Istorisiri despre Zaharia şi Ioan Botezătorul – Pacea fie asupra lor

Allah grăieşte în nobilul Coran: ﴾ Kaf, Ha', Ya' Ayn, Sad ~ Aceasta este] povestirea despre îndurarea Domnului Tău faţă de robul Său Zaharia: ~ Când el L-a chemat pe Domnul lui într-ascuns, ~ Zicând: "Doamne, oasele mele sunt slabe şi capul mi s-a aprins de cărunteţe, dar nicicând eu nu am fost dezamăgit rugându-mă Ţie! Doamne, ~ Eu mă tem de urmaşii mei de după mine, căci muierea mea este stearpă, deci dăruieşte-mi mie un urmaş de la Tine, ~ Care să mă moştenească pe mine şi să moştenească şi neamul lui Iacob! Şi fă-l să-Ţi fie plăcut Ţie, Doamne!" ﴿ [Coran 19:1-6] ﴾ "O, Zaharia, Noi îţi aducem buna vestire a unui prunc, al cărui nume fi-va Ioan, aşa cum nu am numit pe nimeni mai înainte de el!" ~ A zis: "Doamne, cum să am eu un prunc, când muierea mea este stearpă, iar pe mine bătrâneţea mult m-a prea ajuns?" ~ A zis: "Aşa va fi! Căci grăit-a Domnul tău: Aceasta va fi neînsemnată faptă, după ce te-am creat pe tine, înainte de aceasta, fără ca tu să fi fost nimic!" ~ A zis: "Doamne, dă-mi mie un semn!" Şi i-a răspuns [atunci]: "Semnul tău este că nu vei vorbi cu nici un om vreme de trei nopţi, măcar că tu eşti [om] întreg!" ﴿ [Coran 19:7-10] ﴾ Şi a ieşit el din altar înaintea neamului său şi le-a făcut lor semn să aducă laude dimineaţa şi seara. ~ [Şi Noi am zis]: "O, Ioan, primeşte Cartea întru putere! Şi i-am dăruit Noi înţelepciune, pe când el era încă un copil, ~ Ca şi îndurare din partea Noastră şi curăţenie; şi era el cucernic ~ Şi iubitor faţă de părinţii lui; şi nu era el semeţ, nici îndărătnic. ~ Şi pacea fi-va asupra lui în ziua când se va fi născut el, ca şi în ziua când se va sfârşi şi în ziua când va fi readus în viaţă [din nou]! ﴿ [Coran 19:11-15] În Surat Al-Imran din Coran se spune: ﴾ Domnul ei a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia. Şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. Şi a întrebat-o el: “O, Maria, de unde ai aceasta?” Iar ea îi răspundea: “Ea este de la Allah!” Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală! ~ Atunci, Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: “Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga!”.﴿ [Coran 3:37-38] ﴾ Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu, [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”. ~ El a zis: “Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă?” Şi i-a răspuns [Allah]: “Aşa!” Allah face ceea ce voieşte! ~ A zis [Zaharia]: “Doamne, dă-mi mie un semn!”. I-a răspuns [Allah]: “Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa!”. ﴿ [Coran 3:39-41] În Surat Al-Anbiya se spune: Şi [adu-ţi aminte] de Zaharia, când Îl chema el pe Domnul său: „Doamne, nu mă lăsa singur, căci Tu eşti cel mai bun dintre moştenitori!” ~ Şi i-am răspuns Noi şi i l-am dat lui pe Ioan şi am tămăduit-o pentru el pe soaţa lui. Ei se întreceau în bine şi Ne chemau cu dorinţă şi cu teamă şi erau evlavioşi faţă de Noi. ﴿ [Coran 21:89,90] Şi Allah a grăit în Surat Al-An’am: ﴾ Şi Zaharia, Ioan, Isus şi Elie - toţi fiind printre cei cuvioşi! ﴿ [Coran 6:85] Ibn Asakir a spus în cartea sa de istorie: „Numele său a fost Zaharia bin Barchiia, însă se spune de asemenea că era Zaharia bin Dan.” Allah i-a poruncit Profetului nostru – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – să relateze neamului său adevărata poveste a lui Zaharia. Pe Zaharia, Allah l-a binecuvântat cu un fiu, deşi era la vârsta bătrâneţii, iar soţia sa fusese toată viaţa stearpă. Allah i-a acceptat rugăciunea atunci când s-a rugat pentru un fiu, pentru a nu cădea într-o stare de deznădejde. Allah i-a spus: „[Aceasta este] povestirea despre îndurarea Domnului tău faţă de robul Său Zaharia ~ Când el l-a chemat pe Domnul lui într-ascuns.” [19:2,3] Referitor la acest lucru, Qatada a spus: „Allah cunoaşte sufletul curat şi chemarea tainică a lui.” Alţii au zis: „S-a trezit în timp de noapte şi l-a chemat în taină pe Allah, astfel încât nimeni să nu-l audă în afară de Allah. Şi-a deschis înaintea Sa sufletul, dezvăluindu-şi necazul şi dezamăgirea de a nu avea un copil prin această expresie minunată: «Doamne, oasele mele sunt slabe şi capul mi s-a aprins de cărunteţe…» [19:4]” „…dar nicicând nu am fost dezamăgit rugându-mă Ţie, Doamne” [19:4] A spus că nu i-a cerut lui Allah nimic altceva, iar Allah i-a acceptat rugăciunea. Motivul pentru care s-a rugat pentru un copil era acela că ori de câte ori intra în camera Mariei bint Imran, fiind ocrotitorul ei, găsea întotdeauna tot felul de fructe fără a fi încă vremea lor de copt. Atunci s-a gândit că Allah Cel ce poate da roade fără a fi încă vremea lor poate să-i dăruiască şi un copil, cu toate că avea o vârstă înaintată, iar nevasta îi era stearpă. «Atunci, Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând: „Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care aude ruga.”» [Coran 3:38] ﴾ Eu mă tem de urmaşii mei de după mine, căci muierea mea este stearpă, deci dăruieşte-mi mie un urmaş de la Tine, ~ Care să mă moştenească pe mine şi să moştenească şi neamul lui Iacob! Şi fă-l să-Ţi fie plăcut Ţie, Doamne!" ﴿ [Coran 19:5,6] Se pare că se temea de obiceiurile izraeliţilor de după el în ceea ce priveşte Şari’a, religia lui Allah şi Călăuzirea Sa. Se putea ca ei să nu fie aşa de supuşi cum erau în timpul vieţii lui. Dacă ar fi avut un fiu drept şi credincios, acesta ar fi putut avea grijă de ei, l-ar fi putut urma pe el în înţelepciune şi Profeţie. Această moştenire însă nu se referă la moştenirea prin avere sau proprietăţi. Moştenirea profeţilor este reprezentată de înţelepciune, călăuzire şi învăţături Divine. Acest lucru este de asemenea susţinut şi de multe dovezi din Coran şi din Hadisuri, ca de exemplu: 1) Aşa cum am văzut mai înainte, Allah a grăit: „Şi Solomon l-a moştenit pe David” [27:16] Se face referire aici la moştenirea prin înţelepciune şi Profeţie. Ne-am referit de asemenea la Hadisul autentic care este relatat în cele mai multe cărţi de Hadisuri de numeroşi companioni. Se spune că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Noi nu suntem moşteniţi, ceea ce lăsăm în urmă este milostenie.” Rezultă foarte clar de aici că Profetul nostru nu a fost moştenit. Acesta a fost de asemenea şi motivul pentru care Abu Bakr s-a împotrivit ca tot ceea ce aparţinuse Profetului în această viaţă să fie împărţit familiei lui, şi anume Fatimei, fiica sa, soţiilor sale şi unchiului său, Abbas. Abu Bakr – Pacea fie asupra sa – a argumentat acest lucru prin Hadisul de mai înainte. Cei mai mulţi companioni, printre care Omar, Osman, Ali, Abbas, Talha şi Zubair, au fost de acord cu el. 2) Imamul Tirmidhi a relatat acest Hadis cu un înţeles mult mai clar: „Noi, profeţii, nu lăsăm moştenire.” 3) Pentru profeţi, această lume nu înseamnă să strângă bunăstare şi proprietăţi. Nimic din această lume nu are valoare pentru ei încât să le atragă atenţia sau să ceară fiilor lor să strângă din bogăţia lumească. 4) Zaharia a fost dulgher şi îşi câştiga hrana prin munca sa, aşa cum făcuse şi David înaintea sa. Era de asemenea obiceiul ca profeţii să nu muncească foarte multe ore ca să nu strângă resurse mult peste nevoile lor şi să lase moştenire după moartea lor. Imamul Ahmed a relatat de la Abu Huraira că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Zaharia a fost dulgher.” ﴾ "O, Zaharia, Noi îţi aducem buna vestire a unui prunc, al cărui nume fi-va Ioan, aşa cum nu am numit pe nimeni mai înainte de el!" ﴿ [Coran 19:7] ﴾ Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu, [zicându-i]: “Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah. [Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi”. ﴿ [Coran 3:39] Când Allah l-a vestit cu bucurie de naşterea unui fiu, lui Zaharia nu i-a venit a crede că va avea un copil la acea vârstă şi în acele condiţii. A zis: „Doamne, cum să am eu un prunc, când muierea mea este stearpă, iar pe mine bătrâneţea mult m-a prea ajuns?” [Coran 19:8] Dacă ne gândim mai bine pare imposibil să ai un fiu când glandele genitale bărbăteşti nu mai produc spermatozoizi şi nici uterul nu mai este receptiv. Zaharia avea la acea vreme şaptezeci şi şapte de ani. Este însă posibil să fi fost şi mai în vârstă. Avraam s-a comportat în acelaşi mod atunci când a fost vestit cu bucurie că va avea un fiu. A zis: „Îmi aduceţi voi mie veste bună când m-au ajuns bătrâneţile? Ce veste bună să-mi mai aduceţi?” [Coran 15:54] Iar când soţia sa, Sara, a auzit această veste minunată, a zis: ﴾ Ci ea a zis: “Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat!” ~ Dar ei au zis: “Te miri tu de hotărârea lui Allah? Îndurarea şi binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case! El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă [şi] Cel Vrednic de Glorie [Hamid, Majid]! ﴿ [Coran 11:72,73] Atunci când Zaharia a spus acestea, îngerul i-a zis: „Aşa va fi! Căci grăit-a Domnul tău: Aceasta va fi neînsemnată faptă, după ce te-am creat pe tine, înainte de aceasta, fără ca tu să fi fost nimic!” [Coran 19:9] Allah este Capabil să vă creeze din nimic, aşadar de ce să nu poată crea ceva din voi? ﴾ Şi i-am răspuns Noi şi i l-am dat lui pe Ioan şi am tămăduit-o pentru el pe soaţa lui. Ei se întreceau în bine şi Ne chemau cu dorinţă şi cu teamă şi erau evlavioşi faţă de Noi. ﴿ [Coran 21:90] „Am tămăduit-o” înseamnă că am făcută aptă de procreare, prin readucerea la viaţă a uterului, fertilizarea ovulelor şi începerea ciclului menstrual. Zaharia i-a cerut lui Allah mai multe semne pentru a se putea asigura şi s-a rugat să-i arate anumite semne pentru a afla dacă soţia sa e însărcinată. Allah a grăit: „Semnul tău va fi acela că nu vei putea vorbi timp de trei zile decât prin semne şi prin limbajul trupului. Acest lucru însă nu va afecta sănătatea sau membrele tale. Vei fi perfect sănătos din toate punctele de vedere.” Şi îl pomenea adesea pe Allah şi îşi mărea slăvirea atât dimineaţa, cât şi seara. Allah a grăit: „O, Ioan, primeşte Cartea întru putere. Şi i-am dăruit Noi înţelepciune, pe când el era încă un copil.” [Coran 19:12] Acum Allah îi vorbeşte lui Ioan şi ne dezvăluie că s-a născut datorită Făgăduinţei Sale şi a veştii minunate. Şi în Îndurarea Sa Allah i-a dăruit înţelepciune şi ştiinţă încă din copilărie. Abdullah bin Mubarak a spus că Mu’ammar a zis: „Copiii i-au zis lui Ioan bin Zaharia: «Vino cu noi şi împreună vom merge să ne jucăm.» El a răspuns: «Noi nu suntem făcuţi pentru a ne juca».” „Ca şi îndurare din partea Noastră” [19:3] Poate să însemne că Noi i l-am dăruit pe Ioan lui Zaharia din Îndurarea şi Bunătatea Noastră. Însă Ikrima a zis: „I-am dăruit Noi dragostea Noastră. Se poate de asemenea să însemne că Ioan era foarte bun cu neamul său, şi în mod deosebit cu părinţii săi.” „…şi curăţenie” se referă la puritatea sufletească şi a faptelor, puritatea firii şi purtării sale. „Şi iubitor faţă de părinţii lui; şi nu era el nici semeţ, nici îndărătnic.” [19:14] „Şi pacea fi-va asupra lui în ziua când se va fi născut el, ca şi în ziua când se va sfârşi şi în ziua când va fi readus la viaţă [din nou]” [Coran 19:15] Qatada a relatat preluând de la Hasan: „Ioan şi Iisus s-au întâlnit. Iisus i-a zis: «Caută iertare la Allah pentru mine, căci tu eşti mai bun decât mine.» Ioan i-a răspuns: «Caută tu iertare la Allah pentru mine, căci tu eşti mai bun decât mine.» Iisus a spus atunci: «Tu eşti mai bun decât mine, fiindcă eu am chemat pacea asupra mea, însă, în ceea ce te priveşte, Allah a trimis pacea Sa asupra-ţi.»” Abdullah bin Amr a spus: „Nimeni nu va veni la Allah fără de păcate în afară de Ioan, apoi a recitat acest verset: «[Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi.»” [Coran 3:39] Apoi a ridicat ceva de jos şi a zis: „Păcatul lui este numai atâta, însă s-a căit pentru acesta cu o jertfă.” Abu Sa’id a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Hasan şi Husein sunt căpeteniile tinerilor în Paradis, în afară de Ioan şi de Iisus.” A murit Zaharia de moarte naturală sau a fost ucis? Există două versiuni în această privinţă. Wahb bin Munabbih spune că Zaharia a fugit de neamul său şi s-a ascuns într-un copac. Cei din neamul său au adus un ferăstrău şi au început să taie pomul. Când ferăstrăul a ajuns la coastele sale, Zaharia a gemut. Atunci Allah i-a revelat: „Dacă geamătul tău nu se va opri, voi întoarce pământul invers.” Atunci nu a mai gemut şi a fost tăiat în două. Într-o altă versiune a unui Hadis relatat de Idris bin Sinan, Wahb a spus: „Cel înaintea căruia s-a deschis copacul a fost Isaia, iar Zaharia a murit din cauze naturale.” Imamul Ahmed a relatat de la Harith Al-Aş’ari că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Allah i-a poruncit lui Ioan să îndeplinească cinci porunci şi de asemenea să le poruncească şi izraeliţilor să le îndeplinească.” Însă Ioan a ezitat o vreme şi atunci Iisus i-a zis: „Ţi s-a poruncit să respecţi cinci învăţături şi să le transmiţi izraeliţilor (să le respecte şi ei). Aşadar, le vei vorbi tu sau le voi transmite eu.” Ioan a spus: „Frate al meu! Mă tem că de vei face tu acest lucru, voi fi pedepsit sau pământul mă va înghiţi.” Atunci Ioan i-a adunat pe izraeliţi în Ierusalim până ce moscheea s-a umplut. Apoi s-a aşezat la amvon, l-a preamărit pe Allah şi a zis: „Allah Atotputernicul mi-a poruncit mie cinci lucruri pe care să le îndeplinesc personal şi să vă poruncesc vouă să le duceţi la bun sfârşit. Primul lucru este să nu slăviţi pe nimeni în afară de Allah, fără a-I face Lui asociaţi sau egali. Acest lucru este asemenea celui ce a cumpărat un rob cu cea mai bună avere, aur sau argint, însă robul său a început să muncească pentru alţii. Spuneţi-mi cui i-ar plăcea ca robul său să se comporte în acest fel şi să muncească pentru alţii? Allah v-a creat şi v-a dăruit provizii, slăviţi-L aşadar numai pe Allah Unicul şi nu-i faceţi Lui asociaţi.” „Vă poruncesc să vă rugaţi. Allah îşi întoarce Faţa spre robul Său atâta timp cât acesta nu este tulburat (în rugăciunea sa). Atunci când faceţi rugăciunea, nu vă lăsaţi tulburaţi de alte lucruri.” „Vă poruncesc să postiţi, căci postul este asemenea unui om care are o pungă plină cu mosc şi se află într-o mulţime de oameni; fiecare se bucură de mireasma lui (moscului). Şi mirosul gurii celui ce posteşte este mai curat pentru Allah decât mireasma moscului.” „Şi vă poruncesc să faceţi milostenii, căci milostenia este asemenea celui ce a fost capturat de duşmani şi aceştia i-au legat mâinile de picioare şi apoi au dorit să-i taie capul. Atunci omul şi-a întrebat duşmanul: «Este posibil să ofer răsplată şi să mă eliberez?» După ce duşmanii au fost de acord, a început să plătească răsplata cu fiecare lucru pe care-l avea, mic sau mare, până ce s-a eliberat.” „Vă poruncesc de asemenea să-L pomeniţi adesea pe Allah. Pomenirea este asemenea unui om urmărit de duşman, dar care a găsit o fortăreaţă şi a intrat în ea. Omul este mai ocrotit de duşmanul lui, Satana, dacă îl pomeneşte pe Allah.” Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Şi vă poruncesc vouă cinci lucruri pe care Allah mi le-a poruncit. Să staţi alături de majoritatea musulmană, să ascultaţi, să vă supuneţi, să migraţi şi să luptaţi pentru cauza lui Allah, fiindcă cel ce se îndepărtează de grup chiar şi cu o lungime de palmă nu se va mai afla în acel grup până la întoarcere. Iar cel ce cheamă cu chemarea făcută în perioada ante-islamică (Jahiliia) va arde în Focul Iadului. Companionii au spus: «O, Mesager al lui Allah! Chiar şi dacă s-a rugat şi a postit?» Profetul a răspuns: «Chiar dacă s-a rugat, a postit şi a pretins că este musulman. Chemaţi-i pe musulmani cu numele lor, numele cu care Allah i-a numit, Muslimin, Mu’minin şi Ibad-Allah.»” S-a spus că lui Ioan îi plăcea să stea izolat de oameni. Îşi găsea liniştea în ţările libere şi în deşert, mânca frunze şi uneori lăcuste şi bea apă proaspătă din izvoare. Se va spune: „Cine este mai liniştit decât tine, o, Ioan!” Ibn Şihab a spus: „Într-o zi şedeam alături de Abu Idris Al-Khaulani şi acesta ne spunea o istorisire. A zis: «Să vă spun cine a mâncat cea mai curată mâncare?» Când s-a uitat la oameni, i-a văzut că erau nerăbdători să afle răspunsul. El a spus: «Ioan bin Zaharia a mâncat cea mai curată mâncare. Mânca mai degrabă cu animalele decât cu oamenii, căci nu-i plăcea să se afle printre aceştia.»” Ibn Mubarak a relatat de la Wuhaib bin Al-Ward că Zaharia nu l-a putut vedea pe fiul său Ioan timp de trei zile şi atunci a mers în deşert să-l caute. L-a găsit într-un mormânt pe care-l săpase chiar el şi stătea în el plângând. Zaharia a zis: „O, fiul meu! Te-am căutat în ultimele trei zile şi te aflu acum în acest mormânt pe care-l sapi pentru tine plângând?” Ioan a zis: „O, tată! Nu mi-ai spus tu că între Janna (Paradis) şi Iad se află numai o linie ce nu poate fi trecută decât numai de lacrimile celui ce plânge?” Zaharia a zis: „Plângi, fiul meu.” Şi au plâns împreună. Uciderea lui Ioan În ceea ce priveşte moartea lui Ioan sunt prezentate mai multe motive. Cel mai cunoscut este acela că regele ce domnea la acea vreme peste Damasc a vrut să o ia de soţie pe una dintre rudele sale, însă această căsătorie era interzisă de legea Torei. Ioan i-a interzis să se căsătorească cu ea. Femeia şi-a ascuns resentimentul faţă de Ioan. Odată, când regele o dorea cu poftă trupească, femeia i-a cerut capul lui Ioan. Regele de îndată s-a învoit şi a trimis oştenii lui să-l ucidă şi să-i aducă într-un vas capul. Se spune că femeia a murit de îndată ce i-au adus capul lui Ioan. Există mai multe versiuni referitoare la locul unde a fost ucis Ioan. A fost ucis în moscheea din Ierusalim sau în altă parte? Într-o versiune de Şamla bin Atiia se spune: „Şaptezeci de profeţi au fost ucişi pe Piatra din interiorul moscheii din Ierusalim, iar unul dintre ei este Ioan.” Într-o altă versiune a lui Sa’id bin Musaiiab se spune: „Nabucodonosor a venit în Damasc şi a văzut că sângele lui Ioan bin Zaharia încă era cald şi ţâşnea. A pus întrebări în legătură cu acel sânge şi oamenii i-au spus povestea lui. A ucis apoi pentru acel sânge şaptezeci de mii de oameni şi atunci sângele a încetat să mai ţâşnească.”