Povestea lui Iona – Pacea fie asupra sa

În Surat Yunus se spune: ﴾ Şi nu a fost nici o cetate căreia credinţa să-i fi fost de folos, [când i-a venit pedeapsa], în afară de cetatea neamului lui Iona, care, după ce a crezut, i-a mântuit [pe locuitorii ei] de chinul ruşinii în viaţa lumească şi le-am dat Noi lor bucurie până la un timp. ﴿ [Coran 10:98] În Surat Al-Anbiya se spune: ﴾ Şi [adu-ţi aminte] de Dhu-n-Nun, când el a plecat furios şi şi-a închipuit că Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigat în întunecimi: “Nu există altă divinitatea în afară de Tine! Slavă Ţie! Eu am fost dintre cei nelegiuiţi!” ~ Şi Noi i-am răspuns şi l-am izbăvit de mâhnire. Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioşi. ﴿ [Coran 21:87,88] De asemenea se spune în Surat As-Saffat: ﴾ „A fost şi Iona printre trimişi. ~ Când a alergat el la corabia încărcată ~ Şi a tras la sorţi şi a fost osândit [să fie aruncat] ~ Şi l-a înghiţit peştele cel mare, pentru că el era vinovat ~ Şi de n-ar fi fost el printre cei care aduceau preamărire, ~ Ar fi rămas în burta lui până în ziua când vor fi înviaţi. ~ L-am aruncat Noi pe pământul cel gol fiind el bolnav, ~ Şi am lăsat să crească peste el un lujer de dovleac ~ Şi l-am trimis pe el [ca profet] la o sută de mii [de oameni] sau chiar mai mulţi, ~ Iar ei au crezut şi i-am lăsat pe ei să se bucure de viaţă până la un timp.” ﴿ [Coran 37:139-148] În Surat Al-Qalam se spune: ﴾ Deci îndură cu răbdare hotărârea Domnului tău şi nu fi ca tovarăşul peştelui cel mare [Iona], care L-a chemat [pe Allah], când el era plin de mâhnire! ~ Dacă nu l-ar fi ajuns pe el îndurarea de la Domnul lui, ar fi fost el aruncat pe ţărmul gol şi ar fi fost acoperit de ruşine. ~ Însă l-a ales pe el Domnul său şi l-a aşezat pe el printre cei evlavioşi. ﴿ [Coran 68:48-50] Fuga lui Iona Exegeţii au spus: „Allah l-a trimis pe Iona la locuitorii din Ninive, în ţinutul Mosul. El i-a chemat să urmeze calea lui Allah, însă aceştia au respins chemarea sa şi nu au crezut în Mesajul pe care-l transmitea. După ce a trecut o perioadă mare de timp, s-a îndepărtat de ei, ameninţându-i cu Pedeapsa Divină ce va cădea asupra lor la trei zile după aceasta.” Ibn Mas’ud, Mujahid, Qatada şi mulţi alţii au spus că atunci când Iona a fugit de ei, neamul său şi-a dat seama că pedeapsa este stabilită şi va veni asupra lor şi s-au căit atunci pentru păcatele făcute şi pentru modul în care s-au purtat cu profetul lor. Şi-au îmbrăcat veşmintele din păr de cămilă, şi-au luat vitele şi le-au separat de viţei. Au început să slăvească Numele lui Allah, căutând iertarea Sa. Fiecare a plâns, de la femeie la bărbat, de la fiu la fiică. A fost un moment mişcător pentru ei toţi. Allah a pogorât asupra lor Îndurarea Sa şi a îndepărtat de ei pedeapsa care se apropia. Allah a grăit: „Şi nu a fost nici o cetate căreia credinţa să-i fi fost de folos, [când i-a venit pedeapsa]...” [10:98] Nu se mai întâmplase ca o întreagă cetate să creadă în profetul ce le fusese lor trimis. Întotdeauna fusese precum se spune în Coran: ﴾ „Şi nu am trimis Noi nici un prevenitor în vreo cetate fără ca cei înstăriţi din ea să nu zică: “Noi nu credem în cele cu care aţi fost trimişi!” ﴿ [Coran 34:34] Numai cei din cetatea în care locuia neamul lui Iona au crezut în profetul ce le fusese trimis. ﴾ Şi nu a fost nici o cetate căreia credinţa să-i fi fost de folos, [când i-a venit pedeapsa], în afară de cetatea neamului lui Iona, care, după ce a crezut, i-a mântuit [pe locuitorii ei] de chinul ruşinii în viaţa lumească şi le-am dat Noi lor bucurie până la un timp. ﴿ [Coran 10:98] Oare credinţa lor îi va salva şi de Pedeapsa din Ziua de Apoi, aşa cum i-a salvat în această lume? Exegeţii au mai multe păreri în privinţa aceasta, cu toate că în Coran se spune: „după ce a crezut” şi de asemenea se spune: „Şi l-am trimis pe el [ca profet] la o sută de mii [de oameni] sau chiar mai mulţi, ~ Iar ei au crezut şi i-am lăsat pe ei să se bucure de viaţă până la un timp.” [37:147,148] „Până la un timp” nu înseamnă neapărat că pedeapsa ce va veni în Lumea de Apoi nu va fi îndepărtată de ei. După ce a fugit de neamul său, Iona a plecat într-o barcă. Însă, după o vreme, când a ajuns în larg, aceasta a început să se încline din pricina valurilor imense. După părerea multor exegeţi, era pe punctul de a se scufunda. Echipajul şi pasagerii s-au sfătuit ce să facă în continuare. Au căzut de acord să facă bileţele cu numele fiecăruia şi să tragă la sorţi. Cel ce îşi va găsi numele pe bileţelul tras va fi aruncat în apă. Iona în pântecul balenei Când au tras la sorţi, pe bilet era scris numele lui Iona, dar ei nu au dorit să-l arunce peste bord, căci ştiau cu toţii de milostenia sa. Au mai tras o dată la sorţi, însă din nou a ieşit numele său. Era menit să fie aruncat în mare, de vreme ce aşa fusese hotărât. Allah a zis: ﴾ A fost şi Iona printre trimişi. ~ Când a alergat el la corabia încărcată ~ Şi a tras la sorţi şi a fost osândit [să fie aruncat] ~ Şi l-a înghiţit peştele cel mare, pentru că el era vinovat ﴿ [Coran 37:139-142] După ce şi a doua oară a fost tras numele său, Iona a fost aruncat în mare. Atunci a trimis Allah o balenă uriaşă care l-a înghiţit. Peştelui cel mare, prin Poruncă Divină, nu i-a fost permis să-i mănânce carnea sau să-i zdrobească oasele, căci el nu reprezenta hrana sa. Când s-a trezit în pântecul balenei, Iona a crezut că murise. S-a pipăit, a încercat să se mişte şi şi-a dat seama că nu era mort. Şi atunci s-a prosternat şi a zis: „O, Stăpâne al meu! Ţi-am făcut loc de slăvire aici, unde nimeni mai înainte nu Te-a slăvit.” Allah a hotărât ca acel peşte să se îndrepte spre adâncurile mării. Şi acolo a auzit el slava pe care peştele o înălţa spre Allah şi a auzit chiar şi pietricelele cum îl slăveau pe El. Şi a început şi el să slăvească Numele lui Allah, după cum se spune în Coran: ﴾ Şi [adu-ţi aminte] de Dhu-n-Nun, când el a plecat furios şi şi-a închipuit că Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigat în întunecimi: “Nu există altă divinitatea în afară de Tine! Slavă Ţie! Eu am fost dintre cei nelegiuiţi!” ~ Şi Noi i-am răspuns şi l-am izbăvit de mâhnire. Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioşi. ﴿ [Coran 21:87,88] „Atunci a strigat el în întunecimi” – se referă la întunecimea din pântecul peştelui, precum şi la întunecimea mării şi a nopţii. Salim bin Abu Ja’d a spus: „Peştele a fost înghiţit de un alt peşte, devenind astfel „întunecimea” a doi peşti şi o mare.” ﴾ Şi de n-ar fi fost el printre cei care aduceau preamărire, ~ Ar fi rămas în burta lui până în ziua când vor fi înviaţi. ﴿ [Coran 37:143,144] Se spune: „Versetul acesta înseamnă că de nu L-ar fi slăvit pe Allah şi nu şi-ar fi mărturisit cu căinţă păcatele, ar fi rămas în pântecele peştelui până în Ziua Judecăţii. Şi din acel loc ar fi fost înviat.” Cu toate acestea, într-o altă versiune, se spune că: „Şi de n-ar fi fost”, înseamnă înainte de a fi înghiţit de peşte, iar „printre cei care aduceau preamărire”, înseamnă supus lui Allah sau printre cei ce-L pomenesc adesea. Această ultimă versiune este susţinută şi de Hadisul următor. Imamul Ahmed a relatat preluând de la Abdullah bin Abbas că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „O, fiule! Învaţă de la mine aceste cuvinte: Îngrijeşte-te de datoria ta faţă de Allah şi Allah se va îngriji de tine! Pomeneşte-L pe Allah şi îl vei afla înaintea ta. Adu-ţi aminte de Allah la vreme liniştită şi Allah îşi va aduce aminte de tine la vreme de restrişte.” (Ahmed) Ibn Jarir a relatat în cartea sa „Tefsir” că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a zis: „Când Allah a poruncit ca Iona să rămână în pântecul peştelui, i-a revelat acestuia [peştelui]: «Primeşte-l înăuntru, însă nu-i răni carnea şi nici nu-i zdrobi oasele.» Când peştele a ajuns în adâncuri, Iona a auzit o voce. S-a gândit puţin şi apoi a zis: «Ce-a fost asta?» Allah i-a revelat că se auzea slava adusă Lui de vieţuitoarele mării. Şi atunci L-a slăvit pe Allah din pântecul peştelui, iar îngerii au auzit şi au zis: «O, Stăpâne! Auzim o voce slabă într-un loc foarte neobişnuit.» Allah a zis: «Acesta este robul meu, Iona, care nu Mi s-a supus, astfel că l-am reţinut în pântecele acelui peşte din adâncurile mării.» Şi îngerii au întrebat: «Este vorba despre acel rob evlavios de la care în fiecare zi şi noapte se înalţă la Tine o faptă bună?» Şi a zis Allah: «Da!» Şi atunci îngerii au stăruit la Allah în numele lui Iona şi Allah a poruncit peştelui să-l arunce la ţărm.” Ibn Abu Hatim a menţionat în cartea sa „Tefsir” că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Când şi-a dat seama că trebuie să spună aceste cuvinte din pântecul peştelui, Iona a zis: «O, Allah! Nu există altă divinitate în afară de Tine, Tu eşti Preamărit! Cu adevărat, eu m-am numărat printre răufăcători.» Această rugă s-a auzit de sub Tronul Divin. Îngerii au spus: «O, Stăpâne! Este o voce slabă, dar familiară nouă, ce se aude dintr-un loc ciudat.» Allah a zis: «Acesta este robul meu, Iona.» Îngerii au zis: «Robul Tău Iona de la care se înalţă întotdeauna spre Tine rugăciuni şi fapte bune.» Şi au zis apoi: «O, Stăpâne! Pogoară Îndurarea Ta asupra lui, pentru ceea ce a făcut în vreme liniştită şi eliberează-l de această suferinţă.» Allah a poruncit peştelui şi acesta l-a aruncat la ţărm.” (relatat de Ibn Jarir de la Yunus, care a relatat de la Ibn Wahb) Ibn Abu Hatim a spus de asemenea că Abu Sakhr bin Ziiad a zis: „Când i-am relatat acest Hadis, Ibn Qusait mi-a povestit că l-a auzit pe Abu Huraira spunând: «Iona a fost aruncat pe un ţărm lipsit de vegetaţie. Apoi Allah a poruncit să crească acolo lujeri de dovleci.» Noi am întrebat: «O, Abu Huraira! Ce este un dovleac?» El a răspuns: «Este o plantă erbacee agăţătoare.» Mai departe a zis: «Şi Allah a adus acolo capre sălbatice care au mâncat insectele. În fiecare zi, Iona bea din laptele lor.»” Allah a zis: „L-am aruncat Noi pe pământul cel gol” Cuvântul arab Ara a fost tradus astfel, căci se referă la teren sterp, pe care nu cresc copaci sau vegetaţie. „...fiind el bolnav”, adică avea corpul slăbit. Ibn Mas’ud a spus: „Precum un pui fără pene.” Ibn Abbas şi Suddi au spus: „Precum un nou-născut.” „Şi am lăsat să crească peste el un lujer de dovleac” Se spune că această plantă era din familia curcubitaceelor. Unii învăţaţi au spus că este semn de mare înţelepciune prin creşterea lujerilor de dovleci. Căci frunzele acestuia sunt foarte uşoare şi fac umbră. Muştele nu se aşează pe ele, iar rodul acestuia poate fi consumat de când îi dau lăstarii şi până la maturitate, copt sau necopt, cu înveliş exterior sau cu seminţe. Acesta are foarte multe beneficii atât pentru corp, cât şi pentru creier. Am menţionat deja despre caprele sălbatice care au venit la el şi de la care bea lapte. Binecuvântarea lui Allah se pogorâse asupra lui şi de aceea a grăit Allah: Şi Noi i-am răspuns şi l-am izbăvit de mâhnire. Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioşi. [21:88] Aşa răspundem Noi celor care Ne cheamă şi caută la Noi adăpost. Ibn Jarir a relatat de la Sa’d bin Abu Waqqas: „L-am auzit pe Profet spunând: «Dacă te rogi la Allah slăvind Numele Său, Allah îţi va accepta rugăciunea. Şi dacă te rogi la El slăvind Numele Său, te va ocroti; şi este apoi rugăciunea lui Iona.» Eu am întrebat: «O, Mesager al lui Allah! Se referă numai la Iona sau fiecare musulman se poate ruga în acest fel?» Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a răspuns: «A fost specială în cazul lui Iona, însă este de asemenea valabilă pentru fiecare musulman dacă face această rugăciune. Nu ai auzit tu Cuvintele lui Allah: Atunci el a strigat în întunecimi: “Nu există altă divinitatea în afară de Tine! Slavă Ţie! Eu am fost dintre cei nelegiuiţi!” ~ Şi Noi i-am răspuns şi l-am izbăvit de mâhnire. Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioşi. [21:87,88]»” De asemenea, Sa’d bin Abu Waqqas a relatat: „Am trecut pe lângă Osman bin Affan în timp ce se afla în moschee şi l-am salutat. Însă şi-a coborât privirea şi nu mi-a răspuns la salut. Am mers la califul Omar bin Khattab şi am zis: «O, căpetenie a celor credincioşi! S-a întâmplat ceva în islam?» M-a întrebat ce se petrece. Atunci i-am spus că în moschee am trecut pe lângă Osman, l-am salutat, însă el şi-a coborât privirea şi nu mi-a răspuns la salut. Atunci Omar a trimis după Osman şi l-a întrebat: «De ce n-ai răspuns la salutul fratelui tău?» Osman a răspuns: «Nu am făcut acest lucru!» Sa’d a zis: «Ba tocmai aşa ai făcut!» Atunci Osman s-a jurat şi eu m-am jurat de asemenea. Atunci Osman şi-a amintit şi a zis: «Caut iertare şi mă căiesc la Allah. Ai trecut pe lângă mine în timp ce căzusem pe gânduri amintindu-mi o relatare a Profetului. Când am încercat să-mi amintesc, ochii şi inima mi-au fost învăluite de un văl.» Sa’d a zis: «Îţi voi spune eu despre aceasta!» Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - ne-a relatat despre prima rugăciune, însă apoi a venit un beduin şi a trebuit să se ocupe de el. Mesagerul lui Allah s-a ridicat şi eu l-am urmat. M-am temut că Profetul va intra în casă înainte de a mă apropia de el şi atunci am lovit Excelenţa lui Iona Allah a grăit: ﴾ „A fost şi Iona printre trimişi.” ﴿ [Coran 37:139] În Surat An-Nisa şi Surat Al-An’am, Allah l-a menţionat şi pe Iona printre profeţi şi trimişi. Imamul Ahmed a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Nimeni nu trebuie să pretindă că este mai bun ca Iona.” Abu Huraira a relatat povestea unui musulman care i-a dat o palmă unui evreu. Acesta din urmă a spus: „Pe Cel care l-a ales pe Moise peste toate lumile.” La sfârşitul acelei poveşti, Bukhari a relatat: „... şi nu spun că vreunul este mai bun decât Iona.” Acest Hadis îl susţine pe cel de mai înainte care a fost relatat de imamul Ahmed. Există şi o altă versiune în care se spune: „Nimeni să nu mă prefere pe mine înaintea lui Iona.” În alte relatări se spune: „Nu mă preferaţi pe mine înaintea altor profeţi, nici înaintea lui Iona.” Aceasta a reprezentat umilinţa pe care Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a arătat-o din respect pentru ceilalţi profeţi – Pacea fie asupra lor.