Istorisiri despre alţi profeţi Povestea lui Isaia bin Amoz (Şi’ia bin Amsia

Ibn Ishaq a spus: „Isaia a fost trimis cândva în perioada dintre Zaharia şi Ioan Botezătorul (Iahia) şi a fost unul dintre profeţii care au prezis venirea lui Iisus şi a lui Muhammed – Pacea fie asupra amândurora. Regele care stăpânea în acea vreme peste izraeliţii din Ierusalim se numea Hezechia. Acesta s-a supus şi a ascultat sfaturile şi poruncile lui Isaia. Era o vreme grea pentru izraeliţi. Regele lor căzuse la pat din cauza unui picior vătămat, iar regele Babilonului, Sennacherib, înainta spre izraeliţi împreună cu o armată de 600.000 de oşteni.” Oamenii erau îngroziţi şi intraseră în panică. Regele l-a întrebat atunci pe profetului Isaia: „Ce ţi-a revelat Allah în legătură cu Sennacherib şi cu armata sa?” El a răspuns: „Încă nu mi-a fost trimisă nici o Revelaţie în privinţa aceasta!” Apoi Revelaţia i-a dezvăluit să-i spună regelui că trebuie să părăsească tronul şi să numească pe cineva în locul său, căci ceasul morţii se apropie pentru el. Când Isaia i-a spus acest lucru, de îndată regele şi-a întors faţa spre Allah, a făcut rugăciuni, L-a preamărit şi a plâns. S-a rugat la Allah astfel: „O, Allah! Tu eşti Stăpânul lumilor, Dumnezeul tuturor zeilor, Cel mai Îndurător, Cel mai milostiv! O, Tu Cel ce eşti Unic, Tu Cel pe care somnul nu-l cuprinde, te rog pomeneşte-mă pentru faptele mele bune şi pentru dreapta judecată printre izraeliţi. Toate acestea au fost [binecuvântări] de la Tine! Tu ştii despre acestea mai bine decât mine.” Allah i-a acceptat rugăciunea şi a pogorât Îndurarea Sa asupra lui. I-a revelat lui Isaia să-l vestească cu bucurie că ruga a fost acceptată, vârsta sa a fost prelungită cu încă cincisprezece ani şi Allah îl va salva de duşmanul său, Sennacherib. Când Isaia i-a spus toate acestea, de îndată s-a vindecat şi durerea a încetat. Apoi s-a prosternat şi a zis: „O, Allah! Tu eşti Cel ce dăruieşte stăpânirea cui voieşte şi Tu o iei de la cine voieşti. Tu eşti Cel ce pogoară onoruri asupra cui voieşti. Tu eşti Cel Dintâi şi Tu eşti Cel din Urmă, Tu eşti Cel ce se arată şi Tu eşti Cel ce se ascunde, Tu eşti Cel ce răspunde la rugile celor greu asupriţi.” Când şi-a ridicat capul, încheindu-şi prosternarea, Allah i-a revelat lui Isaia să-i spună regelui Hezechia să-şi pună apă de smochin pe piciorul vătămat şi aşa se va vindeca. Aşa a făcut şi piciorul i s-a vindecat de îndată. Allah a trimis moartea asupra armatei lui Sennacherib şi cu toţii au căzut fără suflare în afară de însuşi Sennacherib şi cinci dintre însoţitorii săi, printre care se număra şi Nabucodonosor. Regele fiilor lui Israel a poruncit să fie prinşi, iar când au venit înlănţuiţi au făcut astfel înconjurul cetăţilor vreme de şaptezeci de zile. Erau hrăniţi numai cu două pâini în fiecare zi şi apoi au fost aruncaţi în temniţă. Allah i-a revelat lui Isaia să-i spună regelui să-i trimită din nou în ţara lor, pentru a-şi putea avertiza neamul de soarta armatei lor. Când Sennacherib s-a întors în ţara sa, preoţii şi ghicitorii săi i-au zis: „Te-am avertizat noi despre Dumnezeul şi profeţii lor, însă tu nu ne-ai ascultat. Este o ţară al cărei Dumnezeu nu poate fi învins.” La şapte ani de la aceasta, Sennacherib a murit. Ibn Ishaq a spus: „După moartea lui Hezechia, greutăţile ce căzuseră asupra izraeliţilor s-au înăsprit şi starea lor s-a înrăutăţit. Allah i-a revelat lui Isaia să-i sfătuiască pe izraeliţi şi să le amintească de Bunătatea lui Allah. De nu vor înceta cu nelegiuirile şi fapte rele, Allah va trimite asupra lor Pedeapsa Divină. Sfatul său sincer i-a făcut pe aceştia să devină duşmanii săi şi atunci au încercat să-l ucidă. Pentru a scăpa de ei, a fugit. În timp ce fugea, a trecut pe lângă un copac, care s-a deschis pentru el. Isaia a intrat, însă Satana se afla de asemenea pe urmele lui şi, când a intrat, marginea veşmântului său a rămas în afară. Când au văzut partea dinspre exterior, aceştia au tăiat copacul în două, în timp ce el se afla înăuntru. Fie ca Allah să pogoare Îndurarea Sa asupra lui!” Ieremia bin Hilkia Ieremia se trage din seminţia lui Levi bin Iacob. Ibn Asakir a spus: „Când Ioan, fiul lui Zaharia, a fost ucis, Ieremia a stat, în Damasc, aproape de sângele lui care încă ţâşnea şi a zis către acesta: «O, sânge! I-ai supus pe oameni la o încercare, aşa că acum încetează să te mai scurgi.» Şi sângele s-a oprit şi apoi a dispărut.” Abu Bakr bin Abu Ad-Dunia a relatat preluând de la Abdullah bin Abdur- Rahman că Ieremia a spus: „O, Doamne! Care dintre robii Tăi îţi este mai drag?” Allah a grăit: „Cel ce mă pomeneşte [în rugăciunea sa] cel mai mult; cei ce sunt mai preocupaţi în pomenirea Mea decât pomenirea altor creaturi; cei ce nu se tem de moarte şi nici nu-şi doresc să trăiască o veşnicie; cei care atunci când au parte de belşug în această lume pământească îl dispreţuiesc, iar, când acesta s-a dus, devin fericiţi. Aceştia sunt cei asupra cărora Eu îmi voi arăta Iubirea şi voi pogorî asupra lor mai mult decât şi-au dorit.” Distrugerea Ierusalimului Allah Preaputernicul a grăit: ﴾ Şi Noi i-am dat lui Moise Cartea, pe care am făcut-o drept călăuză pentru fiii lui Israel, [zicând]: „Nu luaţi un alt ocrotitor afară de Mine!” ~ [O, voi] urmaşi ai acelora pe care Noi i-am luat împreună cu Noe [în arcă]! El a fost cu adevărat un rob mulţumitor. ~ Noi am vestit fiilor lui Israel în Carte: „Voi veţi aduce stricăciune pe pământ de două ori şi vă veţi ridica cu mare nelegiuire!” ~ Şi când va veni timpul primei dintre cele două, Noi vom trimite împotriva voastră robi de-ai Noştri dintre cei înzestraţi cu mare putere şi ei vor cerceta lăuntrul căminelor şi acesta este un soroc ce se va împlini. ﴿ [Coran 17:2-5] Apoi vă vom da Noi vouă putere asupra lor şi vă vom înzestra pe voi cu mai multe averi şi mai mulţi copii şi vă vom face o ceată cu putere mai mare în luptă, ~ [Zicând]: „De veţi face bine, pentru sufletele voastre veţi face bine, iar de veţi face rău, [tot] pentru ele va fi”. Şi când va veni cea de-a doua, [ei vă vor] întrista chipurile şi vor intra în Moschee aşa cum au intrat prima oară pentru ca să distrugă cu desăvârşire tot ceea ce au cucerit. ~ Poate că Domnul vostru va fi îndurător cu voi. Dar de o veţi face iarăşi, o vom face şi Noi. Şi Noi am orânduit Gheena drept temniţă pentru necredincioşi. ﴿ [Coran 17:6-8] Wahb bin Munabbih a spus: „Când nelegiuirile au cuprins neamul lui Israel, Allah i-a revelat unui profet pe nume Ieremia să stea înaintea neamului său şi să le spună: «A fost un neam neascultător şi încăpăţânat. Şi Eu nu m-am arătat Îndurător faţă de ei decât datorită străbunilor lor drept-credincioşi. Întreabă-i ce binecuvântare au obţinut fiindcă nu M-au ascultat? Întreabă-i de asemenea dacă a suferit vreunul care s-a supus Mie? Animalele îşi amintesc locul în care trăiesc şi se întorc acolo. Însă acest neam a uitat pentru ce am acordat Eu onoruri părinţilor lor. Acum caută să obţină onoruri din alte surse decât la Mine. Rabinii lor au nesocotit Calea Mea şi în recitarea lor i-au preamărit pe alţii. Cei ce aduc slavă nu mai au parte de Ştiinţa Mea, iar căpeteniile lor s-au răzvrătit împotriva Mea şi profeţilor pe care i-am trimis. În inimile lor au preţuit înşelăciunea şi nelegiuirea, iar limba lor nu a grăit altceva decât minciună. Şi jur pe Măreţia şi Onoarea Mea, voi trimite asupra lor oşti al căror grăi ei nu-l vor înţelege, nici nu le vor recunoaşte chipul şi pe aceştia nici strigătul lor (al izraeliţilor) nu-i va înduioşa. Voi trimite asupra lor un conducător aspru ce va veni însoţit de oşti numeroase precum norii, ce le va ataca cetăţile şi va nimici locurile în care sălăşluiseră. Voi porunci cerului să devină precum fierul, iar pământului să devină precum alama. De va ploua, nu va creşte verdeaţă, iar de va creşte va fi numai din Îndurarea Mea pentru animale. Voi opri ploaia la vremea cultivării şi o voi trimite la vremea strângerii recoltei. De vor semăna ceva între vremea semănatului şi cea a culesului, acesta va fi distrus şi de va rămâne ceva nu va fi binecuvântat. De Mă vor invoca, nu voi răspunde chemării lor, iar de îmi vor cere nu le voi dărui nimic. Strigătul lor nu va atrage Îndurarea Mea, iar de îmi vor aduce rugăciuni Îmi voi întoarce Faţa de la ei.»” Când cei din neamul lui Israel au depăşit limita nelegiuirilor şi stările religioase, etice şi sociale s-au înrăutăţit, Allah i-a revelat lui Ieremia: „Îi voi nimici pe cei din neamul lui Israel şi îi voi pedepsi pentru nesupunerea lor. Du-te şi urcă-te pe Stâncă şi Eu îţi voi trimite Porunca Mea.” Ieremia a zis: „O, Stăpâne! Pe cine ai să trimiţi asupra lor?” Allah a grăit: „Ei sunt cei ce preamăresc focul, nu se tem de Pedeapsa Mea şi nici nu aşteaptă Răsplata Mea. Du-te şi spune-le că Allah nu a trimis mai devreme Pedeapsa Sa numai datorită supunerii şi dreptei credinţe a strămoşilor lor. Însă din moment ce au uitat Învăţăturile Mele, voi trimite asupra lor un conducător aspru, ce nu va avea pic de îndurare faţă de ei şi îi va nimici.” Când Ieremia le-a transmis Mesajul Stăpânului lor, referitor la Pedeapsa Divină, aceştia nu l-au ascultat şi l-au făcut mincinos. Ei au zis: „Eşti un mincinos şi pretinzi că Allah va nimici pământul Său şi locurile Sale de închinăciune. Dacă este aşa, atunci cine îl va mai preamări pe acest pământ şi i se va mai supune?” Şi atunci l-au prins şi l-au întemniţat. În această vreme, Allah l-a trimis pe Nabucodonosor asupra lor. Acesta a înaintat spre ţara fiilor lui Israel alături de o armată uriaşă: „...dintre cei înzestraţi cu mare putere şi ei vor cerceta lăuntrul căminelor şi acesta este un soroc ce se va împlini.” [17:5]. A ucis o treime dintre ei, a înrobit o altă treime şi i-a lăsat pe cei bătrâni, neputincioşi sau bolnavi să fie călcaţi în picioare de caii lor. I-a ucis pe toţi ce erau în putere, a ars Tora şi a distrus de la temelie Casa Sfântă din Ierusalim (Bait-ul-Maqdis). Nabucodonosor a atacat apoi întreg ţinutul Siriei, i-a urmărit pe izraeliţi şi i-a ucis pe toţi cei pe care i-a prins. După ce i-a distrus, s-a întors încă o dată la Bait-ul-Maqdis, a luat prăzile de război şi s-a îndreptat spre Babilon. Acolo erau 90.000 de copii din seminţia preoţilor şi a regilor. Şapte mii erau din seminţia lui David, unsprezece mii din seminţia lui Iosif şi Beniamin, opt mii făceau parte din neamul lui Esi bin Iacob, patrusprezece mii erau din neamul lui Zabulon şi Naftali, fiii lui Iacob, paisprezece mii erau din neamul lui Dan bin Iacob, opt mii din neamul lui Isachar bin Iacob, două mii din neamul lui Ziekon bin Iacob, patru mii din neamul lui Ruben bin Levi şi doisprezece mii erau din alte triburi izraelite. Hişam bin Al-Kalbi a spus: „Când Nabucodonosor a venit la Bait-ul- Maqdis, regele Ierusalimului, care era din seminţia lui David, a cerut să fie pace. Atunci Nabucodonosor, drept garanţie, a acceptat de la el un grup de oameni şi s-a întors. Însă abia ajunsese în cetatea Tabriia, când a aflat că izraeliţii s-au răzvrătit împotriva regelui lor şi l-au ucis, fiindcă semnase un tratat de pace cu el. Atunci i-a ucis pe cei pe care-i luase drept garanţie, s-a întors în Ierusalim, i-a luat prin forţă şi a ucis toţi luptătorii şi pe toţi cei ce erau în putere.” Hişam a zis: „Ni s-a spus că Nabucodonosor l-a văzut pe Ieremia în temniţă şi atunci l-a eliberat. Ieremia i-a povestit ce păţise cu cei din neamul lui Israel, i-a vorbit despre ameninţarea lui Allah, despre cum aceştia au respins mesajul pe care-l transmisese şi îl vârâseră apoi în temniţă. Nabucodonosor i-a spus: «Cât de nelegiuit este acel neam ce îl respinge pe trimisul lui Allah.» Apoi l-a lăsat să plece. Ieremia i-a strâns pe cei ce rămăseseră dintre izraeliţi şi aceştia i-au spus: «Am fost răufăcători şi nu ne-am supus [Poruncii] lui Allah, acum ne căim pentru ceea ce am comis în trecut şi ne rugăm la Allah să accepte căinţa noastră.» Allah i-a revelat lui Ieremia că nu va accepta rugile făcute de ei şi a grăit: «Dacă se căiesc cu adevărat, atunci să rămână alături de tine în această cetate.» Ieremia le-a dezvăluit ceea ce-i grăise Allah. Aceştia au spus: «Cum să rămânem în această cetate de vreme ce a fost distrusă şi Allah a trimis Mânia Sa asupra celor ce au sălăşluit în ea.» Aşadar au refuzat să rămână alături de el şi au plecat.” Hişam bin Al-Kalbi a spus: „De atunci, izraeliţii au fost împrăştiaţi de-a lungul şi de-a latul ţinutului. Unii dintre ei au ajuns să locuiască în Hijaz, iar alţii au mers în Egipt. Nabucodonosor a scris regelui Egiptului, cerându-i să-i înapoieze pe cei ce fugiseră în ţara sa, însă regele a refuzat. Atunci Nabucodonosor a pornit cu oastea sa spre ţara Egiptului şi l-a înfrânt pe regele acesteia. I-a luat prizonieri pe copiii săi şi pe cei din neamul său. Apoi a înaintat spre Maroc şi a ajuns la Atlantic. În drumul său a luat o mulţime de prizonieri dintre cei ce sălăşluiau în Maroc, Egipt, Siria, Palestina şi Iordania. Printre prizonieri se număra şi Daniel bin Hezechiel.” Ibn Al-Kalbi a spus: „Se pare că era vorba despre Daniel, fiul cel mic al lui Hezechiel, şi nu Daniel, fiul său cel mare, aşa cum a relatat Ibn Munabbih.”