Povestea lui Hud - Pacea fie asupra sa

Acesta este Hud bin Şelah bin Arfaxad bin Sem bin Noe. S-a spus de asemenea că Hud a fost Eber bin Şelah bin Arfaxad bin Sem, aşa cum se menţionează în Tora (Biblia „Facerea” [11]). Tribul său a fost cunoscut sub numele de Ad; aceştia erau arabii ce trăiau în munţii deşertici dintre Oman şi Hadramout, în apropierea apei. Sălaşul lor a fost numit Aş-Şahr, iar valea în care au trăit a fost cunoscută ca Mughith. Sălăşluiau în corturi imense cu stâlpi înalţi. Allah a grăit în Coran: ﴾ „Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ’Ad, ~ Cu Iram, [cetatea] cu corturi ridicate, ~ Care nu a mai avut seamăn printre cetăţi” ﴿ [Coran 89:6-8] Într-un lung Hadis referitor la profeţi şi mesageri, Abu Dhar a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „... patru dintre aceştia au fost arabi: Hud, Salih, Şu’aib şi Profetul vostru, o, Abu Dhar!” (Sahih Ibn Hibban) Se spune că Hud a fost prima persoană care a vorbit limba arabă. Ibn Munabbih a susţinut că tatăl lui a fost cel ce a vorbit pentru întâia oară. Acei arabi ce au trăit înainte de Ismail sunt numiţi „arabii Ariba” sau „arabii puri” şi aceştia au fost: „Ad, Thamud, Jurhum, Tasm, Jadis, Umaim, Madian, Imlaq, Jasim, Qahtan, neamul Yaqtan şi alţii.” Cei numiţi „Arabii Musta’riba” sunt cei formaţi prin intermediul căsătoriilor, aceştia vin din stirpea lui Ismail, fiul lui Avraam. Ismail a fost primul care a vorbit araba literară. El a învăţat araba literară de la tribul Jurhum, neam ce sălăşluia în Haram (Moscheea din Mecca) împreună cu acesta şi cu mama lui, Hagar. Totuşi, el a vorbit mai bine araba decât aceştia, iar Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - pronunţa literele arabe în modul în care le rostea Ismail. Ad şi idolatrii După încetarea Potopului, neamul Ad a fost primul care a venerat idoli. Aceştia au avut trei idoli: Samd, Samud şi Hara. Allah l-a trimis la ei pe Hud drept profet, pentru a le arăta lor calea cea dreaptă. În Surat Al-A’raf, Allah a grăit: ﴾ „Şi [neamului] ’Ad [I l-am trimis] pe fratele lor Hud, care le-a zis: „O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Şi oare nu vă temeţi voi?” ~ Dar cârmuitorii neamului său, care nu credeau, au zis: „Noi te vedem pe tine în ignoranţă şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi!” ﴿ [Coran 7:65,66 ] ﴾ A zis el: „O, neam al meu! Nu este în mine pic de ignoranţă, ci eu sunt trimis de Stăpânul lumilor. ~ Eu vă vestesc mesajele Domnului meu şi eu sunt pentru voi sfătuitor credincios. ~ Oare vă miraţi că îndemnul vă vine de la Domnul vostru printr-un om dintre voi pentru a vă preveni? Aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai neamului lui Noe şi v-a făcut mai mari la înfăţişare decât pe ei. Şi aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Allah; poate că voi o să izbândiţi!” ﴿ [Coran 7:67-69] ﴾ Au zis ei: „Ai venit la noi pentru ca noi să-L adorăm pe Allah singur şi să părăsim ceea ce au adorat părinţii noştri? Adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre cei ce spun adevărul!” ~ A zis el: „Veţi fi loviţi de pedeapsa şi mânia Domnului vostru! Vă certaţi cu mine pentru nişte nume pe care voi şi părinţii voştri le-aţi dat fără ca Allah să fi pogorât în legătură cu ele nici o dovadă? Aşteptaţi, aşadar! Dar şi eu voi fi împreună cu voi printre cei care aşteaptă!” ﴿ [Coran 7:70,71] ﴾ „Şi Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care au fost alături de el, prin mila Noastră, şi i-am stârpit pe aceia care au ţinut semnele Noastre drept mincinoase şi nu au fost credincioşi.” ﴿ [Coran 7:72] În Surat Hud, Allah grăieşte povestea lui prin aceste cuvinte: ﴾ „Şi [Noi l-am trimis] la [neamul] ’Ad pe fratele lor Hud, care a zis: „O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi [altă] divinitatea în afară de El! Voi sunteţi doar născocitori [de minciuni]! ~ O, neam al meu! Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nu pricepeţi? ~ O, neam al meu! Rugaţi-vă de iertare Domnului vostru, apoi căiţi-vă faţă de El, pentru ca El să trimită asupra voastră cerul încărcat de ploaie şi să sporească puterea voastră cu putere! Şi nu vă abateţi ca nişte mari păcătoşi!” ﴿ [Coran 11:50-52] ﴾ Au zis ei: „O, Hud! Nu ne-ai adus nouă un semn desluşit, iar noi nu-i vom părăsi pe zeii noştri, pentru cuvântul tău, şi nici nu vom fi cu credinţă în tine! ~ Noi nu zicem decât că te-a ajuns un rău de la unul din zeii noştri!” A zis el: „Eu Îl iau pe Allah ca martor şi voi, de asemenea, fiţi martori că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luaţi ca asociaţi ~ În locul Lui! Deci vicleniţi cu toţii împotriva mea, fără să-mi daţi nici un răgaz!” ﴿ [Coran 11:53-55] ﴾ „Eu mă încred în Allah - Domnul meu şi Domnul vostru! Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept! ~ Iar de vă veţi întoarce, eu nu am făcut decât să vă aduc cele cu care am fost trimis la voi. Şi Domnul meu va lăsa să urmeze după voi un alt neam, fără ca voi să-I aduceţi Lui vreun rău. Iar Domnul meu este peste toate Păzitor!” ﴿ [Coran 11:56,57] ﴾ „Şi când a venit porunca Noastră, i-am mântuit Noi pe Hud şi pe cei care credeau împreună cu el, prin mila Noastră, şi i-am mântuit de osândă cruntă! ~ Aceştia sunt [neamul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor Săi şi au urmat ei porunca oricărui tiran îndărătnic. ~ Şi au fost ei urmăriţi de un blestem în această lume şi în Ziua Învierii. [Neamul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor. Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud!” ﴿ [Coran 11:58-60] În Surat Al-Mu’minun se spune: ﴾ „Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt neam. ~ Şi le-am trimis lor un trimis dintre ei, [pentru ca el să le spună]: „Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate afară de El! Oare voi nu vă temeţi [de El]?” ~ Însă au zis căpeteniile neamului său care nu au crezut şi au tăgăduit întâlnirea din Lumea de Apoi şi pe care Noi le-am ţinut în belşug în această lume: „Acesta nu este decât un om ca şi voi, care mănâncă ceea ce mâncaţi voi şi bea ce beţi voi,” ﴿ [Coran 23:31-33] ﴾ „Iar de veţi da ascultare unui om asemenea vouă, atunci veţi fi pierduţi. ~ Vă făgăduieşte el că după ce veţi fi ţărână şi oseminte veţi fi voi scoşi!? ~ Departe, departe este ceea ce vi se făgăduieşte! ~ Nu este decât viaţa noastră lumească; noi murim şi trăim şi nu vom fi niciodată înviaţi! ~ El nu este decât un om care a născocit minciuna şi a pus-o pe seama lui Allah şi noi nu credem în el!” ﴿ [Coran 23:34-38] ﴾ A zis el: „Doamne, ajută-mă pe mine, căci ei mă socotesc mincinos!” ~ A zis: „Numai puţin şi vor ajunge ei să se căiască!” ~ Şi i-a cuprins pe ei strigătul, cu toată dreptatea, şi Noi i-am făcut ca o spumă [purtată de un torent]. Aşadar, departe cu neamul de nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 23:39-41] Povestea lui Ad este revelată în versetele Surei Aş-Şu’ara: ﴾ „[Neamul] ’Ad i-au socotit şi ei mincinoşi pe trimişi, ~ Când le-a zis lor fratele lor Hud: „Oare nu aveţi voi frică? ~ Eu sunt un trimis vrednic de încredere pentru voi, ~ Deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! ~ Şi eu nu vă cer nici o răsplată pentru aceasta, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor.” ﴿ [Coran 26:123-127] ﴾ „Clădiţi voi pe fiecare înălţime un semn, jucându-vă? ~ Şi duraţi voi zidiri, de parcă aţi fi nemuritori?! ~ Şi când vă năpustiţi asupra cuiva, o faceţi voi fără îndurare. ~ Fiţi cu frică şi daţi-mi ascultare! ~ Şi fiţi cu frică de Acela care v-a înzestrat pe voi [cu prisosinţă] cu ceea ce cunoaşteţi! ~ V-a înzestrat pe voi cu vite şi cu vlăstare, ~ Cu grădini şi cu izvoare. ~ Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!” ﴿ [Coran 26:128-135] ﴾ Au zis ei: „Ne este totuna de propovăduieşti tu sau nu eşti dintre propovăduitori, ~ Acestea nu sunt decât obiceiuri ale înaintaşilor, ~ Iar noi nu vom fi chinuiţi!” ~ Aşadar ei l-au socotit mincinos şi Noi i-am nimicit. Iar întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au crezut, ~ Şi Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător.” ﴿ [Coran 26:136-140] Allah grăieşte în Surat Fussilat: ﴾ „În ce-i priveşte pe cei din [neamul] ’Ad, ei s-au arătat cu semeţie pe pământ, pe nedrept, zicând ei: „Cine este mai puternic decât noi?” Oare n-au văzut ei că Allah care i-a creat pe ei este mai puternic decât ei? Şi au tăgăduit ei semnele Noastre. ~ Şi, de aceea, am trimis Noi împotriva lor un vânt aprig şi geros în nişte zile fără de noroc, pentru ca să le dăm să guste chinul ruşinii în viaţa lumii de acum. Însă osânda din Viaţa de Apoi va fi şi mai ruşinoasă, iar ei nu vor fi ajutaţi [de nimeni].” ﴿ [Coran 41:15,16] În Surat Al-Ahqaf se spune: ﴾ „Adu-ţi aminte de fratele lui ’Ad, când a prevenit el pe neamul său din Al-’Ahqaf - şi au trecut prevenitori şi mai înainte de el şi după el - [zicând]: „Adoraţi-L voi numai pe Allah! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile mari!” ~ Au zis ei: „Ai venit la noi ca să ne depărtezi de la zeii noştri? Adu-ne nouă cele cu care ne ameninţi, dacă eşti tu dintre aceia care grăiesc adevăr!” ~ Le-a zis: „Dar ştiinţa se află numai la Allah. Eu vă vestesc cele cu care am fost trimis, însă văd că voi sunteţi un neam de oameni neştiutori”. ﴿ [Coran 46:21-23] ﴾ „Şi când au văzut un nor, venind către văile lor, au zis ei: „Acesta este un nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce aţi cerut voi să vină mai degrabă: un vânt în care se află osândă dureroasă, ~ Care nimiceşte totul, la porunca Domnului său!“ Şi în dimineaţa [următoare] nu s-au mai văzut decât sălaşurile lor. Astfel am răsplătit Noi neamul de nelegiuiţi.” ﴿ [Coran 46:24-25] În Surat Adh-Dhariyat se spune: ﴾ „Şi a fost un semn] şi în ’Ad, când am trimis la ei vântul nerodnic, ~ Care nu a lăsat nici un lucru peste care s-a abătut, fără să nu-l fi făcut asemenea pulberii.” ﴿ [Coran 51:41,42] Şi Allah grăieşte în Surat Al-Qamar: ﴾ „A învinuit de minciună şi ’Ad. Şi cum a fost pedeapsa Mea şi prevenirile Mele?! ~ Noi am trimis asupra lor un vânt puternic şi rece, într-o zi nefericită, fără sfârşit, ~ Care i-a smuls pe oameni, de parcă ar fi fost nişte trunchiuri de palmieri dezrădăcinaţi. ~ Şi cum a fost chinul Meu şi prevenirile Mele?! ~ Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să cugete?” ﴿ [Coran 54:18-22] Şi Coranul relevă povestea sa în Surat Al-Haqqa astfel: ﴾ „Şi în ce-i priveşte, [cei din neamul] ’Ad au fost nimiciţi de un vânt şuierător, turbat, ~ Pe care [Allah] l-a dezlănţuit împotriva lor [vreme de] şapte nopţi şi opt zile, una după alta! Şi ai fi putut să vezi neamul [de oameni] doborâţi, de parcă ar fi fost nişte trunchiuri goale de palmieri. ~ Oare mai vezi să fi rămas vreo urmă din ei?” ﴿ [Coran 69:6-8] Şi în Surat Al-Fajr se spune: ﴾ „Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ’Ad, ~ Cu Iram, [cetatea] cu corturi ridicate, ~ Care nu a mai avut seamăn printre cetăţi ~ Şi cu cei din neamul Thamud, care au tăiat stâncile din vale, ~ Şi cu Faraon, stăpânul oştenilor ~ Care au fost nelegiuiţi în cetăţile [lor] ~ Şi au înmulţit stricăciunea în ele? ~ Aşadar, Domnul tău a vărsat asupra lor chinuri felurite! ~ Domnul tău este la pândă!” ﴿ [Coran 89:6-14] În afară de versetele menţionate mai înainte, povestea lui Ad este de asemenea revelată şi în Surat At-Tawba, Ibrahim, Al-Furqan, Al-Ankabut, Sad şi Qaf. Am menţionat mai înainte că Ad a fost primul neam care a venerat idoli, după cum este indicat şi în acest verset: „Aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai neamului lui Noe şi v-a făcut mai mari la înfăţişare decât pe ei.” [7:69] În alt verset se spune: „Iar după ei am făcut Noi să se ivească mai apoi un alt neam” [23:31] Acest verset se referă la neamul lui Hud care s-a ivit după neamul lui Noe. Unii învăţaţi au afirmat că cei ce au venerat idoli după Potop au fost cei din neamul Thamud. Aceştia şi-au susţinut afirmaţia prin versetul următor din Surat Al-Mu’minun: „Şi i-a cuprins pe ei strigătul, cu toată dreptatea, şi Noi i-am făcut ca o spumă [purtată de un torent].” [23:41] Aceştia susţin că neamul Salih a fost distrus de „strigăt” (şi nu cei din neamul Ad) aşa cum se spune în Coran: „Şi în ce-i priveşte, [cei din neamul] ’Ad au fost nimiciţi de un vânt şuierător, turbat.” [69:6] Cu toate acestea, există posibilitatea să fi fost pedepsiţi prin ambele: prin „strigăt” şi prin vântul şuierător. Cei din tribul Ad erau nişte necredincioşi, nu credeau în Allah şi venerau idoli. Pentru a-i aduce pe calea cea dreaptă, Allah a ridicat dintre ei un om ca mesager al Său şi acesta i-a chemat să urmeze învăţăturile lui Allah, i-a învăţat că toate actele de slăvire îi aparţin numai lui Allah şi astfel fiecare persoană trebuie să-L slăvească numai pe Allah Preaînaltul. Neamul său a respins însă chemarea sa şi a adoptat o atitudine agresivă şi răutăcioasă la adresa lui. Şi astfel Allah a trimis Pedeapsa Sa asupra lor şi aceştia au fost distruşi. Hud i-a invitat să Îl slăvească numai pe Allah, să se supună Lui şi să caute Iertarea Sa. Dacă ar fi făcut acest lucru, Allah le-ar fi dăruit lor ce este mai bun în ambele lumi. Şi dacă nu s-ar fi supus Poruncii Lui, atunci ar fi fost aspru pedepsiţi în ambele lumi. Iar căpeteniile necredincioşilor au spus: „Dar cârmuitorii neamului său, care nu credeau, au zis: "Noi te vedem pe tine în ignoranţă şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi!"” [7:66] Aceştia au spus că ei văd credinţa la care el îi invita ca o prostie în comparaţia cu credinţa pe care o practicau ei, şi anume venerarea idolilor la care căutau adăpost şi provizii. Din acest motiv ei îl considerau un mincinos atunci când pretindea că este mesager al lui Allah. „A zis el: "O, neam al meu! Nu este în mine pic de ignoranţă, ci eu sunt trimis de Stăpânul lumilor. ~ Eu vă vestesc mesajele Domnului meu şi eu sunt pentru voi sfătuitor credincios.” [7:67,68] A răspuns astfel: „Eu nu sunt predicator al unei credinţe triviale (neînsemnate) aşa cum aţi putea voi crede, ci eu vă aduc vouă Mesajul Divin fără a adăuga sau falsifica ceva. Transmiterea înseamnă integritatea Mesajului fără nici un fel de neclaritate, fără nici un neadevăr încorporat în acesta.” ﴾ „O, neam al meu! Eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, ci răsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nu pricepeţi?” ﴿ [Coran 11:51] Hud le-a zis: „Voi nu aveţi calităţile necesare pentru a înţelege că eu doar vă invit pe calea celor drept-credincioşi, care este de asemenea şi chemarea instinctului vostru. Aceasta este religia Adevărului cu care Noe a fost trimis mai înainte de mine şi din această cauză Allah i-a distrus pe cei ce au respins chemarea Sa. Astfel eu mă aflu aici pentru a vă invita la calea cea dreaptă şi nu vă cer vouă vreo recompensă pentru misiunea mea.” În Surat Ya-Sin se spune: ﴾ „Urmaţi-i pe cei care nu cer răsplată şi care sunt pe drumul cel bun! ~ De ce să nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? Şi la El veţi fi voi întorşi!” ﴿ [Coran 36:21,22] Neamul lui Hud a spus: „O, Hud! Nu ne-ai adus nouă un semn desluşit, iar noi nu-i vom părăsi pe zeii noştri, pentru cuvântul tău, şi nici nu vom fi cu credinţă în tine! ~ Noi nu zicem decât că te-a ajuns un rău de la unul din zeii noştri!” [11:53,54] Aceasta înseamnă că ei au spus: „Nu ne-ai adus nici o minune care să întărească afirmaţia ta şi din acest motiv noi nu avem de gând să-i părăsim pe zeii noştri, să nu-i mai slăvim pentru a urma ceea ce tu susţii, dar care nu are nici o bază concretă. Ni se pare că nu eşti decât un biet nebun. Credem că această nebunie ţi-a fost dăruită deoarece i-ai supărat pe unii dintre zeii noştri şi din acest motiv te-au făcut nebun.” ﴾ „A zis el: “Eu Îl iau pe Allah ca martor şi voi, de asemenea, fiţi martori că eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luaţi ca asociaţi ~ În locul Lui! Deci vicleniţi cu toţii împotriva mea, fără să-mi daţi nici un răgaz!” ﴿ [Coran 11:54,55] Hud i-a provocat şi a refuzat să recunoască zeii lor. A zis el: „Ei nu au puterea de a face bine sau rău unei persoane. Sunt pur şi simplu nişte corpuri neînsufleţite. Dacă susţineţi că vă ajută, vă pot face bine sau rău, eu sunt aici pentru a nu-i recunoaşte şi pentru a trimite blestemul meu asupra lor. Acum voi toţi puteţi unelti împotriva mea fără să-mi daţi nici cel mai mic răgaz. Puteţi să începeţi chiar acum, fără nici o întârziere, planul vostru împotriva mea. Eu nu mă tem de voi sau de zeii voştri.” ﴾ „Eu mă încred în Allah - Domnul meu şi Domnul vostru! Şi nu este vietate pe care El să nu o ţină de chica ei. Domnul meu este pe drumul cel drept!” ﴿ [Coran 11:56] Aceasta este o dovadă clară că Hud a fost mesager al lui Allah, rob al Său, pe când neamul lui se afla în ignoranţă, slăvind alţi zei în afară de Allah. Ei n-au putut să-i facă vreun rău sau să-i cauzeze vreo nenorocire lui Hud. Aceasta însăşi era o dovadă clară, dacă nu un miracol, a adevărului spuselor sale, iar ceea ce ei afirmau a fi adevărat nu era decât o credinţă falsă. În acelaşi mod a grăit şi Noe către neamul său: ﴾ „O, neam al meu! Dacă vă este prea grea şederea mea [printre voi] şi pomenirea de către mine a semnelor lui Allah, atunci să ştiţi că eu în Allah mă încred! Înţelegeţi-vă, aşadar, cu asociaţii voştri şi nu ascundeţi planurile voastre! Apoi luaţi hotărârea în privinţa mea, fără să-mi mai daţi vreun răgaz!” ﴿ [Coran 10:71] Şi de asemenea aşa a grăit şi Avraam către neamul său: ﴾ „Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă]! Domnul meu cuprinde totul cu ştiinţa [Sa]. Voi nu vă amintiţi? ~ Şi cum m-aş teme eu de ceea ce voi I-aţi alăturat, când voi nu vă temeţi să-I alăturaţi lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimis vouă nici o dovadă? Care dintre cele două tabere este mai îndreptăţită la siguranţă, dacă voi ştiţi?” ﴿ [Coran 6:80,81] ﴾ „Cei care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi. ~ Aceasta este dovada pe care am dat-o Noi lui Avraam împotriva neamului său. Noi îi ridicăm cu trepte pe cei pe care voim. Domnul Tău este Înţelept, Atoateştiutor.” ﴿ [Coran 6:82,83] ﴾ „Însă au zis căpeteniile neamului său care nu au crezut şi au tăgăduit întâlnirea din Lumea de Apoi şi pe care Noi le-am ţinut în belşug în această lume: “Acesta nu este decât un om ca şi voi, care mănâncă ceea ce mâncaţi voi şi bea ce beţi voi, ~ Iar de veţi da ascultare unui om asemenea vouă, atunci veţi fi pierduţi. ~ Vă făgăduieşte el că după ce veţi fi ţărână şi oseminte veţi fi voi scoşi!?” ﴿ [Coran 23:33-35] Neamul lui Hud credea că nu este posibil ca Allah să trimită un om drept mesager al Său. Această îndoială a fost întreţinută de fiecare comunitate de necredincioşi indiferent de perioada în care a trăit de-a lungul istoriei, aşa cum a grăit Allah în Coran: ﴾ Le este oamenilor de mirare că Noi am revelat unui bărbat dintre ei: „Să-i previi pe oameni ... ”. ﴿ [Coran 10:2] În versetul următor se spune: ﴾ Şi nu-i împiedică pe oameni să creadă, când le vine lor călăuzirea, decât că ei zic: „Allah a trimis un om ca sol?” ~ Spune: „Dacă ar fi pe pământ îngeri care să umble în pace şi linişte, atunci le-am pogorî lor din cer un înger ca trimis”. ﴿ [Coran 17:94,95] Acesta a fost motivul pentru care Hud le-a răspuns cu aceste cuvinte: „Oare vă miraţi voi că v-a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr-un om dintre voi, pentru ca să vă prevină.” [7:63] Nu trebuie să ne mirăm de acest lucru deoarece Allah trimite pe cine voieşte. ﴾ „Vă făgăduieşte el că după ce veţi fi ţărână şi oseminte veţi fi voi scoşi!? ~ Departe, departe este ceea ce vi se făgăduieşte! ~ Nu este decât viaţa noastră lumească; noi murim şi trăim şi nu vom fi niciodată înviaţi! El nu este decât un om care a născocit minciuna şi a pus-o pe seama lui Allah şi noi nu credem în el!” ~ A zis el: „Doamne, ajută-mă pe mine, căci ei mă socotesc mincinos!” ﴿ [Coran 23:35-39] Cei din neamul lui Hud credeau că Ziua de Apoi nu va veni şi au refuzat să creadă în reînvierea osemintelor după ce acestea s-au prefăcut în ţărână. Au spus că aceasta este cea mai neverosimilă promisiune la care s-ar fi putut gândi vreodată: „Imposibil! Imposibil ceea ce tu ai promis!” Aceasta este credinţa ateilor care spun că după ce a murit omul nu va putea fi niciodată reînviat, iar alţi ignoranţi spun: „Pântecele produce, iar pământul înghite”. Există o grupare numită Ad-Dauriia care susţine că ei se reîntorc în această lume după fiecare 36 de ani. Aceste credinţe nu dezvăluie decât partea ignorantă a omului şi reprezintă o credinţă falsă şi respingere a Adevărului. Acestea nu poartă nici o autoritate şi nici nu sunt susţinute de vreo dovadă. Numai cei ce îşi urmează orbeşte dorinţele şi nevoile, cei ce nu au nici o înclinaţie spre dreptate şi obţinerea dreptei călăuziri, susţin aceste false credinţe. În Coran se spune: ﴾ „Să asculte la ele inimile acelora care nu cred în Viaţa de Apoi, să afle plăcere în ele şi să săvârşească ceea ce ei săvârşesc!” ﴿ [Coran 6:113] Hud le-a spus: ﴾ „Clădiţi voi pe fiecare înălţime un semn, jucându-vă? ~ Şi duraţi voi zidiri, de parcă aţi fi nemuritori?!” ﴿ [Coran 26:128,129] Profetul Hud le-a spus: „Clădiţi pe fiecare loc înalt un semn anume, precum castele sau palate? Voi doriţi numai să vă mândriţi, deoarece nu aveţi nevoie de acestea” – căci ei obişnuiseră să locuiască în corturi. În Coran se spune: ﴾ „Oare nu ai văzut ce a făcut Domnul tău cu ’Ad, ~ Cu Iram, [cetatea] cu corturi ridicate, ~ Care nu a mai avut seamăn printre cetăţi” ﴿ [Coran 89:6-8] Aşadar neamul Ad din cetatea Iram era acel neam străvechi al lui Ad ce a locuit în corturi susţinute de stâlpi înalţi. Cei ce pretind că Iram a fost un ţinut al aurului şi al argintului şi că se muta dintr-un loc într-altul, nu aduc în acest sens nici o dovadă clară. Învăţaţii au păreri diferite în ceea ce priveşte înţelesul expresiei „şi duraţi voi ziduri”, revelat în Surat Aş-Şu’ara. Unii susţin că acestea erau palate, în timp ce alţii susţin că erau corturi. Se spune de asemenea că era vorba despre zone cu surse de apă. „...De parcă aţi fi nemuritori” – construind aceste clădiri măreţe de parcă aţi spera să trăiţi o perioadă mare de timp în interiorul acestora. ﴾ „Şi când vă năpustiţi asupra cuiva, o faceţi voi fără îndurare. ~ Fiţi cu frică şi daţi-mi ascultare! ~ Şi fiţi cu frică de Acela care v-a înzestrat pe voi [cu prisosinţă] cu ceea ce cunoaşteţi! ~ V-a înzestrat pe voi cu vite şi cu vlăstare, ~ Cu grădini şi cu izvoare. ~ Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!” ﴿ [Coran 26:130-135] ﴾ Au zis ei: „Ai venit la noi pentru ca noi să-L adorăm pe Allah singur şi să părăsim ceea ce au adorat părinţii noştri? Adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre cei ce spun adevărul!” ﴿ [Coran 7:70] Aceştia au spus: „Ai venit la noi pentru ca noi să slăvim un Dumnezeu Unic şi să nu ţinem cont de ceea ce străbunii şi părinţii noştri slăveau? Dacă susţii, după cum pretinzi, Adevărul, atunci lasă ca aceste pedepse să se abată asupra noastră, aşa cum ne-ai promis. Noi nu vom crede în ceea ce tu spui şi nici nu te vom urma.” ﴾ „Ne este totuna de propovăduieşti tu sau nu eşti dintre propovăduitori, ~ Acestea nu sunt decât obiceiuri ale înaintaşilor, ~ Iar noi nu vom fi chinuiţi!” ﴿ [Coran 26:136-138] Cuvântul arab ce a fost tradus prin „obiceiuri ale înaintaşilor” şi care este menţionat în textul original al Coranului este Khuluq. Acesta înseamnă că religia pe care noi o urmăm nu este alta decât ceea ce părinţii şi străbunii noştri au urmat. Noi nu ne vom schimba credinţa. Totuşi, dacă citim, urmând un alt tipar, Qira’at, (n.t. modalitate de citire, implicit interpretare a versetelor din Coran) care este Khalq, atunci ar însemna inovaţie şi falsificare; ceea ce ne-ai adus nu este decât propria ta scornire, pe care poate ai luat-o şi ai împărţit-o din cărţile vechi. Ambele Qira’at sunt posibile şi se referă la ceea ce ei au zis: „Iar noi nu vom fi pedepsiţi”. ﴾ A zis el: „Veţi fi loviţi de pedeapsa şi mânia Domnului vostru! Vă certaţi cu mine pentru nişte nume pe care voi şi părinţii voştri le-aţi dat fără ca Allah să fi pogorât în legătură cu ele nici o dovadă? Aşteptaţi, aşadar! Dar şi eu voi fi împreună cu voi printre cei care aşteaptă!” ﴿ [Coran 7:71] Profetul Hud a spus: „Prin acest comportament, aţi stârnit mânia şi pedeapsa lui Allah. Acum când aţi respins Adevărul şi Calea cea Dreaptă şi v-aţi menţinut pe calea cea greşită, aşteptaţi mânia lui Allah. Nimic nu o mai poate opri acum şi curând va cădea asupra voastră.” Pedepsirea neamului Ad ﴾ A zis el: „Doamne, ajută-mă pe mine, căci ei mă socotesc mincinos!” ~ A zis: „Numai puţin şi vor ajunge ei să se căiască!” Şi i-a cuprins pe ei strigătul, cu toată dreptatea, şi Noi i-am făcut ca o spumă [purtată de un torent]. Aşadar, departe cu neamul de nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 23:39-41] Şi El a grăit: ﴾ „Au zis ei: „Ai venit la noi ca să ne depărtezi de la zeii noştri? Adu-ne nouă cele cu care ne ameninţi, dacă eşti tu dintre aceia care grăiesc adevăr!” ~ Le-a zis: „Dar ştiinţa se află numai la Allah. Eu vă vestesc cele cu care am fost trimis, însă văd că voi sunteţi un neam de oameni neştiutori”. ~ Şi când au văzut un nor, venind către văile lor, au zis ei: “Acesta este un nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce aţi cerut voi să vină mai degrabă: un vânt în care se află osândă dureroasă, ~ Care nimiceşte totul, la porunca Domnului său!“ Şi în dimineaţa [următoare] nu s-au mai văzut decât sălaşurile lor. Astfel am răsplătit Noi neamul de nelegiuiţi.” ﴿ [Coran 46:22-25] În afară de aceste versete, Allah a vorbit despre distrugerea lor şi în alte versete din Coran. De pildă, a grăit: ﴾ „Şi Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care au fost alături de el, prin mila Noastră, şi i-am stârpit pe aceia care au ţinut semnele Noastre drept mincinoase şi nu au fost credincioşi.” ﴿ [Coran 7:72] În Surat Hud, Allah a grăit: ﴾ „Şi când a venit porunca Noastră, i-am mântuit Noi pe Hud şi pe cei care credeau împreună cu el, prin mila Noastră, şi i-am mântuit de osândă cruntă! ~ Aceştia sunt [neamul] ’Ad. Ei au tăgăduit semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor Săi şi au urmat ei porunca oricărui tiran îndărătnic. ~ Şi au fost ei urmăriţi de un blestem în această lume şi în Ziua Învierii. [Neamul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor. Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud!” ﴿ [Coran 11:58-60] Şi El a spus: ﴾ „Şi când au văzut un nor, venind către văile lor, au zis ei: “Acesta este un nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce aţi cerut voi să vină mai degrabă: un vânt în care se află osândă dureroasă” ﴿ [Coran 46:24] Acesta a fost începutul pedepsei lor: au suferit de lipsă de ploaie, de secete şi foamete. Ei căutau ploaia şi când vedeau nori pe cer se gândeau că sunt aducători de ploaia ce le va aduce alinare. Însă, contrar aşteptărilor şi speranţelor lor, era ploaie ce aducea distrugere, pedeapsă şi moarte. Din acest motiv Allah a grăit: „Ba nu! El este ceea ce aţi cerut voi să vină mai degrabă.” [46:24] „Pe care [Allah] l-a dezlănţuit împotriva lor [vreme de] şapte nopţi şi opt zile, una după alta!” Surat Al-Haqqa [69:7] Fără încetare, fără nici un răgaz. Se spune că pedeapsa a început într-o zi de vineri, iar într-o altă versiune se spune că într-o zi de miercuri. ﴾ „Şi ai fi putut să vezi neamul [de oameni] doborâţi, de parcă ar fi fost nişte trunchiuri goale de palmieri” ﴿ [Coran 69:7] În acest verset, cei din neamul Ad sunt asemănaţi „trunchiurilor goale de palmieri”. Deoarece un vânt şuierător va veni asupra lor, îi va purta, îi va ridica şi apoi îi va lăsa să cadă cu capul în jos. Când vor cădea pe pământ, capetele lor se vor zdrobi, împrăştiindu-se în bucăţi, iar trupurile lor vor rămâne fără cap, asemănătoare „trunchiurilor goale de palmieri”. În Coran se spune: ﴾ „Noi am trimis asupra lor un vânt puternic şi rece, într-o zi nefericită, fără sfârşit, ~ Care i-a smuls pe oameni, de parcă ar fi fost nişte trunchiuri de palmieri dezrădăcinaţi.” ﴿ [Coran 54:19,20] Ziua în care pedeapsa va cădea asupra lor este descrisă ca fiind o zi nefericită. Unii au văzut ziua de miercuri ca fiind prevestitoare de rău. Dacă considerăm această zi ca fiind prevestitoare de rău, trebuie să ţinem cont şi de ceea ce se spune în Coran: „Noi am trimis asupra lor un vânt puternic şi rece, într-o zi nefericită, fără sfârşit.” Ceea ce ştim este că această pedeapsă a continuat timp de opt zile. Dacă aceste zile sunt nefericite şi fără de sfârşit, atunci toate cele şapte zile ale săptămânii trebuie considerate ca fiind prevestitoare de rău, şi nu doar ziua de miercuri. Acestea au fost zile nefericite numai pentru aceştia. ﴾ „[Şi a fost un semn] şi în ’Ad, când am trimis la ei vântul nerodnic, ~ Care nu a lăsat nici un lucru peste care s-a abătut, fără să nu-l fi făcut asemenea pulberii.” ﴿ [Coran 51:41,42] „Vânt nerodnic” se referă aici la vântul ce nu aduce nimic bun şi este nemilos, deoarece nu polenizează nici un copac şi nu aduce nici un nor. A fost vânt distrugător care nu a adus nimic bun. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Sunt ajutat de Saba (vântul dinspre răsărit) şi neamul Ad a fost nimicit de Dabur (vântul dinspre apus).” ﴾ Adu-ţi aminte de fratele lui ’Ad, când a prevenit el pe neamul său din Al-’Ahqaf - şi au trecut prevenitori şi mai înainte de el şi după el - [zicând]: „Adoraţi-L voi numai pe Allah! Eu mă tem pentru voi de chinul unei zile mari!” ﴿ [Coran 46:21] Este posibil ca neamul Ad care este menţionat aici să fie acel neam străvechi Ad, deoarece acest context este asemănător cu cel referitor la neamul Hud. Este de asemenea posibil să fie vorba de cel de-al doilea neam Ad. ﴾ „Şi când au văzut un nor, venind către văile lor, au zis ei: „Acesta este un nor care ne va da ploaie!” „Ba nu! El este ceea ce aţi cerut voi să vină mai degrabă: un vânt în care se află osândă dureroasă,” ﴿ [Coran 46:24] Când cei din neamul Ad au văzut acei nori ce se îngrămădeau pe cer, au crezut că sunt nori ce aduc ploaie. Aceştia însă erau nori ce aduceau distrugere. Ei sperau ca aceştia să le aducă lor alinare, dar le-a adus pedeapsă. Pedeapsa promisă. Este posibil ca pedepsirea lor să se fi făcut printr-un vânt puternic ce a continuat timp de şapte nopţi şi opt zile şi nu a lăsat nici un suflet în viaţă. Acesta i-a urmat pe ei pretutindeni, a intrat chiar şi în peşterile (adânciturile) munţilor şi le-a luat viaţa şi acolo. Le-a nimicit palatele, castelele şi semnele măreţe. Deoarece se făleau cu puterea lor şi ziceau: „Cine este mai puternic decât noi?”, Allah a trimis asupra lor ceva ce a fost mai puternic decât forţa lor; şi acesta a fost neroditorul vânt. Este de asemenea posibil ca acest vânt să fi împrăştiat unii nori la finalul pedepsei, iar cei ce au rămas în viaţă au crezut că sunt nori ai milosteniei, însă au fost nimiciţi. Şi nu doar o pedeapsă va fi trimisă asupra lor, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celor din Madian. A’işa a relatat: „De câte ori adia vântul, Profetul spunea: «O, Allah, îţi cer ce este bun la vânt şi ce este bun în el şi binele care este trimis cu el şi îţi cer să mă păzeşti de răul lui şi de răul din el şi de răul trimis cu el!» Iar când cerul era acoperit de nori, se schimba la faţă, intra şi ieşea din casă. Atunci când ploua era fericit. A’işa l-a întrebat despre aceasta şi el a răspuns: «Poate să fie precum s-a întâmplat cu neamul Ad: „Şi când au văzut un nor, venind către văile lor, au zis ei: “Acesta este un nor care ne va da ploaie!” [Coran 46:24]».” (relatat de Muslim)