Povestea lui Moise – Pacea fie asupra sa

Numele său este Moise bin Imran bin Qahath bin Azar bin Levi bin Iacob bin Isaac bin Avraam – Pacea fie asupra lor. În Coran se spune: ﴾ Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet. ~ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic ~ Şi l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet. ﴿ [Coran 19:51-53] Povestea lui Moise este menţionată în mai multe capitole din Coran, uneori în detaliu, alteori pe scurt. Vom menţiona povestea sa aşa cum apare în Coran şi în „Tradiţia Profetului”, precum şi în Biblie. În Coran se spune: ﴾ Ta’, Sin, Mim. ~ Acestea sunt versetele Cărţii celei limpezi. ~ Noi îţi recităm în tot adevărul, din povestea lui Moise cu Faraon, pentru [a preveni] un neam [de oameni] care cred. ~ Faraon a devenit prea semeţ pe pământ. A împărţit neamul lui în trepte şi se purta cu trufie, slăbind o ceată dintre ei, măcelărindu-i pe fiii lor şi lăsându-le în viaţă doar pe copilele lor. El era dintre făcătorii de stricăciune. ~ Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământ şi să-i facem pe ei pilde [de credinţă] şi să-i facem pe ei moştenitori. ~ Şi să le dăm lor putere pe pământ şi să le arătăm lui Faraon, lui Haman şi oştenilor lor lucrurile de care lor le-a fost teamă [să nu se întâmple] ﴿ [Coran 28:1-6] Allah a menţionat aici esenţa poveştii sale pe care mai târziu a prezentat-o în detaliu. A pomenit amănuntele poveştii lui Moise, aşa cum s-au întâmplat cu adevărat. „Faraon a devenit prea semeţ pe pământ.” Se purta cu trufie şi era dispreţuitor. Prefera această lume în locul celei de apoi şi nu se supunea Stăpânului [lumii]. „A împărţit neamul lui pe trepte”. Unii dintre ei, şi anume cei din neamul lui Israel, au fost puşi să ducă o viaţă de sclavie şi umilinţă. Acesta era cel mai bun neam la acea vreme. Faraonul îi muncea din greu şi se purta cu ei cu nedreptate, forţându-i să facă munca cea mai josnică. Şi nu numai atât, dar le-a ucis băieţii şi a lăsat în viaţă doar fetele. Coranul spune: „măcelărindu-i pe fiii lor şi lăsându-le în viaţă doar pe copilele lor. El era dintre făcătorii de stricăciune.” Motivul care se afla în spatele acestei nelegiuiri era credinţa neamului lui Israel că dintre urmaşii lui Avraam se va naşte un fiu ce va distruge regatul Faraonului. Acest lucru s-a întâmplat când Sara, soţia profetului Avraam, a trecut prin Egipt, iar regele Egiptului a încercat să o necinstească. Însă Allah a ocrotit-o şi i-a dat această veste minunată, că dintre urmaşii săi se va ridica un băiat ce va distruge regatul egiptean. Această veste minunată era bine cunoscută de neamul lui Israel. Neamul coptic din Egipt vorbea despre acest lucru, şi astfel a ajuns vestea la urechile Faraonului printr-unul dintre dregătorii săi. Atunci Faraonul, de teama acestui copil, a dat poruncă să se măcelărească toţi copiii izraeliţi. Suddi a relatat de la Ibn Abbas şi de la alţi companioni: „Faraonul a avut un vis, şi anume un foc care venea dinspre Ierusalim şi care a ars toate casele copţilor împreună cu locuitorii lor, însă nu a făcut nici un rău izraeliţilor.” Când s-a trezit, s-a înspăimântat de ceea ce visase. A adunat toţi preoţii, ghicitorii şi vrăjitorii şi le-a cerut să-i interpreteze visul. Aceştia au zis: „În acest neam se va naşte un băiat care va distruge poporul Egiptului.” Atunci Faraonul a dat poruncă să fie ucişi toţi nou-născuţi băieţi, dar să lase copilele în viaţă. De aceea a spus Allah în nobilul Coran: „Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământ...”, adică izraeliţii, „...şi să-i facem pe ei pilde [de credinţă] şi să-i facem pe ei moştenitori.” Ei se vor ocupa de treburile Egiptului. „Şi să le dăm lor putere pe pământ şi să le arătăm lui Faraon, lui Haman şi oştenilor lor lucrurile de care lor le-a fost teamă [să nu se întâmple]” [Coran 28:5,6] Vom acorda putere celor ce au fost slabi şi asupriţi. Acest Legământ Divin s-a împlinit şi au devenit aşa cum se spune în Coran: ﴾ Şi pe oamenii care au fost oprimaţi i-am făcut moştenitori peste ţinuturile de răsărit ale pământului şi peste ţinuturile lui de apus, pe care Noi le-am binecuvântat. Iar cuvântul cel mai frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel s-a împlinit pentru că au fost statornici. Şi Noi am nimicit ceea ce au durat Faraon şi neamul său şi ceea ce ei au ridicat. ﴿ [Coran 7:137] De asemenea Allah a grăit: ﴾ Şi i-am scos Noi din grădini şi de la izvoare, ~ De la comori şi locuri plăcute, cu răcoare. ~ Astfel a fost! Şi le-am dat Noi moştenire fiilor lui Israel. ﴿ [Coran 26:57-59] Naşterea lui Moise Faraonul a luat măsuri pentru a se asigura că Moise nu se va naşte, a numit chiar şi oameni şi moaşe care să verifice în mod frecvent fiecare femeie însărcinată şi să cunoască timpul aproximativ al naşterii. Nici o femeie nu dăduse naştere la vreun băiat fără ca oamenii Faraonului să-l măcelărească chiar în acel moment. În Biblie se spune că Faraonul a poruncit ca băieţii să fie ucişi numai pentru a slăbi moralul şi puterea izraeliţilor, astfel ca aceştia să nu se împotrivească niciodată Faraonului sau să lupte împotriva lui. (Biblia, „Ieşirea”, 1) Acest lucru nu este adevărat. Aceasta poate s-a întâmplat după ce Moise a fost trimis ca profet, după cum se spune în Coran: ﴾ Şi când le-a adus lor Adevărul de la Noi, atunci au zis ei: "Omorâţi-i pe pruncii acelora care au crezut împreună cu el şi lăsaţi-le în viaţă numai pe femeile lor!" Dar viclenia necredincioşilor nu este decât în deşert ﴿ [Coran 40:25] Şi din acest motiv i-au zis izraeliţii lui Moise: ﴾ [Şi] i-au răspuns ei: “Am avut de îndurat înainte ca tu să vii la noi, ca şi după ce ai venit la noi!” Dar [Moise] le-a răspuns: “S-ar putea ca Domnul vostru să-l nimicească pe duşmanul vostru şi să vă facă pe voi stăpâni pe acest pământ pentru ca să vadă cum faceţi voi!” ﴿ [Coran 7:129] Adevărul este că Faraonul a poruncit uciderea pruncilor pentru a se asigura că Moise nu se va naşte. Cu toate acestea, predestinarea Divină a râs la zădărnicia Faraonului şi s-a spus: „O, rege arogant! Te mândreşti cu soldaţii tăi, cu puterea şi regatul măreţ pe care le deţii. Însă Cel ce este mai Măreţ decât tine, Cel ce nu este în veci supus, Cel ce scrie soarta oamenilor a hotărât ca acest băiat să se nască. Ai ucis nenumăraţi prunci de teama unuia singur. El însă s-a născut şi nu numai că a fost născut, ci va fi adus acum în palatul tău, chiar sub ochii tăi. Va mânca în palatul tău, va trăi în palatul tău şi va dormi în palatul tău. Va deveni fiul tău adoptiv, însă nu vei descoperi acest lucru decât în ultima clipă. Atunci acelaşi băiat te va distruge pe tine împreună cu regatul tău, căci tu ai respins Adevărul revelat odată cu el. Află că Allah este Cel ce face întotdeauna ceea ce a hotărât, nu există nimeni care să I se împotrivească.” Mulţi exegeţi au spus: „Copţii (egiptenii) s-au plâns Faraonului că izraeliţii scad din ce în ce mai mult în număr din cauză că băieţii sunt ucişi, astfel că în curând atât bătrânii, cât şi tinerii ar putea pieri. Drept urmare, ar putea pierde mâna de lucru izraelită şi atunci ar fi nevoiţi să ducă ei la împlinire acele munci pe care aceştia le făceau. Atunci Faraonul a găsit o soluţie „bună” din punct de vedere economic şi social: a dat un nou ordin, ca din acel moment să fie ucişi toţi cei ce se nasc pe parcursul acelui an şi să fie cruţaţi toţi cei ce se nasc în anul următor. Se spune că Aaron s-a născut în anul îndurării când copiii nu erau ucişi, iar Moise s-a născut în anul în care aceştia erau ucişi. Mama lui Moise s-a îngrijorat tare în momentul în care a rămas însărcinată. Cu toate acestea, semnele sarcinii nu erau vizibile la ea. Când l-a născut pe Moise, i-a fost revelat să facă un coş precum un cuib. Apoi a luat o funie lungă şi cu un capăt a legat coşul, iar celălalt capăt al funiei l-a legat de casa în care locuia. Locuinţa ei se afla pe malul Nilului. Îl hrănea, iar când simţea vreo primejdie, îl aşeza în coş şi dădea drumul funiei, astfel că acesta nu se mai putea zări de păpurişul Nilului.” Allah a spus: ﴾ Şi i-am revelat Noi mamei lui Moise: “Alăptează-l! Iar dacă te temi pentru el, aruncă-l în mare! Şi nu-ţi fie teamă şi nu fi mâhnită, căci Noi îl vom întoarce pe el la tine şi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!” ~ Şi clanul lui Faraon l-a cules, ca să le fie lor duşman şi [motiv de] tristeţe! Faraon, Haman şi oştenii lor erau ei păcătoşi. ~ Şi a zis soţia lui Faraon: “[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine şi pentru tine! Nu-l ucideţi! S-ar putea să ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Însă ei nu presimţeau! ﴿ [Coran 28:7-9] „Revelarea” despre care se vorbeşte în versetul de mai înainte este asemănătoare celei menţionate în versetul următor, referitoare la albine: În Coran se spune: ﴾ Şi [iată ce] le-a revelat Domnul tău albinelor: „Faceţi-vă case în munţi, în pomi şi în ceea ce ei făuresc! ~ Apoi mâncaţi din toate roadele şi urmaţi căile uşoare ale Domnului vostru!” ﴿ [Coran 16:68,69] Suhaili a spus: „Mama lui Moise se numea Iochebed. I-a fost revelat să nu se teamă, căci, chiar de fiul ei va dispărea, Allah îl va aduce din nou alături de ea, deoarece Hotărârea Lui era să-l trimită pe Moise ca mesager şi profet al Său. El va fi un om însemnat în această lume şi în cea de apoi. Şi a făcut ea cum i se poruncise. Totuşi, într-o zi a uitat să lege funia de casă. Şi coşul în care se afla Moise a plutit până ce a ajuns la palatul Faraonului. Şi atunci: „...clanul lui Faraon l-a cules, ca să le fie lor duşman şi [motiv de] tristeţe! Faraon, Haman şi oştenii lor erau ei păcătoşi.” Moise intră în palatul Faraonului Exegeţii au menţionat: „Sclavele Faraonului „l-au cules” din apa Nilului, când se afla în acel coş închis. Acestea nu au avut curajul să-l deschidă, aşa că l-au adus în faţa soţiei Faraonului, Asiia bint Muzahim bin Ubaid bin Raiian bin Ualid, care era Faraon în vremea lui Iosif. S-a spus de asemenea că ea ar fi fost evreică din neamul lui Moise. Într-o altă versiune se spune că era mătuşa lui. În acest fel a relatat Suhaili.” Vom vorbi de asemenea despre ea şi când vom menţiona povestea Mariei (Mariam) bin Imran, căci ambele se vor număra printre soţiile Profetului în Paradis. Când Asiia a deschis coşul, a aflat acolo un băiat a cărui faţă era luminoasă. Din prima clipă în care l-a văzut l-a îndrăgit. Când a venit Faraonul, a întrebat-o: „Ce înseamnă asta?” Şi a dat poruncă să fie măcelărit. Însă ea l-a rugat pe Faraon ca acesta să fie un dar, spunând că el va fi „o bucurie pentru mine şi pentru tine”. Faraonul a spus: „O bucurie pentru tine, da, însă o bucurie pentru mine, nu.” „S-ar putea să ne fie de folos" Cu adevărat, Allah a binecuvântat-o aşa cum a sperat ea, El a călăuzit-o în această lume, iar în Lumea de Apoi ea se va număra printre cei ce vor sălăşlui în Paradis. „...sau îl vom lua noi ca fiu” Să-l adopte, căci Faraonul şi soţia sa nu aveau copii. „Însă ei nu presimţeau!” Nu ştiau ei ce ascunsese Allah de ei, iar acest băiat urma să le facă regatul fărâme. În Biblie se spune că cea care a scos coşul din apa Nilului a fost fiica Faraonului, însă nu se menţionează nimic despre soţia lui, ceea ce din punctul de vedere al Coranului este total greşit. (Biblia, „Ieşirea”, 2) Allah a spus: ﴾ Şi inima maicii lui Moise a devenit goală. Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag, dacă Noi nu i-am fi întărit inima pentru ca ea să fie dintre cei credincioşi ~ Şi i-a zis ea surorii lui: “Urmăreşte-l!” Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să-şi dea seama. ~ Şi Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici. Şi a zis [sora lui Moise]: “Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să-l îngrijească pentru voi şi care să-i fie lui buni sfătuitori?” ~ Şi astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucure şi să nu fie mâhnită şi pentru ca să ştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu. ﴿ [Coran 28:10-13] Ibn Abbas, Mujahid şi alţii au spus: „Şi inima maicii lui Moise a devenit goală” înseamnă că inima ei era goală în ceea ce privea toate lucrurile din această lume, căci suferinţa ei era atât de mare încât nu se putea gândi la altceva în afară de Moise. „Şi puţin a lipsit ca ea să nu dea totul în vileag”, adică era aproape gata să dezvăluie neamului ei ceea ce făcuse şi să înceapă să-l caute pe Moise fără a se mai ascunde. „Şi i-a zis ea surorii lui” (adică fiicei sale cele mari): “Urmăreşte-l!” (oriunde este dus şi adu-mi ştiri despre el). „Şi a privit ea la el de la distanţă, fără ca ei să-şi dea seama.” Moise a fost dus în palatul Faraonului, şi, de vreme ce doreau să-l păstreze, au început să caute pe cineva care să-l supravegheze. Moise însă nu a acceptat să fie alăptat de vreo doică. Nu mai ştiau ele ce să facă, după cum a grăit Allah: „Şi Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici.” Atunci l-au trimis împreună cu moaşele şi cu alte femei la târg, gândindu-se că poate acolo vor găsi pe cineva care să-l alăpteze. Când se aflau acolo, sora lui Moise l-a zărit şi fără a le da vreun indiciu din care acestea să-şi dea seama că ea era sora lui, le-a zis: “Să vă duc eu la stăpânii unei case, care să-l îngrijească pentru voi şi care să-i fie lui buni sfătuitori?” Ibn Abbas a zis: „După ce a rostit aceste vorbe, ele au întrebat-o: «De unde ştii tu că ei îi vor fi buni sfătuitori?» Ea a răspuns: «Nu am dorit altceva în afară de fericirea şi confortul regelui».” Şi atunci le-a dus la casa ei. Mama lui Moise l-a luat în braţe şi l-a pus la sânul ei. De îndată a început să sugă. S-au bucurat ele peste măsură şi au trimis un sol să o înştiinţeze pe Asiia. Aceasta a chemat-o de îndată la palatul ei şi i-a oferit să locuiască acolo [în palat], lucru pe care ea nu l-a acceptat. A spus că avea soţ şi copii şi nu putea să rămână acolo şi să alăpteze acel copil. A spus de asemenea că era de acord [să-l alăpteze] numai dacă îl lăsau să locuiască în casa ei. Asiia a fost de acord cu această propunere şi a plătit toate cheltuielile necesare copilului. Mama lui Moise s-a întors fericită acasă alături de fiul ei. Allah a spus: „Şi astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea să se bucure şi să nu fie mâhnită şi pentru ca să ştie că făgăduinţa lui Allah este adevărată. Dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.” A fost o îndurare Divină ce i-a fost acordată lui Moise, după cum a grăit Allah către Moise pe muntele Tor: ﴾ Şi Noi ţi-am mai dăruit graţia Noastră şi altă dată, ~ Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat: ~ „Aşează-l pe el într-un sicriaş şi aruncă-l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului să-l arunce la mal, de unde îl va lua un duşman al Meu şi duşman al lui!” Şi am pogorât asupra ta dragostea Mea [şi să fi iubit şi de ceilalţi], pentru ca tu să fii crescut sub ochii Mei. ﴿ [Coran 20:37-39] Toţi cei care îl vedeau pe Moise îl îndrăgeau încă din primul moment. Qatada şi alţi învăţaţi au spus că Asiia l-a îmbrăcat cu cele mai bune veşminte, l-a hrănit cu cea mai bună mâncare şi i-a oferit cele mai bune condiţii de joacă şi amuzament. Toate acestea veneau de la Allah, şi de aceea se spune că a fost crescut „sub ochii Mei.” ﴾ Şi iată cum sora ta mergea, [urmându-te], şi a zis ea: „Să vă arăt eu pe cineva care să-l întreţină şi să-l crească?” Şi te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure şi să nu mai fie mâhnită! [Şi atunci când] ai ucis un suflet, Noi te-am mântuit de întristare. Şi te-am încercat Noi în fel şi chip. Apoi tu ai rămas ani în şir printre neamul din Madyan. Apoi ai venit [aici], aşa cum a fost orânduiala, Moise! ﴿ [Coran 20:40] Allah a spus: ﴾ Şi când a ajuns el la vârsta bărbăţiei şi era pe deplin format, i-am dat lui înţelepciune şi ştiinţă. Astfel îi răsplătim Noi pe făcătorii de bine. ~ Şi a intrat el în cetate într-un moment de neatenţie a locuitorilor ei. Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui, iar celălalt era dintre duşmanii lui. Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre duşmanii lui. Şi l-a lovit Moise [cu pumnul] şi l-a ucis pe el. Şi a zis el: “Aceasta este o faptă a lui Şeitan; el este un duşman învederat care duce la rătăcire!” ~ A zis el: “Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!” Şi l-a iertat pentru că El este Iertător, Îndurător. ~ A mai zis el: “Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!” ﴿ [Coran 28:14-17] Mai înainte, Allah Preaputernicul a vorbit despre favorurile ce i-au fost acordate mamei lui Moise, iar din acest moment va începe povestea lui Moise, care a ajuns la vârsta pubertăţii şi mai apoi la vârsta înţelepciunii şi ştiinţei, care este, din punctul de vedere al multor învăţaţi, vârsta de patruzeci de ani. Înţelepciunea şi ştiinţa stau mărturie a Profeţiei şi a faptului că a fost trimis ca mesager al Divinităţii, după cum, cu adevărat, i s-a revelat mamei lui: „...Noi îl vom întoarce pe el la tine şi-l vom face pe el [unul] dintre trimişi!” [Coran 28:7] Crima lui Moise Atunci a revelat Allah motivul pentru care Moise a fost nevoit să părăsească Egiptul, să meargă la Madian şi să rămână acolo pentru o vreme. Allah a spus: „Şi a intrat el în cetate într-un moment de neatenţie a locuitorilor ei.” Ibn Abbas, Suddi, Qatada şi alţii au spus că era vremea amiezii, când cei mai mulţi oameni se odihnesc. Într-o altă versiune relatată de Ibn Abbas se spune că era între asfinţit şi rugăciunea de seară, Işa. „Şi a găsit în ea doi bărbaţi care se certau între ei: unul era din tabăra lui (era evreu), iar celălalt era dintre duşmanii lui (din neamul copţilor). Cel din tabăra lui l-a chemat în ajutor împotriva celui dintre duşmanii lui.” Moise avea acces liber în Egipt datorită legăturilor sale cu Faraonul. Evreii se simţeau de asemenea mândrii că îl crescuseră pe Moise. Atunci când un evreu i-a cerut lui Moise ajutorul împotriva unui egiptean, Moise s-a dus la el şi „...l-a lovit Moise [cu pumnul] şi l-a ucis pe el.” Acel egiptean din neamul copt era un necredincios, însă, chiar şi aşa, intenţia lui Moise nu fusese să-l ucidă. Dorise doar să-l împiedice să mai lupte. De aceea a zis Moise: “Aceasta este o faptă a lui Şeitan; el este un duşman învederat care duce la rătăcire!” ~ A zis el: “Doamne, eu am fost nedrept faţă de mine însumi. Deci iartă-mă pe mine!” Şi l-a iertat pentru că El este Iertător, Îndurător. ~ A mai zis el: “Doamne, pentru că Tu ai revărsat graţia Ta asupra mea, eu nu voi fi susţinător al nelegiuiţilor!” În continuare Allah a grăit: ﴾ În dimineaţa următoare, pândea el prin cetate speriat. Şi iată-l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându-l [din nou] în ajutor. Însă Moise i-a zis: “Fără îndoială , tu eşti în rătăcire deplină!” ~ Dar când a vrut să-l lovească pe cel care le era duşman amândurora, a zis el: “O, Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământ şi nu voieşti să fii dintre cei împăciuitori!” ~ Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând, şi a zis: “O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!” ﴿ [Coran 28:18-20] Allah Atotştiutorul ne-a revelat că în Egipt Moise a început să se teamă de Faraon şi de oamenii lui, gândindu-se că aceştia vor afla că a ucis un egiptean din neamul copt pentru a ajuta un evreu. Dacă ar fi descoperit acest lucru, atunci ar fi putut descoperi că Moise se trăgea din neamul acestora. A doua zi, a venit în cetate „speriat”, uitându-se de jur-împrejur cu teamă. În timp ce mergea, l-a văzut pe acelaşi evreu luptându-se cu un alt egiptean din neamul copt şi acesta i-a cerut din nou ajutorul. Moise l-a certat pe evreu că se luptă din nou şi a zis: „Fără îndoială, tu eşti în rătăcire deplină!” Apoi, când Moise s-a îndreptat spre egiptean, evreul, care era prea-bine conştient de incidentul petrecut cu o zi înainte, s-a gândit probabil că urma să-l lovească şi a zis: „O, Moise! Voieşti tu să mă ucizi pe mine, aşa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieşti decât să fii un tiran pe pământ şi nu voieşti să fii dintre cei împăciuitori!” După ce a zis acest lucru, egipteanul a aflat secretul şi l-a dezvăluit mai apoi Faraonului. Este de asemenea posibil ca atunci când l-a văzut apropiindu-se, egipteanul să se fi speriat şi să-şi fi dat astfel seama că acesta era cel ce a ucis cu o zi mai înainte un alt egiptean. Se poate însă să fi aflat acest lucru din spusele evreului cu care lupta. Cu toate acestea, ştirea că Moise ucisese cu o zi mai înainte un egiptean a ajuns la Faraon. Atunci Faraonul şi-a trimis oamenii în căutarea lui. Însă, mai înainte ca aceştia să-l prindă, un prieten i-a adus această ştire: „Şi a venit un bărbat de la capătul cetăţii, alergând, şi a zis: “O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!” Moise merge la Madian A plecat de îndată din Egipt, fără a şti încotro să se îndrepte sau ce direcţie să apuce. Allah a spus: ﴾ Şi a ieşit din ea, aşteptând cu frică. A zis el: “Doamne, mântuieşte-mă pe mine de neamul de nelegiuiţi!” ~ Şi când s-a îndreptat către Madyan, a zis el: “Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!” ~ Şi când a ajuns la apa de la Madyan, a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele]. Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care-şi ţineau departe [turma lor]. Şi le-a întrebat el: “Care este necazul vostru?” Au răspuns ele: “Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!” ~ Şi a adăpat pentru ele, apoi s-a întors la umbră şi a zis: “Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!” ﴿ [Coran 28:21-24] Aceste versete ne revelă povestea lui Moise în momentul în care a fugit din Egipt de teamă să nu fie urmărit. Nu ştia încotro să se îndrepte, căci nu mai ieşise niciodată din Egipt. „Şi când s-a îndreptat către Madyan” S-a îndreptat spre cetatea Madian şi a zis: “Poate că Domnul meu mă va călăuzi pe drumul cel drept!”, ceea ce înseamnă că spera ca această cale să-l conducă spre o destinaţie, ceea ce s-a şi întâmplat. „Şi când a ajuns la apa de la Madyan” Din aceste fântâni locuitorii din Madian luau apa necesară lor şi îşi adăpau animalele. Madian era cetatea asupra căreia căzuse Pedeapsa, căci Allah îi nimicise pe locuitorii ei care venerau un copac [din desişuri]. Aceştia erau din neamul profetului Şu’aib. Totuşi, când Moise s-a apropiat de fântână, „...a găsit acolo o mulţime de oameni care adăpau [vitele]. Şi în afară de ei, a găsit el şi două femei care-şi ţineau departe [turma lor].” Îşi ţinea animalele departe, pentru a nu le amesteca cu ale acestora. În Biblie se spune că erau şapte surori ce au venit să-şi adape turmele. (Biblia, „Ieşirea”, 2) Această versiune este greşită din punctul nostru de vedere. Poate erau şapte surori, însă numai două au mers să-şi adape turmele. Moise le-a întrebat: “Care este necazul vostru?” Au răspuns ele: “Noi nu vom putea să adăpăm până ce nu s-au dus păstorii, iar tatăl nostru este tare bătrân!” Nu ne putem adăpa vitele mai înainte ca toţi păstorii să plece cu turmele lor. Noi suntem slabe şi nu putem să ne implicăm într-o dispută. A trebuit să venim să le adăpăm deoarece tatăl nostru este bătrân şi nu mai poate face acest lucru. „Şi a adăpat pentru ele” Exegeţii spun: „După ce păstorii îşi adăpau turmele [de oi], obişnuiau să astupe din nou gura fântânii cu o piatră imensă. Apoi cele două femei îşi adăpau turmele din apa rămasă de la turmele păstorilor. Însă în acea zi Moise a venit, a îndepărtat piatra, le-a adăpat turmele şi apoi a astupat din nou gura fântânii. Califul Omar a spus că acea piatră era atât de mare încât nu putea fi ridicată decât de zece bărbaţi.” ﴾ „...apoi s-a întors la umbră şi a zis: “Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!” ﴿ Ibn Abbas a spus: „Pe drumul dintre Egipt şi Madian, Moise s-a hrănit numai cu plante şi frunze. Mergea desculţ, iar stomacul i se lipise de spate din cauza foamei; avea aşadar nevoie urgentă de o hrană mai bună. Ata bin Sa’ib a spus că Moise a zis: “Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci să coboare asupra mea!” cu voce tare, astfel că femeile l-au auzit.” Moise găseşte adăpost Allah a spus: ﴾ Apoi a venit la el una dintre cele două [copile], mergând cu sfială, şi i-a zis: “Tatăl meu te cheamă să-ţi dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă [turma]". Şi când a venit [Moise] la el şi i-a istorisit povestea, i-a zis: “Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!” ~ A zis una dintre ele: “Tată, ia-l cu simbrie, căci cel mai bun pe care-l poţi lua cu simbrie este cel puternic şi vrednic de încredere!” ~ I-a zis lui: “Eu voiesc să-ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre făcătorii de bine”. ~ A zis: “Aşa să fie între tine şi mine! Şi oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea. Iar Allah ne este Chezaş pentru ceea ce vorbim!” ﴿ [Coran 28:25-28] Când femeile s-au întors mai devreme acasă, tatăl lor a fost foarte surprins. Au povestit ele ce se întâmplase, iar acesta le-a cerut să se întoarcă şi să-l aducă în casa lor pe acel om. „Apoi a venit la el una dintre cele două [copile], mergând cu sfială” Femeia s-a îndreptat cu sfială spre Moise şi i-a transmis mesajul. „...şi i-a zis: “Tatăl meu te cheamă să-ţi dea o răsplată pentru că ne-ai adăpat nouă [turma]". Moise a mers alături de ea pentru a-i cunoaşte părintele. Atunci i-a povestit trecutul său. Când a sfârşit, bătrânul i-a spus să nu se mai teamă, căci acum era departe de jurisdicţia lor. «...şi [când Moise] i-a istorisit povestea, i-a zis: “Nu te teme, căci ai scăpat de neamul de nelegiuiţi!”.» Moise era tratat cu multă onoare şi atunci una dintre copile a spus tatălui său: „Tată, ia-l cu simbrie” Ea i-a cerut părintelui său să-l ia „cu simbrie” ca să se îngrijească de turmele lui, lăudându-l că este „puternic şi vrednic de încredere”. Omar, Ibn Abbas şi mulţi alţii au relatat că atunci când fiica lui i-a spus acest lucru, el a întrebat-o: „De unde ştii tu?” Ea a răspuns: „A ridicat o piatră pe care nu mai puţin de zece oameni o pot ridica. Iar în timp ce îl aduceam spre casă şi eu eram înaintea sa, a zis: «Stai în spatele meu, iar când trebuie să o iei pe altă cale aruncă numai cu o pietricică pe acea cărare şi eu voi şti».” I-a zis lui: “Eu voiesc să-ţi dau de nevastă una din aceste două copile ale mele, cu condiţia să mă slujeşti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine, căci eu nu voiesc să te împovărez, ci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre făcătorii de bine”. Prin prisma acestui verset, „Şcoala Hanbali” este de părere că o persoană poate angaja o altă persoană şi numai pentru hrană sau veşminte. Îşi susţin această opinie, bazându-se şi pe un Hadis relatat de Ibn Maja referitor la angajarea unui persoane pentru hrană. Ali bin Raba a relatat că l-a auzit pe Utba bin Nadar spunând: „Şedeam alături de Profet - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - în timp ce recita „Surat Ta-Sin-Mim” şi după ce a recitat povestea lui Moise, a spus: «Moise s-a tocmit vreme de opt ani – sau zece – din modestie şi pentru a obţine hrana necesară organismului».” “Aşa să fie între tine şi mine! Şi oricare dintre cele două termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea. Iar Allah ne este Chezaş pentru ceea ce vorbim!” Moise i-a spus socrului său că aceea era o înţelegere între ei, iar de va împlini unul dintre cele două termene, atunci nici o nedreptate nu i se va face, spunând că Allah este Martorul acestui angajament. Moise a dus la împlinire termenul de zece ani. Imamul Bukhari a relatat de la Sa’id bin Jubair următoarele: „Un evreu m-a întrebat: «Pe care dintre termene le-a îndeplinit Moise?» Eu am răspuns: «Nu ştiu, până ce nu voi merge la cel mai înţelept dintre arabi şi-l voi întreba!» El a răspuns apoi: «L-a împlinit pe cel mai bun dintre ele, şi anume pe cel mai lung.»” (Al-Bukhari şi An-Nasa’i) Moise şi Muntele Tor ﴾ Când Moise a împlinit termenul şi a purces cu familia sa, a zărit un foc dinspre Munte şi a zis familiei sale: “Rămâneţi aici! Eu văd un foc. Poate că o să vă aduc o veste de la el sau un tăciune din foc, ca să vă încălziţi!” ~ Şi când a ajuns la el, a fost strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: “O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor! ~ Aruncă toiagul tău! Şi când l-a văzut mişcându-se ca un şarpe, s-a întors şi a luat-o la fugă, fără să se mai uite înapoi. “O, Moise! Apropie-te şi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă! ~ Vâră-ţi mâna prin deschizătura cămăşii tale şi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău! Şi strânge braţul către tine pentru ca să nu-ţi fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 28:29-32] După ce a dus la împlinire termenul, Moise a plecat împreună cu familia sa, îndreptându-se spre Egipt. Era nerăbdător să-şi vadă familia care se afla acolo. Se spune că această călătorie a fost făcută într-o noapte întunecată şi rece. S-au rătăcit, căci nu puteau zări nimic. În timp ce hoinăreau aşa, a zărit în depărtare un foc spre Muntele Tor. Atunci a zis familiei sale: “Rămâneţi aici! Eu văd un foc.” Se pare că numai el a văzut acel foc, căci acesta nu putea fi zărit de ceilalţi membri ai familiei. Acela era de fapt o lumină care nu putea fi văzută de nici o făptură umană. Moise a zis: „Poate că o să vă aduc o veste de la el (cu referire la direcţia pe care o urmăm) sau un tăciune din foc, ca să vă încălziţi!” Aceasta este dovada faptului că se rătăciseră într-o noapte rece şi întunecată. De asemenea acest lucru este clar şi într-un alt verset din „Surat Ta-Ha”: ﴾ Oare ai aflat tu istoria lui Moise? ~ Când a văzut el un foc şi a zis către familia lui: „Rămâneţi [aici]! Eu văd un foc! Poate că o să vă aduc un tăciune de la el sau voi afla la foc călăuzire!”. ﴿ [Coran 20-9,10] Sau după cum se spune în Surat An-Naml: ﴾ [Adu-ţi aminte] când a zis Moise familiei sale: “Eu zăresc un foc. Vă voi aduce o veste de la el sau vă voi aduce un tăciune aprins, pentru ca voi să vă încălziţi”. ﴿ [Coran 27:7] Şi Moise a mers într-acolo şi a aflat o veste şi ce Veste minunată a fost, a primit călăuzirea, şi ce Călăuzire măreaţă a fost! Allah a zis: ﴾ Şi când a ajuns la el, a fost strigat din partea dreaptă a văii, dinspre pomul din locul binecuvântat: “O, Moise! Eu sunt Allah, Stăpânul lumilor! ﴿ [Coran 28:30] A descris de asemenea această întâmplare şi în „Surat An-Naml”: ﴾ Şi când a venit la el, i s-a zis lui: “Binecuvântat este Cel ce e în foc şi cel ce este în jurul lui! Mărire lui Allah, Stăpânul Lumilor! ~ O, Moise! Eu sunt Allah Cel Preaputernic [şi] Înţelept! ﴿ [Coran 27:8,9] Allah a revelat de asemenea în „Surat Ta-Ha”: ﴾ Şi când a ajuns la el, a fost el strigat: „O, Moise! ~ Eu sunt Stăpânul tău! Scoate-ţi încălţările tale, căci tu te afli în valea cea sfântă, Tuwa! ~ Eu te-am ales, deci ascultă la ceea ce ţi se revelează! ~ Eu sunt Allah şi nu există altă divinitatea în afară de Mine! Aşadar, venerează-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea! ~ Ceasul va sosi - de-abia îl mai ţin ascuns - pentru ca fiecare suflet să fie răsplătit după cum se osteneşte! ~ Şi să nu te abată de la el acela care nu crede în el şi urmează poftei sale, pentru ca să nu pieri! ﴿ [Coran 20:11-16] Mulţi exegeţi au spus că după ce a zărit focul, Moise s-a îndreptat în acea direcţie şi l-a găsit arzând într-un arbust spinos verde. Focul devenea şi mai intens, însă, cu fiece moment ce trecea, arbustul era la fel de verde. Totuşi, Moise a rămas liniştit, deşi plin de uimire. Se afla în Valea Tuwa şi era îndreptat cu faţa spre Qibla (direcţia spre care se îndreaptă toţi musulmanii în rugăciune). Arbustul acela se afla în partea sa dreaptă, privind dinspre apus. Atunci Domnul său l-a strigat. I-a poruncit mai întâi să-şi scoată încălţările pentru a-şi arăta preţuirea pentru acel loc sfânt. În Biblie se spune că Moise şi-a ascuns faţa de strălucirea acelei lumini. (Biblia, „Ieşirea”, 3) Apoi a vorbit Allah lui Moise astfel: „O, Moise! ~ Eu sunt Stăpânul tău!” Şi „Eu sunt Allah şi nu există altă divinitatea în afară de Mine! Aşadar, venerează-Mă şi împlineşte Rugăciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!” Acesta a fost primul Mesaj sau Revelare către Moise. Allah este Stăpânul Lumilor, în afară de care nu există altă divinitate! Numai Lui I se cuvin toată Slava şi Mărirea şi numai El trebuie slăvit în rugăciune. Apoi Allah l-a vestit că aceasta nu este o lume ce va dăinui veşnic. Lumea veşnică este numai Viaţa de Apoi, care va veni fără de veste, „pentru ca fiecare suflet să fie răsplătit după cum se osteneşte!” De face bine, omul va fi răsplătit prin bine, iar de face rele, atunci prin rele. Allah i-a poruncit lui Moise să înfăptuiască numai fapte bune şi să-i ocolească pe cei ce nu se supun Lui, urmându-şi propriile dorinţe. Apoi a grăit Allah către Moise: ﴾ „Dar ce este aceea din [mâna ta] dreaptă, Moise?” ﴿ [Coran 20:17] Allah l-a întrebat pe Moise despre toiagul pe care îl ţinea de multă vreme în mână, fiindcă era foarte sigur că acesta era un simplu toiag din lemn. Moise a spus: „Acesta este toiagul meu, pe care mă sprijin şi cu care scutur frunze pentru oile mele şi de la care mai am şi alte foloase”. [Coran 20:18] Moise a spus: „Da, acesta este toiagul meu şi sunt foarte obişnuit cu el.” ﴾ A zis: „Aruncă-l, Moise!” ~ L-a aruncat şi iată-l [preschimbat într-] un şarpe ce se târa. ﴿ [Coran 20:19,20] 277 ISTORISIRI DESPRE PROFEŢI Aceasta a fost o minune adevărată şi o ultimă dovadă că Acela Care îi vorbea din interiorul arbustului era Cel ce a creat toate lucrurile. În Biblie se spune că Moise i-a cerut lui Allah o dovadă care să ateste spusele sale atunci când va merge la Faraon. Allah a spus: „Ce ai în mână?” Şi el a răspuns: „Un toiag!” ~ „Aruncă-l jos!” îi zice Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos şi s-a făcut toiagul şarpe şi a fugit Moise de el.” Dumnezeu i-a poruncit să întindă mâna şi să-l apuce de coadă. Când l-a apucat „s-a făcut toiag în mâna lui”. (Biblia, „Ieşirea”, 4) În versetul următor, Allah a spus: Aruncă toiagul tău! Şi când l-a văzut mişcându-se ca un şarpe, s-a întors şi a luat-o la fugă, fără să se mai uite înapoi. “O, Moise! Apropie-te şi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă!” [Coran 28:31] Toiagul său s-a transformat într-un şarpe imens, înspăimântător, care avea o gură mare şi se mişca foarte repede. Când l-a văzut, Moise a luat-o la fugă fără a mai privi înapoi. Însă Allah l-a oprit, zicând: „O, Moise! Apropie-te şi nu te teme, căci tu eşti dintre cei aflaţi în siguranţă!” Când s-a întors, Allah i-a poruncit să-l apuce, spunând: „Ia-l, fără să te temi, căci Noi îl vom readuce la prima sa stare!” [Coran 20:21] Allah i-a poruncit apoi să-şi vâre mâna la subsuoară şi să o scoată, iar când a făcut acest lucru, era albă, fără a avea vreo pată, neatinsă de vreo vătămare (lepră). De aceea a spus: ﴾ „Vâră-ţi mâna prin deschizătura cămăşii tale şi ea va ieşi albă, neatinsă de nici un rău! Şi strânge braţul către tine pentru ca să nu-ţi fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 28:32] Se spune că atunci când te temi, de-ţi vei pune mâna pe inimă, vei fi uşurat de această teamă. Această situaţie însă se referă în special la Moise, căci binecuvântarea acordată unui drept-credincios poate să facă posibil acest lucru. În Surat An-Naml, Allah a spus: ﴾ Vâră-ţi mâna în deschizătura cămăşii tale! Ea va ieşi albă, fără nici un rău - [una] din cele nouă minuni pentru Faraon şi neamul său, fiindcă ei sunt într-adevăr un neam de nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 27:12] Aceste două semne se numără printre cele nouă ce i-au fost acordate lui Moise, după cum a grăit Allah: „Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon şi pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiţi!” [28:32], se referă la toiag şi la mâna cea albă, în afară de alte şapte, adică în total nouă semne, după cum se spune în Surat Al-Isra: ﴾ I-am dat Noi lui Moise nouă semne limpezi. Întreabă-i numai pe fiii lui Israel, la care a venit [Moise] şi Faraon i-a zis: “Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrăjit!” ~ Iar el a zis: “Tu ştii că nu le-a trimis pe acestea decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!” ﴿ [Coran 17:101,102] Toate aceste nouă semne sunt menţionate în amănunt în Surat Al-A’raf. ﴾ Şi am cercat Noi pe neamul lui Faraon cu ani de foamete şi cu lipsă de roade, poate că vor lua aminte! ~ Şi când aveau parte de bine, atunci ziceau ei: "Aceasta ni se cuvine nouă!" Iar dacă se abătea asupra lor ceva rău, atunci vedeau semn rău în Moise şi în cei care erau cu el. Însă semnele lor se află la Allah, dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu! ~ Şi au zis ei: "Orice semne ne vei aduce, ca să ne farmeci cu ele, noi nu-ţi vom fi ţie credincioşi!" ~ Şi am trimis Noi asupra lor potopul, lăcustele, păduchii, broaştele şi sângele, ca semne desluşite, dar ei s-au îngâmfat şi au fost un neam de păcătoşi. ﴿ [Coran 7:130-133] Aceste nouă semne sunt diferite de Cele Zece Porunci ale Sale. Unii oameni le-au amestecat şi le-au considerat ca fiind aceleaşi. Când Allah i-a poruncit să meargă la Faraon, Moise a zis: ﴾ A zis: “Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă! ~ Însă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă. Trimite-l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!” ~ A zis [Allah]: “Vom întări braţul tău, [trimiţându-l şi pe] fratele tău şi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi. Cu semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori”. ﴿ [Coran 28:33-35] Când Allah i-a dezvăluit lui Moise Misiunea ce-i va fi încredinţată, aceea de trimis al Său, acesta şi-a exprimat neliniştea şi i-a pomenit de ceea ce făcuse în trecut. A spus că ucisese un egiptean din neamul copt şi aceştia se vor răzbuna pe el sau poate chiar îl vor ucide. “Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor şi mă tem ca ei să nu mă ucidă! ~ Însă fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbă. Trimite-l cu mine spre ajutor, ca să adeverească spusele mele, căci mă tem să nu mă socotească mincinos!” Moise l-a rugat pe Allah ca fratele său, Aaron, să fie numit reprezentantul şi ajutorul său, pentru a putea transmite Mesajul într-o formă mai bună, căci fratele său era un mai bun orator decât el. Allah a răspuns cererii sale astfel: “Vom întări braţul tău, [trimiţându-l şi pe] fratele tău şi vă vom da vouă putere, astfel încât ei să nu ajungă la voi. Cu semnele Noastre veţi fi voi şi cei care vă urmează pe voi biruitori”. În Surat Ta-Ha se spune: ﴾ Şi purcede tu către Faraon, căci el întrece orice măsură!” ~ A zis: „Doamne, deschide-mi mie pieptul ~ Şi uşurează-mi mie lucrul [ce trebuie să-l împlinesc] ~ Şi dezleagă-mi nodul limbii mele, ~ Pentru ca ei să priceapă vorbele mele! ﴿ [Coran 20:24-28] Hasan Basri a spus: „Trimişii cer un lucru numai cu referire la nevoile lor şi de aceea unele defecte au rămas pe limba lui Moise. Atunci când a mers la Faraon, acesta l-a umilit, spunându-i că este de neînţeles: “...Oare nu sunt eu mai bun decât acesta care este umilit şi abia de poate grăi?” [Coran 43:52] Atunci Moise a spus: ﴾ Şi dă-mi mie un sfetnic din familia mea, ~ Pe Aaron, fratele meu, ~ Sporind prin el forţa mea ~ Şi fă-l pe el părtaş la lucrul meu, ~ Pentru ca noi să Te lăudăm mereu ~ Şi să Te pomenim mereu! ~ Iar Tu întotdeauna ne-ai văzut pe noi, [ştiind astfel tot ceea ce noi facem]!” ~ A zis: „Cererea ta a fost împlinită, Moise!” ﴿ [Coran 20:29-36] Din versetele de mai sus reiese că: „Noi am răspuns tuturor cererilor tale şi ţi-am dăruit tot ceea ce ai cerut.” Acest lucru indică poziţia lui Moise înaintea lui Allah. Când i-a cerut să pogoare Revelaţia asupra fratelui său, Aaron, Allah a acceptat şi a grăit: „şi a fost el la Allah în mare cinste.” [Coran 33:69] De asemenea Allah a grăit: ﴾ Şi i l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet. ﴿ [Coran 19:53] În timp ce se îndreptau să facă pelerinajul, A’işa a auzit un om spunând: „A avut vreun frate încredere în fratele său?” Oamenii au păstrat tăcerea. A’işa le-a spus celor ce erau în jurul Haudei (nt. şa specială pentru cămile, împodobită şi acoperită) ei: „Acesta a fost Moise bin Imran, atunci când a mijlocit la Allah pentru fratele său, Aaron, şi Allah a pogorât Revelaţia de asemenea şi asupra lui.” Allah a spus: „Şi i l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet. [Coran 19:53] Moise merge la Faraon În Surat Aş-Şuara, Allah a spus: ﴾ Adu-ţi aminte] când l-a chemat Domnul tău pe Moise, [zicându-i]: „Du-te tu la neamul celor nelegiuiţi, ~ Neamul lui Faraon! Oare nu au ei frică?” ~ Şi a zis el: „Doamne, mă tem că mă vor socoti mincinos ~ Şi că pieptul meu se va strânge şi că limba mea nu-şi va da drumul. Deci trimite după Aaron! ~ Ei mă învinuiesc de un păcat şi mă tem să nu mă omoare!” ~ A zis El: „Nicidecum! Mergeţi amândoi cu minunile Noastre! iar Noi suntem cu voi şi auzim. ~ Mergeţi, aşadar, la Faraon şi ziceţi-i: „Noi suntem trimişii Stăpânului lumilor. [El ne-a trimis să-ţi spunem:] ~ Trimite-i pe fiii lui Israel împreună cu noi!” ~ A zis: „Oare nu te-am crescut printre noi când erai tu sugar? Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta? ~ Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit-o! Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!” ﴿ [Coran 26:10-19] Din versetele de mai înainte se înţelege că Moise şi Aaron au mers la Faraon şi i-au vorbit despre Mesajul Divin şi despre scopul misiunii lor, acela de a-l chema împreună cu poporul său să urmeze calea lui Allah şi să-L slăvească numai pe Allah Unicul. A spus de asemenea că ar trebui să-i elibereze pe izraeliţi şi să-i lase să plece. Însă Faraonul s-a arătat trufaş, l-a umilit pe Moise şi a criticat Mesajul cu care fusese trimis, spunând: „Oare nu te-am crescut printre noi când erai tu sugar? Şi nu ai rămas tu printre noi ani [la rând] din viaţa ta? ~ Şi ai săvârşit tu fapta [rea] pe care ai săvârşit-o! Iar acum tu eşti dintre cei nerecunoscători!” Oare nu eşti tu acela pe care l-am crescut în locuinţa noastră şi căruia i-am oferit toate bunătăţile acestei vieţi? Faraonul i-a reamintit de asemenea că era vinovat de uciderea unei persoane şi că era nerecunoscător celui ce i-a făcut atât de mult bine. Acest verset este de asemenea o dovadă clară că acesta era Faraonul de care Moise fugise şi la care fusese trimis ca profet. În Biblie se spune că Faraonul de care Moise fugise murise în timp ce el se afla la Madian şi că Moise a fost trimis la alt Faraon. Cu toate acestea, Moise i-a răspuns: ﴾ A zis el: „Am săvârşit-o, dar eu eram [atunci] printre cei rătăciţi ~ Şi am fugit de la voi, pentru că mi-a fost teamă de voi, însă Domnul meu mi-a dat înţelepciune şi m-a făcut pe mine dintre trimişi.” ﴿ [Coran 26:20,21] Moise i-a dat răspuns Faraonului referitor la binefacerea pe care acesta i-a făcut-o prin faptul că l-a crescut în palat. A zis: ﴾ [Şi cum spui tu că] aceasta este o binefacere pe care o pomeneşti [lăudându-te], când tu i-ai înrobit pe fiii lui Israel?” ﴿ [Coran 26:22] Moise i-a răspuns Faraonului printr-un contra-argument. A zis: „Consideri de asemenea o binefacere faptul că ai înrobit întregul neam al lui Israel?” ﴾ A întrebat Faraon: „Şi ce este Stăpânul lumilor”? ~ I-a răspuns: „Este Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între ele, dacă voi aţi putea să fiţi convinşi!” ~ Le-a zis celor din jurul său: „Voi nu auziţi?” ~ A continuat: „Stăpânul vostru şi stăpânul părinţilor voştri cei dintâi!” ~ A zis: „Mesagerul care v-a fost trimis este nebun!” ~ Şi a adăugat: „Stăpânul Răsăritului şi al Apusului şi al celor care se află între acestea, dacă voi pricepeţi!” ﴿ [Coran 26:23-28] În versetele de mai înainte, Allah a menţionat discuţia dintre Moise şi Faraon, prezentând dovada clară a existenţei lui Dumnezeu prin atragerea atenţiei lui şi a neamului său asupra faptului că tot ceea ce ei percep – existenţa cerurilor şi a pământului, a fiecărui lucru ce se află între acestea – nu reprezintă altceva decât creaturi ale Domnului, şi de aceea este El Stăpânul Lumilor. Faraonul a negat existenţa lui Dumnezeu şi a pretins că el este acela. În Coran se spune: ﴾ A adunat [oamenii] şi a strigat. ~ Şi a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!" ﴿ [Coran 79:23-24] ﴾ A zis Faraon: „O, dregători ai mei! Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine!” ﴿ [Coran 28:38] Faraonul a negat existenţa unui Dumnezeu cu toate că ştia foarte bine că Dumnezeu există şi că el era numai o făptură care s-a născut şi care va muri precum toţi cei de dinainte. Dumnezeu este Cel ce a creat şi a dat formă acestei lumi şi unei alte lumi, după cum se spune în Coran: ﴾ Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele. Şi priveşte care a fost sfârşitul celor care au semănat stricare! ﴿ [Coran 27:14] Acesta a fost motivul pentru care Faraonul a respins Profeţia lui Moise, căci nu credea în existenţa unui alt Stăpân în afară de el, şi a zis: „Şi ce este Stăpânul lumilor”?, deoarece Moise şi fratele său, Aaron, îi spuseseră: „Noi suntem trimişii Stăpânului lumilor.” Moise i-a răspuns astfel: „Este Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între ele, dacă voi aţi putea să fiţi convinşi!” El este Cel ce a creat lumea văzută şi cea nevăzută şi El este Cel ce a creat fiecare lucru dintre planete, nori, aer, apă, plante, animale şi fiecare lucru pe care-l putem percepe. Acestea nu s-au creat singure. Au fost create de un Dumnezeu Unic, Cel ce este Stăpânul Lumilor. Moise s-a întors apoi spre dregători şi spre ceilalţi oameni ai curţii, care îl luaseră în derâdere, şi le-a spus: „Voi nu auziţi?” Cu toate acestea, Moise nu era dintre cei care se mâniau. S-a întors spre ei şi le-a zis: „Stăpânul vostru şi stăpânul părinţilor voştri cei dintâi!” Allah este Cel ce v-a creat pe voi, pe părinţii şi pe strămoşii voştri. Cu toţii ştiu foarte bine că ei nu s-au creat singuri şi nici părinţii voştri nu au făcut acest lucru, ci numai Stăpânul lumilor are Puterea aceasta. Faraonul însă nu putuse fi trezit din somnul adânc în care căzuse şi nici nu dorise să se lepede de această cale greşită. El a stăruit în necredinţa sa în Dumnezeu şi a zis: „Mesagerul care v-a fost trimis este nebun!” Moise a zis: „Este Stăpânul cerurilor şi al pământului şi al celor care se află între ele, dacă voi aţi putea să fiţi convinşi!” El este Cel ce a supus toate stelele cerului. El este Creatorul luminii şi întunericului. El este Stăpânul soarelui şi al lunii. El este Stăpânul cerurilor şi al pământului. El este Stăpânul trecutului şi prezentului şi numai El, Allah, este Stăpânul lucrurilor văzute şi nevăzute. Când şi-a dat seama că era evident că nu este stăpânul nici unui lucru, Faraonul s-a folosit de autoritatea sa şi a zis: ﴾ „Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemniţaţi!” ~ A răspuns: „Dar dacă eu ţi-aş aduce un lucru ca dovadă limpede?” ~ I-a răspuns: „Adu-l, dacă tu eşti dintre cei care grăiesc adevărat!” ~ Şi a aruncat toiagul său care s-a făcut un şarpe învederat. ~ Şi a scos mâna sa şi ea era albă, pentru cei care priveau la ea. ﴿ [Coran 26:29:33] Aceste dovezi cu care Allah i-a trimis la Faraon au fost două mari minuni. De îndată ce şi-a aruncat toiagul, acesta s-a făcut un şarpe „învederat”. Pe de altă parte, Moise şi-a vârât mâna la piept şi când a scos-o, aceasta lucea ca o lumină strălucitoare ce a luat vederea celor ce erau la curtea Faraonului. Apoi a băgat din nou mâna în sân şi când a scos-o arăta la fel ca orice mână normală. Faraonul însă nu s-a lepădat de necredinţa sa şi nu a încetat să se auto-proclame drept stăpân şi domn. El pretindea că tot ceea ce făcuse Moise nu fusese decât magie şi vrăjitorie. Astfel a decis să-l învingă pe Moise printr-un act asemănător de vrăjitorie şi a trimis după toţi vrăjitorii din regat, aşa cum vom menţiona mai târziu. În Surat Ta-Ha se spune: ﴾ Şi iată cum sora ta mergea, [urmându-te], şi a zis ea: „Să vă arăt eu pe cineva care să-l întreţină şi să-l crească?” Şi te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea să se bucure şi să nu mai fie mâhnită! [Şi atunci când] ai ucis un suflet, Noi te-am mântuit de întristare. Şi te-am încercat Noi în fel şi chip. Apoi tu ai rămas ani în şir printre neamul din Madyan. Apoi ai venit [aici], aşa cum a fost orânduiala, Moise! ~ Şi te-am ales Eu pentru [slujirea] Mea. ~ Pleacă tu împreună cu fratele tău, cu minunile Mele, şi să nu încetaţi să Mă pomeniţi pe Mine! ~ Duceţi-vă la Faraon, căci el a întrecut orice măsură! ~ Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce aminte sau se va teme!” ~ Au zis ei: „Doamne, ne e frică să nu ne pedepsească degrabă şi să nu întreacă măsura”. ~ A zis: „Nu vă fie frică! Eu sunt lângă voi. Aud şi văd. ﴿ [Coran 20:40-46] Aşa a grăit Allah către Moise într-o noapte. Allah spune: „Tot timpul cât ai fost în palatul Faraonului am vegheat asupra ta. Te-ai aflat sub Protecţia şi Veghea Mea. Apoi te-am scos din pământul Egiptului şi te-am dus în Madian potrivit Planului Meu şi destinului tău. Apoi a trebuit să rămâi acolo câţiva ani şi „...ai venit [aici], aşa cum a fost orânduiala, Moise!” Fiecare lucru s-a întâmplat aşa cum am plănuit Eu pentru tine. Apoi „te-am ales Eu pentru [slujirea] Mea.” „Pleacă tu împreună cu fratele tău, cu minunile Mele, şi să nu încetaţi să Mă pomeniţi pe Mine!” Când veţi ajunge la Faraon, nu uitaţi să Mă pomeniţi, căci vă va ajuta să vă întăriţi sufletul şi să-i transmiteţi Mesajul cu care aţi fost trimişi. Apoi Allah a spus: „Duceţi-vă la Faraon, căci el a întrecut orice măsură! ~ Şi spuneţi-i lui vorbe blânde! Poate că el îşi va aduce aminte sau se va teme!” Atât de Îndurător este Allah cu făpturile sale. Deşi ştia în Înţelepciunea Sa Fără de Sfârşit că Faraonul va respinge Adevărul şi se va purta cu înfumurare şi dispreţ, a trimis la el pe cel mai bun profet din acea vreme. Şi El i-a sfătuit să se poarte cu el cu blândeţe şi bunătate, să-l trateze cu demnitate, pentru că astfel poate se va teme de Allah. Cu adevărat, Allah şi-a sfătuit astfel profetul, după cum se spune în Coran: ﴾ Cheamă la calea Domnului tău cu înţelepciune şi bună îndemnare şi discută cu ei cum e mai frumos! ﴿ [Coran 16:125] Şi El a zis: ﴾ Nu discutaţi cu oamenii Cărţii decât în felul cel mai frumos, afară de aceia dintre ei care sunt nelegiuiţi [cu voi]! ﴿ [Coran 29:46] Hasan Basri a zis: „Şi spuneţi-i lui vorbe blânde!”, adică: „Tu ai un Stăpân şi cu toţii trebuie să ne întoarcem la El şi apoi trebuie să ne îndreptăm fie spre Rai, fie spre Iad.” Wahb bin Munabbih a zis: „Spune-i lui că Eu, Stăpânul, sunt mai aproape de îndurare şi iertare decât de mânie şi răzbunare.” Au zis ei: „Doamne, ne e frică să nu ne pedepsească degrabă şi să nu întreacă măsura”, căci Faraonul era un tiran absolut, iar autoritatea sa se întindea în întreg Egiptul. Armata sa era pretutindeni. Nu se simţeau în siguranţă şi se gândeau ca nu cumva Faraonul să-i pedepsească. Însă Allah i-a liniştit şi i-a asigurat astfel: „Nu vă fie frică! Eu sunt lângă voi. Aud şi văd.” Sau aşa cum a grăit în Surat Aş-Şuara: „Noi suntem cu voi şi auzim.” [26:15] Allah a grăit: ﴾ Deci mergeţi la el şi ziceţi: “Noi suntem solii Domnului tău. Trimite-i pe fiii lui Israel împreună cu noi şi nu-i mai chinui! Venim la tine cu un semn de la Domnul tău. Pacea asupra aceluia care urmează calea cea dreaptă! ~ Ni s-a revelat nouă că osânda este pentru acela care tăgăduieşte credinţa şi îi întoarce spatele”! ﴿ [Coran 20:47,48] Şi Allah a menţionat că le-a poruncit amândurora, lui Moise şi lui Aaron, să meargă la Faraon, să-l cheme să urmeze calea lui Allah, să-l slăvească numai pe Allah Unicul, fără a-I face Lui asociaţi şi să-i spună de asemenea să-i elibereze pe fiii lui Israel din captivitate şi sclavie. Şi-au susţinut afirmaţia prin două mari minuni, spunându-i Faraonului: „Venim la tine cu un semn de la Domnul tău.” I-a vorbit Faraonului despre consecinţele pe care le va înfrunta în ambele cazuri: de va urma calea cea dreaptă şi de va respinge adevărul. În primul caz, Moise a zis: „Pacea asupra aceluia care urmează calea cea dreaptă!” În cel de-al doilea caz, a spus: „Ni s-a revelat nouă că osânda este pentru acela care tăgăduieşte credinţa şi îi întoarce spatele!” Suddi şi alţi exegeţi au spus: „Când s-a întors din Madian, Moise a mers la mama şi la fratele său, Aaron. Aceştia se găseau la cină. A cinat alături de ei şi apoi i-a spus lui Aaron: „O, Aaron! Allah ne-a poruncit să mergem la Faraon şi să-l chemăm să-L slăvească pe El. Să mergem aşadar!” Au ajuns la poartă, însă aceasta era închisă. Moise a zis către paznicii: „Mergeţi şi spuneţi-i că la poartă se află Trimişii lui Allah!” Paznicii au început să-i ia în derâdere şi să le vorbească în batjocură.” Unii exegeţi spun că nu li s-a permis să intre vreme îndelungată. Ibn Ishaq a spus: „Li s-a permis să intre după doi ani, căci nimeni nu avusese curajul să meargă la Faraon şi să ceară permisiunea pentru ei.” S-a spus de asemenea că Moise a înaintat şi a lovit poarta cu toiagul său. Faraonul a fost deranjat de acest lucru şi a dat poruncă să fie aduşi înaintea-i. Şi ei au stat înaintea lui şi l-au chemat la calea lui Allah. Allah a zis: ﴾ Atunci a zis: „Şi cine este Domnul vostru, Moise?” ~ I-a răspuns el: „Domnul nostru este acela care a dat fiecăruia firea sa şi apoi l-a călăuzit”. ~ Atunci l-a întrebat: „Şi ce spui despre neamurile cele vechi?” ~ I-a răspuns: „Ştiinţa despre ele se află la Domnul meu într-o carte. Domnul meu nu greşeşte şi nu uită. ~ El este acela care v-a făcut pământul ca leagăn şi v-a făcut vouă pe el drumuri şi a pogorât apa din cer." Şi prin ea am făcut să răsară soiuri de felurite plante. ~ Mâncaţi şi lăsaţi să pască vitele voastre! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte. ~ Din el v-am creat, în el vă vom întoarce şi din el vă vom scoate încă o dată”. ﴿ [Coran 20:49-55] Faraonul nu a vrut să accepte ideea existenţei unui Creator şi a zis: „Şi cine este Domnul vostru, Moise?” El este Cel ce a creat toate creaturile şi le-a hotărât hrana, soarta şi faptele şi a scris totul în Cartea Sa. Apoi Allah a călăuzit fiecare făptură spre ceea ce a scris pentru ea. Astfel că faptele oamenilor s-au potrivit cu ceea ce a fost scris. Într-un alt verset, Allah a grăit: ﴾ Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt [Al-'A'la] ~ Care a creat şi a plămădit ~ Şi care a orânduit şi a călăuzit, ﴿ [Coran 87:1-3] Cu toate acestea, Faraonul a spus: „Şi ce spui despre neamurile cele vechi?” şi l-a întrebat pe Moise: „Dacă Domnul vostru este Creatorul [lumii], Creatorul destinului şi Cel ce a călăuzit, atunci de ce neamurile din generaţiile de mai înainte au slăvit alţi zei în afară de El? De ce au slăvit stele sau alţi idoli pe care-i cunoaşteţi? Din ce motiv acele generaţii nu au putut să urmeze această călăuzire?” Moise a răspuns: Ştiinţa despre ele se află la Domnul meu într-o carte. Domnul meu nu greşeşte şi nu uită. Moise a răspuns că, deşi slăviseră alţi zei, acest lucru nu reprezenta o dovadă pentru ei şi nici nu contrazicea spusele sale, deoarece şi aceştia erau neştiutori ca şi el (Faraonul). Tot ceea ce au spus şi au făcut a fost scris într-o carte şi după aceasta vor fi ei judecaţi în Ziua de Apoi. Moise i-a vorbit din nou Faraonului de Atotputernicia şi Ştiinţa Domnului şi de faptul că El este Cel ce a creat pământul care este precum un culcuş pentru umanitate şi cerul care este ca un acoperiş deasupra ei. A creat apoi întregul sistem de subzistenţă pentru cei ce sălăşluiesc pe pământ. El a spus: „Mâncaţi şi lăsaţi să pască vitele voastre! Întru aceasta sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte”, adică pentru cei ce posedă grai şi minte. În Surat Al-Baqara se spune: ﴾ „O, voi oameni, slăviţi-L pe Domnul vostru, care v-a făcut pe voi şi pe cei de dinaintea voastră. Ca să aveţi frică [de El]. ~ [Slăviţi-L pe] cel care v-a făcut vouă pământul un covor şi cerul o zidire şi a pogorât din cer apă şi a scos prin ea, din roade, hrană pentru voi. De vreme ce voi ştiţi [toate acestea], nu-i faceţi lui Allah semeni!” ﴿ [Coran 2:21,22] După ce a menţionat că pământul va reveni la viaţă după ce a pogorât ploaie asupra-i şi a grăit despre modul în care se va înălţa vegetaţia, Allah ne îndreaptă acum atenţia asupra unui lucru şi spune: „Din el v-am creat, în el vă vom întoarce şi din el vă vom scoate încă o dată” [Coran 20:55] În Surat Al-A’raf, Allah a spus: ﴾ Precum v-a creat El, aşa vă veţi întoarce. ﴿ [Coran 7:29] În Surat Ar-Rum, El a spus: ﴾ El este Cel care creează prima oară făpturile şi apoi le face din nou - şi aceasta este şi mai uşor pentru El - şi a Lui este pilda cea mai înaltă din ceruri şi de pre pământ şi El este Atotputernic [şi] Înţelept. ﴿ [Coran 30:27] Apoi Allah Preaputernicul a spus: ﴾ Şi i-am arătat Noi toate semnele Noastre, însă el le-a tăgăduit şi nu a voit [să creadă]. ~ Şi a zis el: „Ai venit la noi ca să ne scoţi din pământul nostru cu vrăjile tale, Moise! ~ Îţi vom aduce şi noi vrăji asemenea lor. Deci hotărăşte între noi şi tine o întâlnire de la care să nu lipsim nici noi, nici tu, într-un loc convenabil!” ~ A zis: „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!” ﴿ [Coran 20:56-59] Versetele de mai sus sunt dovezi clare ale ignoranţei Faraonului şi ale modului în care acesta a respins credinţa. Acesta era de părere că ceea ce arătase Moise stătuse sub semnul vrăjitoriei şi s-a gândit că „vrăjitoria” lui ar fi putut fi înfrântă de o altă vrăjitorie. Însă s-a înşelat. Faraonul i-a cerut lui Moise să precizeze o anumită zi în care să se înfrunte şi unde să poată participa toată lumea pentru a vedea cine are dreptate. Exact acest lucru dorea Moise şi acesta s-a înfăptuit cu atâta uşurinţă. Scopul lui Moise era să demonstreze Adevărul Divin în faţa oamenilor şi a Faraonului, pentru ca oamenii să cunoască Adevărul direct de la sursă. Şi atunci Moise, fără nici o întârziere, a numit ziua de sărbătoare la care participa toată lumea şi a zis: „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!” Moise nu numai că a numit ziua respectivă ca fiind ziua de sărbătoare pentru ca toată lumea să asiste la aceasta, ci a numit ceasul în care soarele era sus pe cer pentru ca oamenii să asiste cu atenţie la întâlnire. Aşadar Faraonul nu putea să mai aibă vreun motiv care să-i justifice necredinţa. Moise avea multă încredere în Puterea şi Misiunea Divină, astfel că nu avea nici o îndoială că va ieşi învingător. Moise şi vrăjitorii Allah a spus: ﴾ Şi a plecat Faraon, a adunat vicleşugul său şi apoi s-a întors [la întâlnire]. ~ Le-a zis Moise: „Vai vouă! Nu născociţi minciună împotriva lui Allah, căci vă va nimici cu pedeapsa Lui! Iar aceia care vor născoci, vor pierde!” ~ Şi au discutat ei între ei despre lucrul lor, dar au ţinut aceasta într-ascuns. ~ Apoi au zis ei: „Aceştia sunt doi vrăjitori care voiesc să vă alunge din pământul vostru cu farmecele lor şi să vă ia rânduiala voastră cea desăvârşită. ~ Adunaţi-vă, aşadar, vicleşugul vostru şi veniţi într-un singur rând, căci astăzi va izbândi acela care va fi deasupra!” ﴿ [Coran 20:60-64] Allah ne-a informat despre ziua în care aceştia s-au întâlnit pentru a demonstra cine era cu adevărat măreţ. Faraonul i-a strâns laolaltă pe toţi vrăjitorii regatului egiptean. La acea vreme, Egiptul era pământul multor vrăjitori renumiţi ce stăpâneau această ştiinţă. Şi s-au strâns în număr mare şi aşa au făcut şi Faraonul, dregătorii şi poporul lui. Faraonul poruncise ca tot poporul să asiste la întrecere, astfel că nimeni nu îndrăznise să nu se arate. Au venit, spunând: ﴾ „Pentru că o să-i urmăm pe vrăjitori, dacă ei vor fi biruitori?” ﴿ [Coran 26:40] Mai înainte ca aceştia să-şi arate priceperea în arta vrăjitoriei, Moise a venit la ei, i-a dojenit că înfăptuiau astfel de practici împotriva Semnelor lui Allah şi i-a ameninţat cu o pedeapsă Divină, spunând: „Vai vouă! Nu născociţi minciună împotriva lui Allah, căci vă va nimici cu pedeapsa Lui! Iar aceia care vor născoci, vor pierde!” „Şi au discutat ei între ei despre lucrul lor, dar au ţinut aceasta într-ascuns.” Se spune că versetul se referă la faptul că aceştia au început să se certe între ei dacă să facă sau nu vrăjitorii. Unii au zis: „Pare a fi chemarea unui profet, şi nu a unui vrăjitor.” Alţii i-au contrazis, spunând: „Nu, este un vrăjitor.” Şi multă vreme au continuat să vorbească în taină. Apoi au zis: „Aceştia sunt doi vrăjitori care voiesc să vă alunge din pământul vostru cu farmecele lor şi să vă ia rânduiala voastră cea desăvârşită.” Vrăjitorii erau uniţi şi au susţinut că Moise şi fratele lui, Aaron, erau nişte vrăjitori care cunoşteau această ştiinţă şi doreau să smulgă din mâinile Faraonului ţara Egiptului şi să-i alunge pe locuitori împreună cu regele lor din acel pământ. Şi astfel i-au stârnit pe oameni împotriva lor. Au zis: „Adunaţi-vă, aşadar, vicleşugul vostru şi veniţi într-un singur rând, căci astăzi va izbândi acela care va fi deasupra!” „Adunaţi-vă, aşadar, vicleşugul vostru şi veniţi într-un singur rând” înseamnă să faceţi cele mai bune eforturi pentru ca printr-un vicleşug mare să-i putem învinge şi să venim uniţi „într-un singur rând”. Faraonul le făgăduise mai înainte că de vor fi învingători, le va îndeplini dorinţele. ﴾ Apoi au zis: „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tău] sau vom fi noi primii care aruncă?” ~ El a zis: „Ba aruncaţi voi!” Şi i s-a părut lui că funiile şi toiegele lor se târăsc în urma vrăjii lor. ~ Şi Moise a simţit oarecare teamă în sufletul său. ~ Atunci i-am zis Noi: „Nu te teme, căci tu vei fi deasupra! ~ Aruncă ce ai în dreapta ta şi aceasta va înghiţi ce au făcut ei, căci ei au făcut doar vicleşug de vrăjitor, iar vrăjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el!”. ﴿ [Coran 20:65-69] Când vrăjitorii au venit „într-un singur rând”, Moise şi Aaron stăteau în faţa lor. Aceştia i s-au adresat lui Moise astfel: „Vrei să arunci tu primul trucul tău sau să aruncăm noi vraja noastră mai înainte?” Moise le-a cerut să-şi arate vrăjile. Aceştia avea funii şi toiege şi când au făcut vraja toate acestea ce fuseseră aruncate pe pământ au părut că se târăsc în faţa ochilor lui Moise şi a celorlalţi ce priveau. Au făcut vraja spunând: „Jurăm pe puterea lui Faraon, noi vom fi biruitori!” [Coran 26:44] Allah a zis: „Şi când au aruncat ei, au fermecat ochii oamenilor şi i-au înfricoşat şi au adus vrajă mare!” [Coran 7:116] Şi a zis: „Şi i s-a părut lui că funiile şi toiegele lor se târăsc în urma vrăjii lor. ~ Şi Moise a simţit oarecare teamă în sufletul său.” Moise s-a temut că oamenii vor fi fermecaţi de vraja lor înainte ca el să-şi poată arunca toiagul. Şi poate ei nu vor ajunge să cunoască adevărul. Cu toate acestea, la acea vreme i-a fost revelat lui Moise: „Nu te teme, căci tu vei fi deasupra! ~ Aruncă ce ai în dreapta ta şi aceasta va înghiţi ce au făcut ei, căci ei au făcut doar vicleşug de vrăjitor, iar vrăjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el!”. Apoi Moise a aruncat toiagul său, zicând: ﴾ „Ceea ce aţi adus voi este vrăjitorie! Dar Allah o va zădărnici, căci Allah nu încurajează fapta celor care aduc stricăciune! ~ Şi [face Allah să triumfe] Adevărul prin cuvintele Sale, chiar dacă păcătoşilor nu le place!” ﴿ [Coran 10:81,82] Allah a grăit: ﴾ Şi i-am revelat Noi lui Moise: "Aruncă toiagul tău!" Şi iată că el a înşfăcat ceea ce ei izvodiseră. ~ Şi astfel adevărul a ieşit la iveală, iar ceea ce făceau ei a pierit. ~ Şi ei [Faraon şi dregătorii săi] au fost biruiţi acolo şi s-au întors ruşinaţi. ~ Şi s-au aruncat vrăjitorii, prosternându-se. ~ [Şi] au zis ei: "Credem în Domnul lumilor, ~ În Domnul lui Moise şi Aaron!" ﴿ [Coran 7:117-122] Atunci Moise şi-a aruncat toiagul şi acesta s-a transformat într-un şarpe uriaş, îngrozitor la vedere. Oamenii au început să fugă de acolo şi s-au oprit la o oarecare distanţă. Toiagul lui Moise s-a preschimbat de îndată într-un şarpe uriaş care a înghiţit funiile lor. Oamenii au rămas muţi de uimire, iar vrăjitorii erau uluiţi. Nu le venea să creadă ceea ce tocmai văzuseră. Ei erau foarte pricepuţi în arta vrăjitoriei şi ştiau că ceea ce se întâmplase nu era un produs al magiei. Era Adevărul despre care vorbea Moise şi acesta nu putea fi înfăptuit prin magie. Au aflat Adevărul şi nu mai aveau nici o scăpare. Şi cu toţii au căzut în prosternare înaintea Domnului lor, Stăpânul lumilor. Şi au arătat acest lucru făţiş, fără a se teme de vreo pedeapsă ce va veni din partea Faraonului. Ei au zis: "Credem în .... Domnul lui Moise şi Aaron!" Şi Allah a menţionat această scenă astfel: ﴾ Şi vrăjitorii s-au aruncat, prosternându-se, şi au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron şi Moise!”. ~ A zis: „Credeţi în el înainte ca eu să vă îngădui? El este mai marele vostru, care v-a învăţat vrăjitoria! Eu vă voi tăia mâinile şi picioarele voastre în cruciş şi vă voi răstigni de trunchiurile palmierilor şi astfel veţi şti voi care dintre noi este mai aspru şi mai statornic în chin!” ~ Au zis ei: „Noi nu te putem ţine mai presus decât dovezile limpezi care ne-au venit şi decât Cel care ne-a creat! Hotărăşte ceea ce vrei să hotărăşti, dar tu nu vei hotărî decât în această viaţă a lumii! ﴿ [Coran 20:70-72] ﴾ Noi credem în Domnul nostru, pentru ca El să ne ierte păcatele noastre şi vrăjitoria la care ne-ai nevoit!” Iar Allah este mai bun [la răsplată] şi mai statornic [la pedeapsă]. ~ Cel ce vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi. ~ Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte, ~ Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta este răsplata acelora care s-au curăţit”. ﴿ [Coran 20:73-76] Sa’id bin Jubair, Ikrima şi Auza’i a zis: „Atunci când vrăjitorii s-au prosternat, au văzut cum palatele şi locuinţele din Paradis erau pregătite şi decorate pentru ei şi de aceea nu s-au înspăimântat de ameninţarea Faraonului.” Când a văzut că toţi vrăjitorii au crezut în chemarea lui Moise şi a lui Aaron şi că i-au urmat de faţă cu toţi oamenii, Faraonul s-a înspăimântat şi s-a mâniat, gândindu-se că oamenii ar putea în curând să le urmeze exemplul. Tot ce se întâmplase era de necrezut şi de neînchipuit pentru el. Şi atunci, în prezenţa oamenilor, Faraonul i-a întrebat: „Credeţi în el înainte ca eu să vă îngădui? El este mai marele vostru, care v-a învăţat vrăjitoria!” Într-un alt verset se spune că Faraonul a zis: ﴾ „Aţi crezut în el mai înainte ca eu să vă fi îngăduit? Acesta este un vicleşug pe care l-aţi urzit faţă de cetate, pentru ca să scoateţi din ea poporul lui. Dar veţi afla voi în curând!” ﴿ [Coran 7:123] Şi de aceea Faraonul i-a acuzat pe Moise şi pe vrăjitorii care au crezut în el că ceea ce se întâmplase nu era altceva decât o minciună prin care aceştia încercau să le dejoace planurile în faţa oamenilor. Aceasta a fost o minciună şi o acuzaţie falsă, căci oamenii şi ceilalţi ştiau prea bine că Moise nu-i întâlnise niciodată mai înainte, aşadar nu avea cum să devină conducătorul lor. Nu Moise era cel care-i chemase acolo pentru a face vrăjitorii. Faraonul îi chemase şi îi alesese din toate părţile regatului. În Surat Al-A’raf, Allah a spus: ﴾ Apoi, după ei, Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi la dregătorii lui, însă ei s-au arătat nedrepţi faţă de ele. Priveşte, dară, cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciuni! ~ Şi a zis Moise: „O, Faraon! Eu sunt un trimis al Stăpânului lumilor, ~ Se cuvine, aşadar, să nu spun nimic alta pe seama lui Allah decât numai adevărul. Am venit la voi cu dovadă limpede de la Domnul vostru, deci trimite cu mine pe fiii lui Israel!” ~ A zis [Faraon]: „Dacă ai venit cu un semn, atunci adu-l dacă eşti dintre cei care spun adevărul!” ﴿ [Coran 7:103-106] ﴾ Atunci a aruncat toiagul său şi, iată, că el era un şarpe vădit. ~ Şi a scos mâna sa şi, iată, ea era albă pentru cei care priveau. ~ Au zis atunci dregătorii din neamul lui Faraon: "Acesta este un vrăjitor iscusit! ~ El voieşte să vă scoată pe voi din pământul vostru!" "Deci ce porunciţi?" [a întrebat Faraon]. ~ Au zis ei: "Amână-l pe el şi pe fratele lui şi trimite în oraşe strângători, ~ Care să-i aducă la tine pe toţi vrăjitorii iscusiţi!" ~ Şi au venit vrăjitorii la Faraon şi au zis: "Vom avea noi parte de răsplată, dacă noi vom fi cei biruitori?" ~ Le-a răspuns: “Da! Şi veţi fi voi, fără îndoială, dintre cei apropiaţi mie!” ﴿ [Coran 7:107-114] ﴾ [Atunci] au zis ei: "O, Moise! Vrei să arunci tu [primul] ori suntem noi cei care aruncă [primii]?" ~ Le-a răspuns [Moise]: "Aruncaţi voi!" Şi când au aruncat ei, au fermecat ochii oamenilor şi i-au înfricoşat şi au adus vrajă mare! ~ Şi i-am revelat Noi lui Moise: "Aruncă toiagul tău!" Şi iată că el a înşfăcat ceea ce ei izvodiseră. ~ Şi astfel adevărul a ieşit la iveală, iar ceea ce făceau ei a pierit. ~ Şi ei [Faraon şi dregătorii săi] au fost biruiţi acolo şi s-au întors ruşinaţi. ~ Şi s-au aruncat vrăjitorii, prosternându-se. ~ [Şi] au zis ei: "Credem în Domnul lumilor, ~ În Domnul lui Moise şi Aaron!" ﴿ [Coran 7:115-122] ﴾ A zis Faraon [atunci]: "Aţi crezut în el mai înainte ca eu să vă fi îngăduit? Acesta este un vicleşug pe care l-aţi urzit faţă de cetate, pentru ca să scoateţi din ea poporul lui. Dar veţi afla voi în curând ~ Vă voi tăia mâinile şi picioarele voastre cruciş şi apoi vă voi răstigni pe toţi!" ~ Ei au răspuns: "Noi către Domnul nostru ne întoarcem! ~ Tu nu te răzbuni pe noi decât pentru că noi am crezut în semnele Domnului nostru, atunci când ele ne-au venit. Doamne, revarsă asupra noastră răbdare şi fă-ne pe noi să murim cu desăvârşire supuşi [musulmani]!” ﴿ [Coran 7:123-126] În Surat Yunus se spune: ﴾ După aceea i-am trimis Noi, după ei, pe Moise şi pe Aaron cu semnele Noastre la Faraon şi căpeteniile sale, însă ei s-au arătat îngâmfaţi şi au fost un neam de criminali. ~ Şi când a ajuns la ei Adevărul din partea Noastră, zis-au ei: "Aceasta este vrăjitorie învederată". ~ A zis Moise: "Spuneţi voi despre Adevăr, după ce a venit el la voi, că aceasta este vrăjitorie? Atunci [aflaţi] că vrăjitorii nu vor izbândi!" ~ Au răspuns ei: "Ai venit la noi ca să ne abaţi de la cele în care i-am găsit pe părinţii noştri, pentru ca voi doi să aveţi puterea pe acest pământ? Dar noi nu credem în voi!" ﴿ [Coran 10:75-78] ﴾ Şi a zis Faraon: "Aduceţi-mi pe toţi vrăjitorii învăţaţi!” ~ Şi când au venit vrăjitorii, le-a zis Moise: "Aruncaţi ceea ce aveţi voi de aruncat!” ~ Şi când au aruncat ei, le-a zis Moise: "Ceea ce aţi adus voi este vrăjitorie! Dar Allah o va zădărnici, căci Allah nu încurajează fapta celor care aduc stricăciune! ~ Şi [face Allah să triumfe] Adevărul prin cuvintele Sale, chiar dacă păcătoşilor nu le place!" ﴿ [Coran 10:79-82] În Coran, în Surat Aş-Şu’ara, se spune: ﴾ A zis: „Dacă tu iei un alt dumnezeu afară de mine, te voi pune printre cei întemniţaţi!” ~ A răspuns: „Dar dacă eu ţi-aş aduce un lucru ca dovadă limpede?” ~ I-a răspuns: „Adu-l, dacă tu eşti dintre cei care grăiesc adevărat!” ~ Şi a aruncat toiagul său care s-a făcut un şarpe învederat. ~ Şi a scos mâna sa şi ea era albă, pentru cei care priveau la ea. ~ A zis dregătorilor din jurul său: „Acesta este un vrăjitor priceput; ~ Voieşte să vă scoată din pământul vostru cu farmecele sale. Deci ce porunciţi?” ﴿ [Coran 26:29-35] ﴾ Au zis ei: „Păsuieşte-l pe el şi pe fratele său şi trimite prin oraşe vestitori, ~ Ca să-i aducă pe toţi vrăjitorii iscusiţi!” ~ Aşadar, vrăjitorii au fost strânşi la timpul dintr-o zi hotărâtă. ~ Şi li s-a zis oamenilor: „Sunteţi voi adunaţi, ~ Pentru că o să-i urmăm pe vrăjitori, dacă ei vor fi biruitori?” ~ Şi când au venit vrăjitorii, i-au zis ei lui Faraon: „Avea-vom noi răsplată, de vom fi biruitori?” ~ A zis: „De bună seamă! Şi vă veţi număra voi printre apropiaţii mei!” ~ Le-a zis Moise: „Aruncaţi ceea ce vreţi să aruncaţi!” ~ Şi au aruncat ei frânghiile şi toiegele lor şi au zis: „Jurăm pe puterea lui Faraon, noi vom fi biruitori!” ﴿ [Coran 26:36-44] ﴾ Apoi a aruncat şi Moise toiagul său şi iată-l înghiţind ceea ce au născocit ei. ~ Atunci vrăjitorii au căzut, prosternându-se, ~ Şi au zis ei: „Noi credem în Domnul lumilor, ~ Domnul lui Moise şi al lui Aaron!” ~ Dar a zis: „Aţi crezut în El mai înainte ca eu să vă îngădui? El este mai-marele vostru care v-a învăţat şi pe voi vrăjitoria! Acum o veţi şti voi, căci vă voi tăia mâinile şi picioarele opuse şi vă voi răstigni pe toţi!” ~ Şi au zis ei: „Nu ne pasă! La Domnul nostru ne vom întoarce. ~ Şi nădăjduim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele, căci noi am fost cei dintâi care au crezut.” ﴿ [Coran 26:45-51] Toate aceste versete indicate mai sus arată cu claritate faptul că Faraonul nu a crezut şi a inventat minciuni împotriva lui Moise şi a acelor vrăjitori care au crezut. A zis: „...El este mai marele vostru, care v-a învăţat vrăjitoria!” [Coran 20:71] Apoi, pentru a atrage atenţia oamenilor şi a-i stârni împotriva lui Moise, i-a acuzat de complot împotriva lor pentru a-i alunga din oraş şi a-i lipsi de traiul lor obişnuit. I-a acuzat astfel: „Acesta este un vicleşug pe care l-aţi urzit faţă de cetate, pentru ca să scoateţi din ea poporul lui. Dar veţi afla voi în curând! ~ Vă voi tăia mâinile şi picioarele voastre cruciş şi apoi vă voi răstigni pe toţi!” [Coran 7:123,124] Faraonul a intenţionat să facă din pedeapsa lor un mijloc de intimidare şi un exemplu pentru toţi cei ce ar fi fost înclinaţi să creadă. El a dat acest avertisment cu claritate: „vă voi răstigni de trunchiurile palmierilor” [Coran 20:72] pentru ca toţi să afle consecinţele pe care le vor suporta de vor crede în mesajul transmis de Moise şi a zis: „astfel veţi şti voi care dintre noi este mai aspru şi mai statornic în chin!” [Coran 20:71], adică în această lume. Cu toate acestea, vrăjitorii gustaseră din dulceaţa acestei credinţe şi nu doreau să renunţe la ea indiferent de ameninţare. Aceştia i-au zis Faraonului: „Noi nu te putem ţine mai presus decât dovezile limpezi care ne-au venit şi decât Cel care ne-a creat!” [Coran 20:72] Aceasta a fost o schimbare uimitoare; cei ce aşteptau o răsplată de la Faraon în cazul în care ar câştiga întrecerea, acum îl respingeau pe el şi răsplata sa. Când Faraonul i-a ameninţat că îi va răstigni, aceştia au răspuns: „Hotărăşte ceea ce vrei să hotărăşti, dar tu nu vei hotărî decât în această viaţă a lumii!” [Coran 20:72] L-au provocat pe Faraon să-i pedepsească după cum dorea, chiar şi prin răstignire. Aflaseră acum secretul vieţii şi al morţii. Ei au zis: „Poate că ai putere asupra noastră şi poţi să ne hotărăşti soarta în această viaţă. Însă numai în această viaţă. Noi trebuie să ajungem la Domnul nostru într-un fel sau altul. De vom merge însă prin modul în care ne-ai ameninţat, fie ca Allah să ne ierte păcatele.” Şi [neamului] Thamud [i l-am trimis] pe fratele lor Salih, [care] le-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că aveţi dovada limpede [întru aceasta] de la Domnul vostru. Aceasta este cămila de la Allah, dăruită vouă drept semn. Lăsaţi-o să mănânce pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, ca să nu vă ajungă un chin dureros! [Coran 20:73] Răsplata Lui este mai bună decât cea pe care tu ne-ai promis-o şi aceasta va rămâne veşnic cu noi. Acelaşi lucru este exprimat şi într-un alt verset: Şi au zis ei: „Nu ne pasă! La Domnul nostru ne vom întoarce. ~ Şi nădăjduim ca Domnul nostru să ne ierte păcatele, căci noi am fost cei dintâi care au crezut.” [26:50,51], adică ne-am numărat printre egiptenii din neamul copt. I-au spus Faraonului că se răzbuna pe ei numai pentru că au crezut când au descoperit Adevărul ce fusese trimis cu Moise. Au zis: „Tu nu te răzbuni pe noi decât pentru că noi am crezut în semnele Domnului nostru, atunci când ele ne-au venit. Doamne, revarsă asupra noastră răbdare şi fă-ne pe noi să murim cu desăvârşire supuşi [musulmani]!” [Coran 7:126] S-au rugat la Allah să pogoare asupra lor Îndurarea Sa în cazul în care vor fi pedepsiţi şi s-au rugat să moară ca musulmani. Vrăjitorii l-au ameninţat de asemenea pe Faraon de pedeapsa lui Allah în Ziua Judecăţii. Ei au zis: ﴾ „Cel ce vine nelegiuit la Domnul său, acela va avea parte de Gheena, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trăi. ~ Iar aceia care vin la El credincioşi şi care au săvârşit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte, ~ Grădinile Edenului, pe sub care curg pâraie. Veşnic vor avea ei sălaş în ele, căci aceasta este răsplata acelora care s-au curăţit”. ﴿ [Coran 20:74-76] Ei l-au prevenit pe Faraon să nu se numere printre cei ce s-au înfăţişat Domnului lor drept păcătoşi, ci mai degrabă să facă eforturi pentru a se număra printre cei ce vor sălăşlui în Grădina Paradisului. Soarta sa însă l-a condus pe calea păcătoşilor. Şi Allah ne-a înştiinţat că Faraonul va fi primul care va intra în Iad şi apă fiartă va fi turnată pe capul său şi se va spune: ﴾ „Gustă! Tu [care pretindeai că eşti] puternic şi nobil!” ﴿ [Coran 44:49] Din contextul prezentat mai înainte este evident că Faraonul i-a pedepsit pe vrăjitori şi apoi i-a răstignit. Abdullah bin Abbas a spus: „În prima parte a zilei, ei au fost vrăjitori, iar în ultima parte a zilei au devenit martiri şi nevinovaţi.” Versetul următor susţine de asemenea această versiune: „Doamne, revarsă asupra noastră răbdare şi fă-ne pe noi să murim cu desăvârşire supuşi [musulmani]!” ﴿ [Coran 7:126] Dregătorii îl provoacă pe Faraon să-l ucidă pe Moise Când au văzut că planurile lor fuseseră dejucate de Moise şi că vrăjitorii din neamul copt se convertiseră în faţa mulţimii la religia urmată de el, dregătorii Faraonului au început să-l îndemne pe Faraon să-l ucidă pe Moise. Continuarea poveştii este menţionată în Surat Al-A’raf: ﴾ Au zis dregătorii din neamul lui Faraon: „Vrei să-i laşi pe Moise şi pe neamul lui să facă stricăciune în ţară şi să te părăsească pe tine şi pe zeii tăi?" A răspuns el: "Îi vom măcelări pe fiii lor şi le vom lăsa în viaţă pe muierile lor. Noi vom fi deasupra lor, biruitori!" ~ Moise a zis către neamul său: "Rugaţi-vă lui Allah pentru ajutor şi fiţi răbdători, căci al lui Allah este pământul şi El îl dă moştenire cui voieşte dintre robii Săi. Iar sfârşitul [fericit] este al celor care au frică.” ~ [Şi] i-au răspuns ei: “Am avut de îndurat înainte ca tu să vii la noi, ca şi după ce ai venit la noi!” Dar [Moise] le-a răspuns: “S-ar putea ca Domnul vostru să-l nimicească pe duşmanul vostru şi să vă facă pe voi stăpâni pe acest pământ pentru ca să vadă cum faceţi voi!” ﴿ [Coran 7:127-129] Dregătorii şi ceilalţi apropiaţi ai Faraonului l-au îndemnat pe acesta să-i facă rău lui Moise şi neamului său şi au zis: „Vrei să-i laşi pe Moise şi pe neamul lui să facă stricăciune în ţară şi să te părăsească pe tine şi pe zeii tăi?” Aceşti aşa-zişi demnitari şi înţelepţi au considerat chemarea lui Moise, şi anume slăvirea unui Dumnezeu Unic, fără a-I face Lui asociaţi, ca fiind un act nelegiuit. L-au întrebat pe Faraon cum de permitea răspândirea acestei imoralităţi printre oameni şi l-au provocat spunându-i că el (Moise) îl părăsise şi pe el, şi pe zeii lui. Faraonul le-a răspuns că nu le va permite să facă acest lucru şi a zis: „Îi vom măcelări pe fiii lor şi le vom lăsa în viaţă pe muierile lor. Noi vom fi deasupra lor, biruitori!” Moise nu a avut de ales decât să ceară poporului său să fie răbdător şi să caute sprijin la Allah împotriva Faraonului. El a zis: "Rugaţi-vă lui Allah pentru ajutor şi fiţi răbdători” Şi i-a asigurat că lor le va aparţine sfârşitul disputei dacă vor fi statornici şi se vor număra printre cei drept-credincioşi. Căci pământul aparţine lui Allah şi El îl dăruieşte cui doreşte: „... al lui Allah este pământul şi El îl dă moştenire cui voieşte dintre robii Săi. Iar sfârşitul [fericit] este al celor care au frică.” Moise le-a spus că de ar fi cu adevărat credincioşi, atunci nu ar trebui să fie înfrânţi de provocările lor. În Coran, în Surat Yunus, se spune: ﴾ Şi a zis Moise: "O, neam al meu! Dacă voi credeţi în Allah, încredeţi-vă în El, dacă sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]!" ~ Şi au răspuns ei: "În Allah ne încredem! Doamne, nu ne face pre noi [ţintă a] urgisirii neamului de nelegiuiţi! ~ Şi izbăveşte-ne pre noi, cu mila Ta, de neamul de necredincioşi!" ﴿ [Coran 10:84-86] Ei s-au plâns însă lui Moise că suferiseră de două ori, prima dată mai înainte ca el să se nască şi a doua oară când le-a fost trimis ca profet, fiindcă în ambele perioade le fuseseră ucişi pruncii. “Am avut de îndurat înainte ca tu să vii la noi, ca şi după ce ai venit la noi!” [7:129] Moise i-a liniştit spunându-le că, după această încercare, ei vor fi cei ce vor stăpâni pământul de la duşmanii lor: „S-ar putea ca Domnul vostru să-l nimicească pe duşmanul vostru şi să vă facă pe voi stăpâni pe acest pământ pentru ca să vadă cum faceţi voi!” [Coran 7:129] În Surat Ghafir, Allah a spus: ﴾ Şi i-am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre şi cu dovadă limpede ~ La Faraon şi la Haman şi la Core, însă ei au zis: "El este un vrăjitor şi un mincinos!" ﴿ [Coran 40:23,24] Faraonul era regele Egiptului, iar Haman era vizirul său. Core era un izraelit din neamul lui Moise, care urma însă religia Faraonului şi-l susţinea. El strânsese o avere foarte mare. Vom menţiona povestea sa mai târziu în acest capitol. ﴾ Şi când le-a adus lor Adevărul de la Noi, atunci au zis ei: "Omorâţi-i pe pruncii acelora care au crezut împreună cu el şi lăsaţi-le în viaţă numai pe femeile lor!" Dar viclenia necredincioşilor nu este decât în deşert. ﴿ [Coran 40:25] Şi s-a hotărât încă o dată să fie ucişi fiii izraeliţilor pentru a-i face pe aceştia să se simtă neajutoraţi şi umiliţi, pentru a micşora numărul lor, astfel încât să nu aibă nici o rezistenţă sau putere. Îşi doreau ca aceştia să rămână slujitorii lor şi să le asigure mâna de lucru necesară. ﴾ Şi Faraon a zis: „Lăsaţi-mă să-l omor pe Moise şi el să-L cheme pe Domnul său! Mă tem să nu vă schimbe religia voastră şi să nu aducă stricăciunea pe pământ!” ﴿ [Coran 40:26] Faraonul pare a propovădui o religie care se temea că Moise ar putea să-i amăgească adepţii de la „calea cea dreaptă”. Şi de aceea au zis oamenii în bătaie de joc: „Faraonul a devenit un propovăduitor.” ﴾ Şi Moise a zis: "Eu caut apărare la Domnul meu şi Domnul vostru împotriva oricărui trufaş care nu crede în Ziua socotirii!" ﴿ [Coran 40:27] Moise a căutat adăpost la Allah de ameninţarea Faraonului şi de orice răutate. Numai Allah îi putea dărui un adăpost sigur de nelegiuirile egiptenilor din neamul copt. Credinciosul ﴾ Şi un om care credea, din neamul lui Faraon, şi care-şi ascundea credinţa lui a zis: "Omorâţi voi un bărbat pentru că el a zis: "Domnul meu este Allah," după ce a venit el cu semne desluşite de la Domnul vostru? Dacă el este mincinos, minciuna sa va fi numai spre dauna lui, însă dacă el spune adevărul, atunci vă va lovi pe voi o parte din cele cu care vă ameninţă! Allah nu-l călăuzeşte pe cel care este nelegiuit şi mincinos. ~ O, neam al meu! A voastră este stăpânirea astăzi şi sunteţi voi biruitori pe pământ! Dar cine ne va ajuta pe noi împotriva mâniei lui Allah, dacă ea se va abate asupra noastră?" Faraon a zis: "Eu nu vă arăt decât ceea ce văd şi nu vă călăuzesc pe voi decât pe calea cea dreaptă!” ﴿ [Coran 40:28,29] Acest om era vărul Faraonului, fiul unchiului său. Până în acel moment îşi ascunsese credinţa în Mesajul transmis de Moise temându-se de represalii din partea Faraonului. Alţi exegeţi au sugerat că era unul dintre izraeliţi, însă acest lucru nu pare a fi adevărat. Când Faraonul, după ce s-a sfătuit cu dregătorii şi vizirii săi, a hotărât să-l ucidă pe Moise, acest credincios s-a temut pentru Moise. El a încercat să-l facă pe Faraon să se răzgândească, vorbindu-i cu blândeţe. Şi-a argumentat decizia, prezentând ambele situaţii, vorbind şi despre cazul în care Moise ar fi un mincinos şi despre cel în care Mesajul transmis de el ar fi adevărat. Profetul nostru – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a relatat: „Cel mai bun lucru în Jihad (război sfânt) este să vorbeşti despre dreptate şi adevăr în prezenţa unui conducător tiran.” (relatat de At-Tirmidhi) Credinciosul a spus: Omorâţi voi un bărbat pentru că el a zis: "Domnul meu este Allah," [40:28] „Oare a înfăptuit o crimă şi merită să fie pedepsit atât de sever numai pentru că a crezut în Allah şi a spus că Domnul său este Allah? Dacă acest lucru este adevărat, atunci ar trebui tratat cu onoare şi meditare, şi nu cu răzbunare şi ameninţare.” „...a venit el cu semne desluşite de la Domnul vostru...” [40:28] El nu a venit doar cu o pretindere, ci cu o una susţinută de dovezi şi minuni. De ce nu vă gândiţi voi la aceste lucruri sau cel puţin lăsaţi-l în pace, căci dacă „el este mincinos, minciuna sa va fi numai spre dauna lui” şi acest lucru nu vă face vouă nici un rău, însă „dacă el spune adevărul” şi voi vă opuneţi şi încercaţi să-l ucideţi, atunci „vă va lovi pe voi o parte din cele cu care vă ameninţă!” [40:28] Lăsaţi-l aşadar în pace, căci pedeapsa cu care v-a ameninţat poate va cădea asupra voastră. „O, neam al meu! A voastră este stăpânirea astăzi şi sunteţi voi biruitori pe pământ!” [40:29] El i-a avertizat că ar putea fi lipsiţi de pământul lor de opuneau rezistenţă lui Moise. Nimeni nu se opune religiei şi învăţăturilor Divine ce dăinuie veşnic fără a fi alungat din ţinutul său sau a fi umilit după ce a dus un trai demn. Şi aşa s-a întâmplat cu Faraonul şi cu poporul său. Ei au persistat în îndoială şi nu au crezut în chemarea lui Moise, până ce Allah i-a alungat din pământul, proprietăţile, palatele şi toate celelalte bogăţii ale lor. Apoi cu toţii au fost cu umilinţă înecaţi în mare. Acest credincios ce făcea parte din neamul Faraonului cunoştea consecinţele respingerii credinţei, astfel că a considerat de responsabilitatea sa să fie sincer cu neamul său şi să-l avertizeze împotriva mâniei Divine mai înaintea ca aceasta să se abată asupra lor. Şi el a zis: „O, neam al meu! A voastră este stăpânirea astăzi şi sunteţi voi biruitori pe pământ!” [40:29] Astăzi cârmuirea este a noastră şi stăpânirea ne aparţine nouă pe pământ. Însă ţinutul acesta nu va rămâne în mâinile noastre, iar Domnul care ni l-a dăruit poate să-l ia înapoi şi atunci cine ne va salva? „Dar cine ne va ajuta pe noi împotriva mâniei lui Allah, dacă ea se va abate asupra noastră?" [40:29] Totuşi, Faraonul nu se număra printre cei stăpâniţi de raţiune şi a pretins totul pentru el. El a zis: „Eu nu vă arăt decât ceea ce văd şi nu vă călăuzesc pe voi decât pe calea cea dreaptă!” [40:29] În adâncul sufletului, Faraonul ştia că Moise era un profet adevărat, însă nu recunoştea acest lucru din cauza atitudinii lui trufaşe. Şi atunci Moise i-a zis: ﴾ „Tu ştii că nu le-a trimis pe acestea decât Stăpânul cerurilor şi al pământului, ca semne limpezi şi eu te cred, o, Faraon, pierdut!” ~ Şi a voit să-i alunge de pe pământ, însă atunci l-am înecat împreună cu toţi cei care erau cu el. ~ Şi după el, am spus Noi fiilor lui Israel: “Locuiţi pe acest pământ!”. Dar când va veni promisiunea [Vieţii] de Apoi, vă vom aduna Noi în cete amestecate!” ﴿ [Coran 17:102-104] De asemenea Allah a spus: ﴾ Şi când minunile Noastre li s-au arătat lor limpezi, au zis ei: “Aceasta este fermecătură învederată!” ~ Şi le-au tăgăduit ei, cu nedreptate şi îngâmfare, măcar că sufletele lor erau încredinţate de ele. Şi priveşte care a fost sfârşitul celor care au semănat stricare! ﴿ [Coran 27:13,14] Afirmaţia Faraonului, că el era cel ce le arăta calea cea dreaptă, era numai o înşelare de sine. El însuşi ştia că nu are dreptate. Se afla pe calea greşită. La început slăvise idolii. Apoi şi-a chemat oamenii să-l slăvească şi să se supună poruncilor lui. A pretins că el este Stăpânul, că este Domn. În Surat Az-Zukhruf, Allah a grăit: ﴾ Şi Faraon a strigat către neamul său, zicând: "O, neam al meu! Oare nu sunt ale mele împărăţia Egiptului şi aceste pâraie care curg la picioarele mele? Oare voi nu vedeţi? ~ Oare nu sunt eu mai bun decât acesta care este umilit şi abia de poate grăi? ~ De ce nu i se aruncă lui brăţări de aur sau de ce nu vin cu el îngerii pentru a-l însoţi?” ~ Şi astfel l-a amăgit el pe neamul său şi ei s-au supus, fiindcă ei erau un neam de nelegiuiţi. ~ Şi când Ne-au supărat pe Noi, Ne-am răzbunat Noi pe ei şi i-am înecat pe toţi. ~ Şi i-am făcut Noi [printre cei] trecuţi şi pildă pentru cei de după ei. ﴿ [Coran 43:51-56] Se spune de asemenea: ﴾ Şi el i-a arătat lui minunea cea mai mare, ~ Însă el a socotit-o minciună şi nu s-a supus, ~ Ci a întors spatele şi a plecat degrabă, ~ A adunat [oamenii] şi a strigat. ~ Şi a zis: "Eu sunt Domnul vostru cel mai înalt!" ~ Atunci l-a lovit pe el Allah cu pedeapsa Lumii de Apoi şi a acestei lumi. ~ Întru aceasta este o pildă pentru cel ce se teme. ﴿ [Coran 79:20-26] De asemenea în Coran se vorbeşte despre atitudinea sa neînduplecată: ﴾ Şi l-am trimis Noi pe Moise, cu semnele Noastre şi cu putere vădită, ~ La Faraon şi la căpeteniile sale. Însă ei au urmat orânduiala lui Faraon, dar rânduiala lui Faraon nu era cu dreptate. ~ Şi va merge înaintea neamului său în Ziua Învierii şi-i va călăuzi pe ei către Foc. Şi ce rău loc va fi acesta spre care sunt ei duşi! ~ Şi vor fi urmăriţi în această [lume] şi în Ziua Judecăţii de blestem. Şi ce rău dar va fi acesta care le este menit! ﴿ [Coran 11:96-99] Allah a spus: ﴾ Şi cel care credea a zis: "O, neam al meu! Eu mă tem pentru voi, de o zi asemenea Zilei aliaţilor, ~ Asemenea cum a păţit neamul lui Noe şi [neamul] ’Ad şi [neamul] Thamud şi cei care au venit după ei! Dar Allah nu voieşte nedreptate pentru robi! ~ O, neam al meu! Eu mă tem pentru voi în Ziua chemării, ~ De Ziua în care veţi întoarce voi spatele, fugind, fără ca să aveţi voi apărător de Allah! Iar acela pe care îl duce Allah în rătăcire nu va avea ocârmuitor." ~ [Şi aduceţi-vă aminte când] a venit la voi Iosif, mai înainte, cu semne învederate, însă voi nu aţi încetat să aveţi îndoieli asupra celor pe care vi le-a adus. Iar când el a murit, atunci aţi zis voi: "Allah nu va mai trimite un alt trimis, după el!" Astfel îl duce Allah în rătăcire pe cel care este nelegiuit şi se îndoieşte. ~ Aceia care discută Religia lui Allah, fără nici o dovadă care să le fi venit, [fapta lor] este foarte urâtă de Allah şi de cei care cred. Astfel pecetluieşte Allah orice inimă a unui [om] îngâmfat şi nelegiuit. ﴿ [Coran 40:30:35] În versetele menţionate mai sus, credinciosul din neamul Faraonului continuă să-i dojenească pe acesta şi pe cei aflaţi la curtea sa. El i-a prevenit de consecinţele pe care le vor înfrunta de vor respinge Adevărul, reamintindu-le experienţele trecute ale celor care au respins în mod asemănător Mesajele transmise de profeţii trimişi lor şi de asemenea cum au fost aceştia nimiciţi de Allah. A menţionat neamurile lui Noe, Ad, Thamud şi alţii care au venit după aceştia. Le-a vorbit despre modul cum i-a salvat Allah pe cei ce erau credincioşi şi şi-au urmat profeţii şi cum i-a pedepsit pe cei ce s-au răzvrătit împotriva lui Allah şi nu au crezut în profeţii ce le-au fost trimişi. I-a avertizat de Ziua Chemării, când oamenii se vor chema unii pe alţii, însă nimeni nu se va opri pentru un altul. Aceasta va fi ziua în care: “omul va zice: "Unde este scăparea?" ~ Nici vorbă! Nu va fi loc de scăpare! ~ Numai la Domnul tău va fi în Ziua aceea întoarcerea! [Coran 75:10-12] Ziua Chemării are două posibile înţelesuri: poate să însemne Ziua Judecăţii sau Ziua în care pedeapsa lui Allah se va pogorî asupra lor în această viaţă, după cum se spune în Coran: ﴾ Şi când ei simt asprimea Noastră, iată-i cum o iau la fugă, părăsindu-le! ~ „Nu fugiţi, ci întoarceţi-vă la cele cu care v-aţi îmbuibat şi la casele voastre, pentru ca voi să puteţi fi întrebaţi!” ﴿ [Coran 21:12,13] Apoi credinciosul le-a îndreptat atenţia asupra lui Iosif şi a misiunii sale în Egipt şi le-a vorbit despre cum le-a fost lor de folos în această viaţă şi în viaţa de apoi. Moise era dintre urmaşii lui, transmiţând acelaşi mesaj, chemându-i să urmeze calea lui Allah şi să-L slăvească numai pe El Unicul. Le-a spus că au continuat să se îndoiască asupra mesajului său şi au respins toţi profeţii: „[Şi aduceţi-vă aminte când] a venit la voi Iosif, mai înainte, cu semne învederate, însă voi nu aţi încetat să aveţi îndoieli asupra celor pe care vi le-a adus. Iar când el a murit, atunci aţi zis voi: "Allah nu va mai trimite un alt trimis, după el!" Astfel îl duce Allah în rătăcire pe cel care este nelegiuit şi se îndoieşte. ~ Aceia care discută Religia lui Allah, fără nici o dovadă care să le fi venit, [fapta lor] este foarte urâtă de Allah şi de cei care cred.” [Coran 40:34,35] Fără a avea nici cea mai mică dovadă sau cunoaştere, oamenii au început să se certe în legătură cu semnele şi dovezile pe care Allah le trimite profeţilor Săi. „Astfel pecetluieşte Allah orice inimă a unui [om] îngâmfat şi nelegiuit.” [Coran 40:35] Allah a spus: ﴾ Şi Faraon a zis: "O, Haman, durează-mi mie un turn, poate că eu voi ajunge la cărări, ~ La cărările cerurilor, astfel încât să-L văd pe Dumnezeul lui Moise, căci eu îl socotesc pe el mincinos!..." Astfel i s-a împlinit lui Faraon fapta sa cea rea şi a fost el abătut de la drum. Însă vicleşugul lui Faraon nu a fost decât întru pierdere. ﴿ [Coran 40:36,37] Faraonul a respins chemarea lui Moise şi şi-a amăgit propriul popor, pretinzând că el este domnul şi stăpânul lor. Faraonul le-a poruncit dregătorilor săi: ﴾ „O, dregători ai mei! Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine! O, Haman! Arde pentru mine lut şi înalţă-mi mie un turn! Poate astfel voi ajunge eu la Domnul lui Moise, pe care eu îl socotesc dintre mincinoşi!” ﴿ [Coran 28:38] Scopul Faraonului era să le distragă atenţia oamenilor şi să-şi bată joc de ei. Cu toate acestea, în Coran se spune: „Astfel i s-a împlinit lui Faraon fapta sa cea rea şi a fost el abătut de la drum. Însă vicleşugul lui Faraon nu a fost decât întru pierdere.” [40:37] Este imposibil ca un om să ajungă la cea mai apropiată sferă cerească, în afară de Stăpânul lumilor şi Domnul lui Moise. Prin această batjocură, şi-a distrus viaţa şi şi-a risipit resursele în înălţarea acelui turn. Unii învăţaţi spun că acesta este palatul pe care dregătorul său l-a înălţat pentru el şi că nu era nici un turn mai înalt decât acesta. Şi era făcut din cărămizi şi lut ars. În continuare vom prezenta cuvântarea credinciosului: ﴾ „Şi cel care credea a zis: "O, neam al meu! Urmaţi-mă pe mine şi eu vă voi călăuzi pe drumul cel drept! ~ O, neam al meu! Această viaţă lumească nu este decât o plăcere trecătoare, în vreme ce Viaţa de Apoi este Casa odihnei. ~ Cel care săvârşeşte o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu una asemănătoare cu ea, iar cel care săvârşeşte o faptă bună - fie el bărbat sau muiere - şi este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinţă, fără socoteală.” ﴿ [Coran 40:38-40] Credinciosul i-a invitat să urmeze calea adevărului şi a dreptăţii, precum şi învăţăturile şi călăuzirea lui Moise. Le-a explicat valoarea acestei lumi în care nu va mai rămâne nimeni, spunându-le că oamenii se îndreaptă spre Lumea de Apoi, lumea cea veşnică. Cel care are credinţă şi a urmat călăuzirea Divină va intra în Paradis cu Îndurarea lui Allah şi se va bucura de bunătăţile Lui. Când oamenii l-au dojenit şi i-au cerut să rămână la religia Faraonului, credinciosul a început să le explice neadevărul actelor pe care le înfăptuiau şi consecinţele ce le vor suporta datorită acestora. El a zis: ﴾ „O, neam al meu! De ce vă chem eu pe voi la mântuire, în vreme ce voi mă chemaţi pe mine la Foc? ~ Voi mă chemaţi să mă lepăd de Allah şi să-I fac Lui ca asociaţi cele despre care eu nu am nici o ştiinţă, în vreme ce eu vă chem pe voi la Cel Puternic [şi] Atoateiertător [Al-'Aziz, Al-Gaffar]! ~ Nu este îndoială că aceea la ce mă chemaţi nu poate fi chemat nici în această lume, nici în Lumea de Apoi şi că întoarcerea noastră este la Allah, iar cei nelegiuiţi vor fi oaspeţii Focului. ~ În curând vă veţi aduce aminte de ceea ce vă spun, iar eu las soarta mea în seama lui Allah. Allah îi vede bine pe robii [Săi]". ~ Şi Allah l-a ferit de relele pe care ei le-au plăsmuit şi chinul cel rău a împresurat clanul lui Faraon, ~ Focul la care ei vor fi expuşi dimineaţa şi seara. Iar în Ziua când va sosi Ceasul, [se va zice]: “Faceţi să intre clanul lui Faraon la osânda cea mai aspră!” ﴿ [Coran 40:41-46] Credinciosul i-a chemat să-L slăvească numai pe Allah Unicul, Stăpânul cerurilor şi al pământului, Cel ce creează lucrurile, Cel ce nu este niciodată neştiutor aşa cum este Faraonul. Le-a explicat neadevărul slăvirii şi practicilor lor, căci îl slăveau pe unul care nu avea nici o putere sau autoritate în această lume şi nu va avea nici în Lumea de Apoi. El s-a plâns de comportamentul lor şi de faptul că persistau în necredinţă şi a zis: „De ce vă chem eu pe voi la mântuire, în vreme ce voi mă chemaţi pe mine la Foc? ~ Voi mă chemaţi să mă lepăd de Allah şi să-I fac Lui ca asociaţi cele despre care eu nu am nici o ştiinţă, în vreme ce eu vă chem pe voi la Cel Puternic [şi] Atoateiertător.” Omul care credea i-a avertizat despre consecinţele pe care le vor înfrunta mai devreme sau mai târziu dacă se menţin pe această cale greşită şi a zis: „În curând vă veţi aduce aminte de ceea ce vă spun, iar eu las soarta mea în seama lui Allah. Allah îi vede bine pe robii [Săi]”. Şi astfel Allah l-a salvat de consecinţele pe care le-au suferit cei din neamul său. Allah a zis: „...Şi Allah l-a ferit de relele pe care ei le-au plăsmuit...” De vreme ce credinciosul le-a denunţat practicile, le-a transmis Mesajul şi şi-a îndeplinit îndatorirea, Allah l-a salvat de complotul împotriva lui: „...şi chinul cel rău a împresurat clanul lui Faraon, ~ Focul la care ei vor fi expuşi dimineaţa şi seara...”, adică în perioada de timp dintre această viaţă şi cea de apoi unde sufletele lor vor fi expuse dimineaţa şi seara la Focul Iadului. «Iar în Ziua când va sosi Ceasul, [se va zice]: “Faceţi să intre clanul lui Faraon la osânda cea mai aspră!” » Atunci când fiecare dovadă şi fiecare semn au fost trimise lor, Mesajul a fost transmis cu claritate şi ambii profeţi au depus cele mai bune eforturi pentru a-i face să renunţe la practicile lor şi să urmeze calea lui Allah. Când toate eforturile au fost epuizate, Allah i-a supus la diferite încercări. El a zis: ﴾ „Şi am cercat Noi pe neamul lui Faraon cu ani de foamete şi cu lipsă de roade, poate că vor lua aminte! ~ Şi când aveau parte de bine, atunci ziceau ei: "Aceasta ni se cuvine nouă!" Iar dacă se abătea asupra lor ceva rău, atunci vedeau semn rău în Moise şi în cei care erau cu el. Însă semnele lor se află la Allah, dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu! ~ Şi au zis ei: "Orice semne ne vei aduce, ca să ne farmeci cu ele, noi nu-ţi vom fi ţie credincioşi!" ~ Şi am trimis Noi asupra lor potopul, lăcustele, păduchii, broaştele şi sângele, ca semne desluşite, dar ei s-au îngâmfat şi au fost un neam de păcătoşi.” ﴿ [Coran 7:130-133] Semne şi încercări Sunt prezentate aici detalii referitoare la încercările la care au fost supuşi Faraonul şi neamul său. Au suferit ani întregi de secetă, timp în care nu au crescut recolte sau alte roade. Aceasta a fost o perioadă foarte dificilă pentru ei. Scopul acestei încercări era acela de a-i forţa să-şi dea seama de limitele lor şi de adevăratul Stăpân care conduce această viaţă. Însă ei nu şi-au dat seama de nelegiuirea practicilor lor. De câte ori aveau o perioadă bună, se gândeau că este meritul lor şi spuneau că acest lucru înseamnă că faptele lor erau plăcute zeului lor. În loc de asta, ar fi trebuit să spună că datorită lui Moise şi a celor ce credeau mai aveau parte de bucuria acestei vieţi. Când venea însă vreme grea, îi acuzau pe Moise şi pe credincioşi, spunând că a lor era vina deoarece zeul lor se mâniase pe ei. Ei au zis: „Orice semne ne vei aduce, ca să ne farmeci cu ele, noi nu-ţi vom fi ţie credincioşi!” Ei au refuzat să creadă şi să-l urmeze pe Moise, cu toate că putea el să aducă dovezi nenumărate. Şi aceasta este soarta fiecărui răufăcător care nu are parte de Îndurarea lui Allah. Allah a zis: „Aceia împotriva cărora se va adeveri cuvântul [de ameninţare al] Domnului tău nu cred, ~ Chiar dacă le-ar veni lor toate semnele, până ce nu vor vedea osândă dureroasă.” ﴿ [Coran 10:96,97] Allah a zis: „Şi am trimis Noi asupra lor potopul, lăcustele, păduchii, broaştele şi sângele, ca semne desluşite, dar ei s-au îngâmfat şi au fost un neam de păcătoşi.” [Coran 7:133] Ibn Abbas a zis: „Potop înseamnă ploaie din abundenţă ce le va distruge recoltele şi roadele.” Abu Dauud a relatat de la Salman Al-Farisi că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a fost întrebat despre lăcuste şi el a răspuns: „Ele reprezintă mulţimea armatei lui Allah, eu nu le mănânc, nici nu le interzic.” Profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a refuzat să le mănânce deoarece nu-i plăceau şi a făcut acest lucru şi cu şopârlele, ceapa, usturoiul şi prazul, după cum relatează Abdullah bin Abu Aufa în Sahih Al-Buhkari şi Sahih Muslim. Aceste lăcuste nu au cruţat nici una dintre recoltele sau roadele lor. Referitor la păduchi, Ibn Abbas spune că aceştia sunt aceleaşi insecte ce se găsesc în grâu. Într-o altă versiune relatată de el se spune că aceştia reprezintă o specie de lăcuste fără aripi. Sa’id bin Jubair şi Hasan au spus că erau nişte insecte mici de culoare neagră. Broaştele se găseau peste tot, chiar şi în mâncare şi în toate vasele din gospodăria lor. Se spune că şi atunci când cineva deschidea gura pentru a-şi înghiţi îmbucătura sau pentru a bea apă, o broască sărea dintr-un loc oarecare şi îi intra în gură. Se spune că apa pe care o foloseau era amestecată cu sânge. Chiar şi atunci când scoteau apă din Nil, aceasta era amestecată cu sânge proaspăt. Nu mai puteau să scoată apă de niciunde, din fântâni sau din râuri, fără ca aceasta să fie îmbinată cu sânge. Toate aceste încercări i-au lovit numai pe egipteni, în timp ce izraeliţii nu au suferit din pricina lor. Aceasta a fost încă o minune de-a lui Moise, şi anume faptul că necredincioşii acelui pământ au suferit toate aceste năpaste, însă izraeliţii, care erau credincioşi, au fost salvaţi de această pedeapsă. Pentru ei, aceasta a fost încă o dovadă limpede că el era profet al lor. Muhammed bin Ishaq a spus: „Faraonul s-a întors de la întrunirea unde vrăjitorii deveniseră credincioşi după ce văzuseră semnele clare ale Domnului lor. El nu avea altă intenţie decât aceea de a rămâne în practica sa falsă. Allah a început apoi să-l supună la diferite încercări. Pentru început, a fost o perioadă mare de secetă, apoi potop, lăcuste, păduchi, broaşte şi sânge. Când a venit potopul, acesta a inundat toate terenurile fertile şi ei nu au mai putut recolta nimic acolo. Când au ajuns la epuizare, l-au întrebat pe Moise: ﴾ Şi când venea asupra lor pedeapsa, ziceau ei: „O, Moise! Roagă-te pentru noi Stăpânului tău, după legământul pe care l-a făcut cu tine! Şi de ne vei izbăvi de pedeapsă, vom crede în tine şi-i vom lăsa să plece împreună cu tine pe fiii lui Israel!” ﴿ [Coran 7:134] Şi Moise s-a rugat la Allah şi Allah a îndepărtat de ei această suferinţă. Însă nu şi-au împlinit promisiunea şi atunci au venit asupra lor lăcuste. Acestea nu numai că le-au mâncat recoltele şi plantele, ci şi copacii. Apoi s-au dus din nou la Moise, iar el s-a rugat la Allah şi atunci a îndepărtat El de ei această pedeapsă. Şi din nou nu au crezut şi au fost trimişi asupra lor păduchi. Se spune că lui Moise i s-a poruncit să se ducă la o dună mare de-a lor şi să o lovească cu toiagul. Când a făcut acest lucru, păduchii s-au împrăştiat în văzduh şi au căzut pe locuinţele şi mâncarea lor şi astfel au fost lipsiţi de odihna somnului şi de linişte. După ce s-au săturat de păduchi, s-au dus din nou la Moise şi s-a rugat el şi de data aceasta pentru ei. Însă, încă o dată, nu au fost în stare să-şi îndeplinească promisiunea şi atunci asupra lor au fost trimise broaşte care le-au umplut locuinţele, veselele din locuinţe şi veşmintele. Şi din nou s-au plâns lui Moise şi Moise s-a rugat la Allah să-i elibereze de orice suferinţă şi aşa a făcut Allah. Însă s-au dovedit încă o dată necredincioşi şi asupra lor a fost trimis sânge. Nu au mai putut să bea apă din nici un râu sau din vreo fântână. Toată apa era amestecată cu sânge proaspăt. Allah a spus: ﴾ „Şi când venea asupra lor pedeapsa, ziceau ei: "O, Moise! Roagă-te pentru noi Stăpânului tău, după legământul pe care l-a făcut cu tine! Şi de ne vei izbăvi de pedeapsă, vom crede în tine şi-i vom lăsa să plece împreună cu tine pe fiii lui Israel!" ~ Iar când i-am izbăvit Noi de pedeapsă până la un termen stabilit, pe care ei trebuia să-l atingă, iată că ei au călcat făgăduinţa. ~ Deci ne-am răzbunat pe ei şi i-am înecat în mare, pentru că ei au luat de minciună semnele Noastre şi au fost nepăsători faţă de ele.” ﴿ [Coran 7:134-136] Acestea s-au întâmplat din cauza atitudinii încăpăţânate pe care o afişau faţă de Moise şi faţă de semnele aduse de la Allah, prin care cu toţii trebuiau să treacă. De câte ori venea asupra lor o încercare, promiteau că îşi vor schimba atitudinea şi vor crede în Moise ca trimis al lui Allah. Cu toate acestea, au încălcat fiecare promisiune pe care au făcut-o. Şi din acest motiv fiecare semn a fost şi mai mare şi mai aspru decât cel de dinainte. Allah le-a oferit şansa de a crede mai înainte de a fi pedepsiţi. Însă atunci când persistau în necredinţa lor, respingeau adevărul şi luau totul în batjocură, erau asupriţi atât de puternic încât nimeni nu mai rămânea să spună povestea lor. Allah a zis: ﴾ „Şi l-am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre la Faraon şi la dregătorii săi şi a zis el: "Eu sunt Trimisul Stăpânului lumilor!" ~ Dar când le-a arătat lor semnele Noastre, au râs ei de ele. ~ Şi nu le-am arătat Noi nici un semn care să nu fi fost şi mai mare decât sora lui. Şi i-am apucat Noi cu chinul, în nădejdea că ei se vor întoarce [la Noi]. ~ Şi au zis ei: "O, vrăjitorule! Roagă-te pentru noi Domnului tău, pentru legământul ce l-a făcut cu tine şi noi vom urma calea cea dreaptă!" ~ Şi când Noi am îndepărtat chinul de la ei, atunci iată-i pe ei cum şi-au călcat făgăduinţa. ~ Şi Faraon a strigat către neamul său, zicând: "O, neam al meu! Oare nu sunt ale mele împărăţia Egiptului şi aceste pâraie care curg la picioarele mele? Oare voi nu vedeţi? ~ Oare nu sunt eu mai bun decât acesta care este umilit şi abia de poate grăi? ~ De ce nu i se aruncă lui brăţări de aur sau de ce nu vin cu el îngerii pentru a-l însoţi?” ~ Şi astfel l-a amăgit el pe neamul său şi ei s-au supus, fiindcă ei erau un neam de nelegiuiţi. ~ Şi când Neau supărat pe Noi, Ne-am răzbunat Noi pe ei şi i-am înecat pe toţi. ~ Şi i-am făcut Noi [printre cei] trecuţi şi pildă pentru cei de după ei.” ﴿ [Coran 43:46-56] Semnele cu care a fost trimis Moise au reprezentat o dovadă limpede a adevărului spuselor sale. Însă ei au râs de el şi de semnele trimise cu el. Au respins adevărul şi i-au împiedicat şi pe alţii, prin propaganda lor, să se apropie de el. Semn după semn a venit la ei, însă aceştia nu au crezut. I-au spus lui Moise: "O, vrăjitorule! Roagă-te pentru noi Domnului tău, pentru legământul ce l-a făcut cu tine şi noi vom urma calea cea dreaptă!" După cât se pare, a fi vrăjitor nu era considerat un act ruşinos sau condamnabil, deoarece cei mai mulţi dintre învăţaţii acelei vremi erau vrăjitori. Acesta era motivul pentru care au venit la Moise de fiecare dată când aveau nevoie ca încercarea grea (ce căzuse asupra lor) să fie îndepărtată. Faraonul se arăta trufaş căci era regele Egiptului, râurile curgeau la picioarele sale şi avea în stăpânire nenumărate comori şi aur. A râs de Moise şi i-a şi adus insulte, spunându-i că abia se poate exprima cu claritate, „abia de poate grăi”. „De ce nu i se aruncă lui brăţări de aur...” Totuşi, purtarea brăţărilor de aur este un obicei femeiesc şi nu este potrivit bărbăţiei şi demnităţii unui bărbat. Mai presus de toate, în cazul lui Moise şi a celorlalţi profeţi, nu se potriveşte misiunii pe care trebuie să o ducă la împlinire. „...Şi astfel l-a amăgit el pe neamul său şi ei s-au supus”, Faraonul şi-a amăgit poporul, bazându-se pe teama, neştiinţa şi lăcomia lor pentru bunuri materiale, astfel că atunci când a pretins a fi domnul lor, ei l-au acceptat. „...fiindcă ei erau un neam de nelegiuiţi. ~ Şi când Ne-au supărat pe Noi...”, supărându-Ne şi atrăgând Mânia Noastră. „Ne-am răzbunat Noi pe ei...”, adică i-am înecat şi am revărsat asupra lor tot felul de umilinţe după ce mai înainte au trăit o viaţă plină de lux şi confort. „Şi i-am făcut Noi [printre cei] trecuţi şi pildă pentru cei de după ei.” În Surat Al-Qasas, Allah a grăit: ﴾ Şi când a venit Moise la ei cu semnele Noastre desluşite, au zis ei: “Aceasta nu este decât fermecătură născocită! Noi n-am auzit de aceasta la strămoşii noştri cei mai vechi!” ~ Moise a zis: “Domnul meu ştie mai bine cine a venit cu îndreptare de la El şi a cui va fi Casa cea de veci! Nelegiuiţii nicicum nu vor izbândi!” ~ A zis Faraon: “O, dregători ai mei! Eu nu ştiu altă divinitate pentru voi, afară de mine! O, Haman! Arde pentru mine lut şi înalţă-mi mie un turn! Poate astfel voi ajunge eu la Domnul lui Moise, pe care eu îl socotesc dintre mincinoşi!” ~ Şi s-au purtat el şi oştenii lui cu semeţie pe pământ, pe nedrept, şi şi‑au închipuit ei că nu vor fi întorşi la Noi. ~ Însă Noi i-am prins pe el şi pe oştenii lui şi i-am aruncat pe ei în mare. Priveşte, deci, care este sfârşitul nelegiuiţilor! ~ Şi i-am făcut Noi călăuzitori către Foc, iar în Ziua Învierii nu vor fi ei ajutaţi. ~ Şi am făcut Noi să-i urmărească în această lume un blestem, iar în Ziua Învierii vor fi ei ruşinaţi. ﴿ [Coran 28:36-42] Când s-a pogorât pedeapsa Divină, nici unul dintre ei nu a fost cruţat din cauza nelegiuirilor şi răutăţilor pe care le înfăptuiseră. Nimeni nu a rămas să-şi aducă aminte şi să se îndure de ei, iar în Ziua Judecăţii vor intra direct în Iad. Nimicirea Faraonului şi a armatei sale Când nelegiuirile Faraonului au continuat şi duşmănia sa faţă de Moise a crescut, cu toate că atât lui, cât şi dregătorilor şi neamului lui le fuseseră transmise toate dovezile referitoare la Unicitatea lui Allah şi la faptul că El este Singurul căruia i se cuvine toată slava, fără a i se face Lui asociaţi, atunci a venit asupra lor pedeapsa. Mulţi dintre ei au luat în batjocură Mesajul transmis de Moise şi au râs de ei. Dintre egiptenii din neamul copt numai puţini au crezut în Moise. Se spune că au fost numai trei oameni: soţia Faraonului, despre care nu se menţionează nimic în Biblie, credinciosul care a vorbit la curtea Faraonului şi şi-a dezvăluit credinţa, şi omul care a venit din cea mai îndepărtată parte a oraşului. Acesta a spus: „O, Moise! Cârmuitorii pun la cale să te omoare. Deci fugi [din cetate]! Eu îţi sunt bun sfătuitor!” [Coran 28:20] Aşa a relatat Ibn Abbas şi s-a referit la cei ce au crezut în afară de vrăjitori, căci aceştia erau de asemenea din neamul copt. Într-o altă versiune, se spune că în Moise a crezut un număr mare de egipteni din neamul copt, precum şi toţi vrăjitorii şi izraeliţii. Acest lucru este de asemenea susţinut de acest verset: ﴾ „Şi nu a crezut în [mesajul lui] Moise decât un grup de oameni din neamul lui [Faraon]. Şi apoi le-a fost teamă ca Faraon şi căpeteniile sale să nu-i silească [la necredinţă] căci Faraon era un tiran puternic peste acest pământ şi era dintre cei necumpătaţi.” ﴿ [Coran 10:83] Ei nu-şi afişau credinţa în Moise de teama Faraonului, căci se temeau de persecuţii, astfel şi-ar fi dezvăluit credinţa într-un Dumnezeu Unic, după cum predica Moise. Moise a vorbit neamului său astfel: „O, neam al meu! Dacă voi credeţi în Allah, încredeţi-vă în El, dacă sunteţi supuşi [lui Allah, musulmani]!" ~ Şi au răspuns ei: "În Allah ne încredem! Doamne, nu ne face pre noi [ţintă a] urgisirii neamului de nelegiuiţi! ~ Şi izbăveşte-ne pre noi, cu mila Ta, de neamul de necredincioşi!” ﴿ [Coran 10:84-86] Şi astfel şi-au pus nădejdea în Allah, au căutat sprijinul Său şi Allah le-a adus uşurare pentru greutăţile suferite. Allah a grăit: ﴾ Şi noi le-am revelat lui Moise şi fratelui său: "Pregătiţi case pentru neamul vostru în Egipt şi faceţi în casele voastre loc de rugăciune şi împliniţi Rugăciunea [As-Salat]! Şi binevesteşte credincioşilor!” ﴿ [Coran 10:87] Allah le-a revelat lui Moise şi lui Aaron să facă locuinţele neamului lor diferite de cele ale egiptenilor din neamul copt, astfel va fi mai uşor pentru ei să ia legătura cu ceilalţi la timpul când se va hotărî plecarea din Egipt. „...faceţi în casele voastre loc de rugăciune” Unii învăţaţi au spus că înseamnă să facă în locuinţele lor loc de rugăciune, aşa cum a şi fost tradus versetul din Coran, în timp ce alţii sunt de opinie că înseamnă să-şi înmulţească pomenirea şi rugăciunile la Allah. Ei trebuie să caute uşurare de greutăţi şi suferinţe făcând în mod frecvent rugăciuni şi căutând adăpost la Allah, după cum se spune în Coran: ﴾ „Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune [As-Salat]!” ﴿ [Coran 2:45] S-a relatat că, ori de câte ori intervenea o problemă, Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – înălţa rugăciuni la Allah. Se spune că la acea vreme ei nu erau capabili să-şi mărturisească credinţa sau să facă rugăciuni fără a se ascunde, şi atunci li s-a poruncit să se roage în locuinţele lor, pentru a compensa timpul pe care-l pierduseră când nu aduseseră slavă şi nici nu înfăptuiseră acte de devoţiune. Prima versiune pare a fi mai temeinică, însă cea de-a doua nu este contradictorie acesteia. Şi Moise s-a rugat astfel: ﴾ „Doamne! Tu ai dăruit lui Faraon şi căpeteniilor sale podoabe şi averi în această viaţă, Doamne, ca să-i rătăcească [pe oameni] de la drumul Tău! Doamne, nimiceşte averile lor şi pecetluieşte inimile lor ca să nu creadă ei până ce nu vor vedea chinul cel dureros!” ~ A zis [Allah]: “I s-a răspuns rugăminţii voastre. Mergeţi pe calea cea dreaptă şi nu urmaţi calea celor care nu ştiu!” ﴿ [Coran 10:88,89] Aceasta este rugăciunea pe care Moise a făcut-o împotriva Faraonului, cel care-l mâniase prin stăruinţa sa în atitudinea greşită şi prin trufia arătată faţă de călăuzirea şi Adevărul Divin. El a chemat mânia lui Allah împotriva lui, a neamului lui şi a tuturor celor care urmau calea lor. El a zis: „Doamne! Tu ai dăruit lui Faraon şi căpeteniilor sale podoabe şi averi în această viaţă...” Această viaţă strălucitoare nu este decât o minciună care îi orbeşte temporar pe cei care se gândesc la averea şi la poziţia lor privilegiată. Aceasta este purtarea celor ce consideră această viaţă ca fiind singura. Celor cărora Allah le-a acordat din belşug favorurile Sale au început să considere că averea, comorile, palatele, condiţia lor, mâncarea gustoasă şi puterea sunt nepieritoare şi ei ar putea trăi o veşnicie. „Doamne, nimiceşte averile lor...” Ibn Abbas şi Mujahid au spus: „Se referă la distrugerea acestora.” „...şi pecetluieşte inimile lor ca să nu creadă ei până ce nu vor vedea chinul cel dureros!” Ibn Abbas a zis: „Şi pecetluieşte-le ca fiind necredincioase, ca să nu poată fi niciodată credincioase.” Allah a acceptat rugăciunea sa, aşa cum a acceptat-o şi de la Noe, atunci când acesta s-a rugat împotriva neamului său, spunând: „Doamne, nu lăsa pe pământ nici un sălăşluitor într-o casă, dintre necredincioşi, ~ Căci, dacă-i vei lăsa [în viaţă], ei îi vor duce în rătăcire pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât păcătoşi necredincioşi!” [71:26,27] Ca răspuns la rugăciunea lui Moise împotriva Faraonului şi a neamului său, Allah a zis: «A zis [Allah]: “I s-a răspuns rugăminţii voastre. ~ Mergeţi pe calea cea dreaptă şi nu urmaţi calea celor care nu ştiu!”» [10:89] Exegeţii şi surse biblice spun: „Izraeliţii au căutat permisiunea Faraonului de a merge la una dintre sărbătorile lor. El le-a acordat permisiunea fără bunăvoinţă. Izraeliţii s-au pregătit ca de sărbătoare, dar de fapt se pregăteau să plece pentru totdeauna din Egipt. A fost aşadar un plan pentru a fugi din pământul Egiptului. După cum se spune în Biblie, Dumnezeu le-a poruncit izraeliţilor să le ceară egiptenilor bijuteriile de aur şi argint şi aceştia le-au dat ceea ce au cerut. (Biblia, „Ieşirea”, 12) Izraeliţii au părăsit Egiptul şi s-au îndreptat spre pământul Siriei. Când a aflat de plecarea lor, Faraonul s-a mâniat peste măsură şi i-a cerut conducătorului armatei să se pregătească să-i urmărească şi să-i pedepsească.” Allah a spus: ﴾ I-am revelat Noi lui Moise: „Purcede în timpul nopţii cu robii Mei, căci veţi fi urmăriţi!” ~ Şi a trimis Faraon vestitori prin cetăţi [să spună]: ~ „Aceştia sunt doar o ceată puţin numeroasă, ~ Stârnind furia noastră, ~ Dar noi suntem mulţi şi ne ferim!” ~ Şi i-am scos Noi din grădini şi de la izvoare, ~ De la comori şi locuri plăcute, cu răcoare. ~ Astfel a fost! Şi le-am dat Noi moştenire fiilor lui Israel. ~ Şi la răsăritul soarelui, au pornit în urma lor. ~ Şi când cele două cete s-au văzut una pe alta, au zis însoţitorii lui Moise: „Suntem ajunşi!” ~ Dar el a zis: „În nici un caz! Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!” ~ Atunci i-am revelat noi lui Moise: „Loveşte cu toiagul tău marea!” Şi ea s-a despicat şi fiecare parte era ca un munte mare. ~ Apoi i-am adus aproape de locul acela pe ceilalţi ~ Şi i-am izbăvit Noi pe Moise şi pe toţi cei care erau cu el ~ Şi apoi i-am înecat pe ceilalţi. ~ Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut, ~ Iar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Îndurător! ﴿ [Coran 26:52-68] Exegeţii au spus: „Când i-a urmărit pe izraeliţi, Faraonul a luat cu el o armată numeroasă. Se spune că numărul călăreţilor era de aproximativ o sută de mii. Numărul oştenilor depăşea un milion şi jumătate. Se spune de asemenea că numărul oştenilor izraeliţi era de jumătate de milion, fără a-i menţiona şi pe cei ce nu erau luptători. Şederea lor în Egipt a durat 426 de ani, conform calendarului lunar.” Cu toate acestea, Faraonul, alături de armata sa, s-a apropiat de izraeliţi. Era dimineaţă, la vremea răsăritului. Ambele neamuri s-au privit şi s-au recunoscut. Se părea că lupta va începe în curând, astfel că izraeliţii i-au spus lui Moise: „Suntem ajunşi!”, deoarece nu se întrevedea nici o scăpare. În faţa lor era marea, iar în spate Faraonul cu armata sa. Pe părţile laterale erau munţi înalţi. Când s-au văzut într-o astfel de situaţie, s-au plâns lui Moise şi i-au vorbit despre teama lor. Moise a zis: „În nici un caz! Domnul meu este cu mine şi El mă va călăuzi!” Moise care se afla în spatele izraeliţilor a venit înaintea lor şi a privit marea cu valurile ei uriaşe. A spus: „Aşa mi s-a poruncit!” Alături de el se aflau fratele său, Aaron, şi Iosua bin Nun, unul dintre conducătorii izraeliţi, un om înţelept şi evlavios. După Moise, a fost făcut profet, însă despre aceasta vom discuta mai târziu. Credinciosul din neamul Faraonului se afla de asemenea cu el. Acesta i-a spus lui Moise: „O, Trimis al lui Allah! Ţi s-a poruncit să venim aici?” Moise a răspuns: „Da!” Marea se despică Faraonul s-a apropiat din ce în ce mai mult şi oamenii au început să intre în panică şi să se înfurie. Atunci s-a pogorât Revelaţia asupra lui Moise. „Loveşte cu toiagul tău marea!” Şi Moise a lovit. „Şi ea s-a despicat şi fiecare parte era ca un munte mare.” Se spune că s-a împărţit în 12 cărări, fiecare cărare pentru fiecare trib din neamul izraelit. Allah a zis: ﴾ „I-am revelat Noi lui Moise: „Purcede noaptea cu robii Mei şi croieşte-le lor un drum uscat prin mare! Nu-ţi fie teamă că vei fi ajuns din urmă şi nu-ţi fie frică!” ~ Şi a pornit Faraon pe urma lor cu oştenii săi, dar marea i-a cuprins pe ei şi i-a acoperit cu totul. ~ Însă Faraon a dus poporul său în rătăcire şi nu l-a călăuzit pe drumul cel bun.” ﴿ [Coran 20:77-79] Când marea s-a despicat, lăsând o cărare uscată pe care să se poată trece, lui Moise i s-a poruncit să-şi conducă oamenii prin ea. Au început cu bucurie să coboare, căci aveau credinţă că aceasta este o salvare Divină pentru ei. Văzuseră minunea prin care marea se despicase şi erau siguri că vor fi salvaţi. Atunci când şi ultimul dintre ei a trecut, au intrat Faraonul şi armata sa. Moise a dorit să lovească din nou marea [cu toiagul], pentru a bloca astfel calea inamicului. Însă Allah i-a poruncit lui Moise să lase marea aşa cum era, pentru ca Faraonul şi armata sa să poată intra. Allah a zis: ﴾ „Mai înainte de ei am încercat Noi neamul lui Faraon, când a venit la ei un trimis nobil ~ [Şi le-a zis lor]: "Aduceţi-i la mine pe robii lui Allah, căci eu sunt un trimis vrednic de încredere ~ Şi nu vă ridicaţi cu semeţie împotriva lui Allah, căci eu vă aduc dovadă limpede ~ Şi eu caut apărare la Domnul meu şi Domnul vostru pentru ca voi să nu mă loviţi cu pietre, [pentru a mă ucide], ~ Iar dacă nu voiţi să mă credeţi, staţi departe de mine!" ~ Şi L-a chemat el pe Domnul lui, [zicând]: "Aceştia sunt un neam de oameni nelegiuiţi!" ~ "Deci, purcede noaptea împreună cu robii Mei! Însă voi veţi fi urmăriţi! ~ Şi lasă marea liniştită! Ei sunt oşteni sortiţi înecului!" ﴿ [Coran 44:17-24] „Şi lasă marea liniştită!”, adică „las-o aşa cum este, să-i ademenească pe oştenii egipteni.” Când Moise a trecut prin cărarea făcută în mare şi Faraonul i-a văzut, s-a înspăimântat şi a ştiut că acesta era un semn al Prea-măritului Stăpân al lui Moise. Şi nu a îndrăznit să intre şi s-a simţit cuprins de regrete. Cu toate acestea, în ciuda a ceea ce simţea, s-a întors către armata sa şi a zis: „Priviţi! Vedeţi cum s-a despicat marea pentru mine pentru a-i putea prinde pe aceşti supuşi ai mei care fug de mine!” El nu avea însă nici o intenţie să treacă cu armata sa prin acea cărare. După cum s-a relatat, îngerul Gavriil a venit sub înfăţişarea unui cavaler, călare pe un cal, a trecut pe lângă calul Faraonului şi acesta a nechezat. Apoi Gavriil a intrat pe cărarea făcută de mare şi după el a venit calul Faraonului, pe care acesta nu-l mai putea controla. Când oştenii Faraonului l-au văzut intrând în mare, au intrat şi ei de îndată după el. Când se aflau cu toţii pe acea cărare, Allah i-a poruncit lui Moise să lovească marea cu toiagul. De îndată ce a lovit-o, marea s-a reîntors la starea iniţială şi nici unul dintre ei nu a supravieţuit. Allah a zis: ﴾ „Şi i-am izbăvit Noi pe Moise şi pe toţi cei care erau cu el ~ Şi apoi i-am înecat pe ceilalţi. ~ Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut, ~ Iar Domnul tău este Cel Atotputernic [şi] Îndurător!” ﴿ [Coran 26:65-68] Şi astfel, în Îndurarea Sa, Allah i-a salvat pe Moise şi pe cei din neamul său şi nimeni nu s-a înecat, însă toţi duşmanii Săi s-au înecat şi nimeni nu a putut scăpa. Această întâmplare este un semn clar a Atotputerniciei lui Allah, însă cei mai mulţi oameni aleg să nu-L urmeze. Allah a grăit: ﴾ „Noi i-am trecut pe fiii lui Israel prin mare. Şi i-au urmărit pe ei Faraon şi oştenii săi ca să-i prigonească şi să-i nimicească. Iar când l-a ajuns pe el înecul a zis: “Eu cred că nu există altă divinitate în afară de cel în care cred fiii lui Israel şi eu sunt [acum] printre cei supuşi [musulmani]!” ~ [A zis Allah]: "Acuma?! După ce mai înainte tu te-ai răzvrătit şi ai fost dintre stricători?! ~ Astăzi te mântuim Noi, cu trupul tău, pentru ca să fii un semn pentru cei [care vor veni] în urma ta!" Însă mulţi dintre oameni sunt nepăsători faţă de semnele noastre!” ﴿ [Coran 10:90-92] Aceste versete ne spun cum s-a înecat Faraonul. Izraeliţii au văzut cu proprii lor ochi cum trupul Faraonului şi cele ale oştenilor săi pluteau pe valurile sălbatice, fără a se găsi nimeni care să-i ajute. De îndată ce Faraonul şi-a dat seama că era neputincios, şi-a mărturisit credinţa în Allah şi s-a căit. Însă aceasta era vremea când căinţa nu mai putea fi acceptată. ﴾ „Şi când au văzut mânia Noastră, au zis ei: "Noi credem numai în Allah Singur şi ne lepădăm de ceea ce I-am făcut Lui ca asociaţi!" ~ Însă nu le-a mai fost credinţa lor de nici un folos, când au văzut mânia Noastră. Aceasta este rânduiala lui Allah faţă de robii Săi şi au pierdut atunci aceia care nu au crezut.” ﴿ [Coran 40:84,85] Moise a înălţat la Allah o rugăciune împotriva Faraonului şi a neamului său ca să le nimicească averile şi să le pecetluiască inimile, astfel ca ei să nu creadă până nu vor vedea pedeapsa grea ce va veni asupra lor. Să nu creadă şi să moară căindu-se. Allah le-a spus deja lui Moise şi lui Aaron. “I s-a răspuns rugăminţii voastre.” Şi venise vremea ca ea să se îndeplinească. Abdullah bin Abbas a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Când Faraonul a zis: „Eu cred că nu există altă divinitate în afară de cel în care cred fiii lui Israel”, Gavriil mi-a spus: «Dacă m-ai fi putut vedea când am luat nisip din mare şi l-am îndesat în gura lui, temându-mă că Milostenia lui Allah l-ar putea salva.»” ﴾ [A zis Allah]: "Acuma?! După ce mai înainte tu te-ai răzvrătit şi ai fost dintre stricători?!” ﴿ [Coran 10:91] Şi astfel mărturisirea de credinţă a Faraonului făcută atunci când a văzut moartea nu a fost acceptată, căci de s-ar fi reîntors în această lume ar fi făcut acelaşi lucru ca şi în trecut, după cum Allah ne-a spus în legătură cu alţi necredincioşi care atunci când vor vedea Focul [Iadului] vor spune: «Şi de i-ai vedea stând la marginea Focului, zicând: “O, de ne-am întoarce noi [la viaţă], n-am mai socoti semnele Domnului nostru mincinoase şi am fi în rândul celor credincioşi!”.» [Coran 6:27] Apoi Allah a zis: ﴾ „Dar nu! Iată că li se arată ceea ce au ascuns mai înainte. Şi dacă s-ar întoarce [la viaţa pământească], ar reveni neîndoielnic la cele ce le-au fost oprite, căci ei sunt mincinoşi.” ﴿ [Coran 6:28] ﴾ „Astăzi te mântuim Noi, cu trupul tău, pentru ca să fii un semn pentru cei [care vor veni] în urma ta!" Însă mulţi dintre oameni sunt nepăsători faţă de semnele noastre!” ﴿ [Coran 10:92] Ibn Abbas şi alţii au zis: „Unii izraeliţi nu erau convinşi că Faraonul a murit, unii chiar au îndrăznit să spună că el nu poate muri vreodată. Astfel Allah a poruncit mării să-i înalţe trupul deasupra valurilor. Şi ei l-au recunoscut după armura pe care o purta şi astfel moartea lui a fost confirmată.” De aceea a grăit Allah: „te mântuim Noi, cu trupul tău” „...pentru ca să fii un semn pentru cei [care vor veni] în urma ta!" din copiii lui Israel, şi o lecţie pentru cei ce vor invada acest ţinut. Astfel se poartă Allah cu răufăcătorii. Este de asemenea posibil să însemne: „Noi te vom salva cu trupul şi armura ta pentru ca tu să fii un semn pentru urmaşii copiilor lui Israel şi ca ei să ştie de Allah, că El a fost Cel care a nimicit regatul Faraonului. Faraonul şi armata sa au fost înecaţi de Ziua Aşura.” Imamul Bukhari a relatat de la Ibn Abbas: „Când Profetul a venit la Medina, i-a găsit pe evrei postind în Ziua Aşura. I-a întrebat: «De ce postiţi în acea zi?» Ei au răspuns: «Aceasta este ziua în care Moise l-a învins pe Faraon.» Atunci Profetul le-a spus companionilor săi: «Voi sunteţi mai vrednici de Moise decât ei, aşa că ţineţi şi voi post (în acea zi).»” Izraeliţii, după nimicirea Faraonului Allah Atotputernicul a grăit în Coran: ﴾ „Deci ne-am răzbunat pe ei şi i-am înecat în mare, pentru că ei au luat de minciună semnele Noastre şi au fost nepăsători faţă de ele. ~ Şi pe oamenii care au fost oprimaţi i-am făcut moştenitori peste ţinuturile de răsărit ale pământului şi peste ţinuturile lui de apus, pe care Noi le-am binecuvântat. Iar cuvântul cel mai frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel s-a împlinit pentru că au fost statornici. Şi Noi am nimicit ceea ce au durat Faraon şi neamul său şi ceea ce ei au ridicat. ~ Şi i-am făcut Noi pe fiii lui Israel să treacă Marea. Şi au venit ei la un neam care se închina unor idoli. Atunci i-au zis ei: “O, Moise! Fă-ne nouă un zeu, aşa cum au şi ei zei!” Dar el le-a răspuns: “Voi sunteţi un neam de neştiutori!” ﴿ [Coran 7:136-138] ﴾ „Cele în care petrec aceştia pierdute sunt şi în deşert este ceea ce fac ei! ~ A [mai] zis el: “Să vă caut vouă o altă divinitate în afara lui Allah, care v-a pus pe voi mai presus de toate lumile?”. ~ [Aduceţi-vă voi aminte că] Noi v-am izbăvit de neamul lui Faraon care v-a supus la cel mai rău chin, i-a măcelărit pe fiii voştri şi le-a lăsat în viaţă pe muierile voastre. Aceasta a fost grea încercare de la Domnul vostru!” ﴿ [Coran 7:139-141] Soarta Faraonului şi a neamului său este menţionată în aceste versete în care se vorbeşte despre faptul că au fost înecaţi. Despre modul în care izraeliţii au moştenit averile şi proprietăţile lor, Allah a spus: ﴾ „Astfel a fost! Şi le-am dat Noi moştenire fiilor lui Israel.” ﴿ [Coran 26:59] Într-un alt verset se spune: ﴾ „Însă Noi am dorit să Ne arătăm îndurarea faţă de aceia care au fost socotiţi slabi pe pământ şi să-i facem pe ei pilde [de credinţă] şi să-i facem pe ei moştenitori.” ﴿ [Coran 28:5] De asemenea Allah a spus: ﴾ „Şi pe oamenii care au fost oprimaţi i-am făcut moştenitori peste ţinuturile de răsărit ale pământului şi peste ţinuturile lui de apus, pe care Noi le-am binecuvântat. Iar cuvântul cel mai frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel s-a împlinit pentru că au fost statornici. Şi Noi am nimicit ceea ce au durat Faraon şi neamul său şi ceea ce ei au ridicat.” ﴿ [Coran 7:137] În Coran Allah a grăit: ﴾ „Şi i-am făcut Noi pe fiii lui Israel să treacă Marea. Şi au venit ei la un neam care se închina unor idoli. Atunci i-au zis ei: „O, Moise! Fă-ne nouă un zeu, aşa cum au şi ei zei!” Dar el le-a răspuns: “Voi sunteţi un neam de neştiutori! ~ Cele în care petrec aceştia pierdute sunt şi în deşert este ceea ce fac ei!” ﴿ [Coran 7:138,139] Aceasta este o dovadă clară a neştiinţei şi nelegiuirilor lor după ce văzuseră măreţele semne ale lui Allah şi fuseseră martori ai Atotputerniciei şi Adevărului Lui. S-a întâmplat ca ei să treacă pe lângă un neam care venera idoli. Se spune că acesta (idolul) avea înfăţişarea unui viţel. Mai mult ca sigur, i-au întrebat din ce motiv venerau idoli. Ei au răspuns probabil că idolii îi ajutau ori de câte ori căutau sprijinul lor şi căutau proviziile lor atunci când aveau nevoie. Unii neştiutori din neamul lui Israel au fost tentaţi poate să creadă şi astfel i-au cerut profetului lor Moise – Pacea fie asupra sa! – să le facă şi lor un zeu asemănător. El i-a certat, spunându-le că erau neştiutori şi neruşinaţi şi că „cele în care petrec aceştia pierdute sunt şi în deşert este ceea ce fac ei!” Apoi Moise le-a reamintit de favorurile pe care Allah le-a acordat lor de vreme ce îi alesese pe ei dintre toate neamurile acelui timp, trimiţând la ei Cartea, învăţături şi profeţi. Le-a reamintit cum i-a salvat Allah de viaţa de sclavie, cum l-a înecat pe duşmanul lor, Faraonul, şi i-a făcut moştenitori peste averile şi proprietăţile lor (ale egiptenilor). Moise le-a spus de asemenea că nimeni nu este demn de slavă în afară de Allah, Cel căruia nu trebuie să-I facem asociaţi sau egali. Trebuie să menţionăm aici că rugămintea de a face un idol nu a fost adresată de fiecare izraelit. Imamul Ahmed a relatat de la Abu Uaqid Al-Laithi următoarele: „Când ne-am îndreptat alături de Profet înspre Hunain, am trecut pe lângă un arbust şi am zis: «O, Mesager al lui Allah! Fă pentru noi un loc de închinare, căci necredincioşii au locul lor de închinare.» Şi necredincioşii obişnuiau să-şi atârne săbiile de un arbust, apoi să se aşeze în jurul lui în semn de devoţiune. Atunci Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a zis: „Allahu Akbar!” (Allah este Cel mai Mare!) Este aşa cum au spus fiii lui Israel: “O, Moise! Fă-ne nouă un zeu, aşa cum au şi ei zei!” [7:138] Voi veţi urma calea celor de dinaintea voastră.” Cu toate acestea, când a părăsit pământul Egiptului şi s-a îndreptat spre Bait-ul-Maqdis (Casa Sfântă din Ierusalim), Moise s-a întâlnit cu neamurile din Canaan şi cu neamul hitiţilor. Aceştia erau duşmani ai lor, erau răufăcători şi nelegiuiţi. Moise le-a poruncit izraeliţilor să intre în cetăţile lor, să lupte cu ei şi să-i alunge din ţinutul unde se afla Bait-ul-Maqdis, căci Allah le-a promis lor acest pământ, prin părintele lor, Avraam, şi apoi prin Moise. Aceştia au refuzat să lupte cu ei şi nu s-au supus Poruncii lui Allah. Drept pedeapsă, Allah i-a lăsat să rătăcească timp de aproape 40 de ani, fără a avea vreo destinaţie. Allah a spus: ﴾ [Aduceţi-vă voi aminte] când Moise i-a zis neamului său: “O, popor al meu! Aduceţi-vă aminte de harul lui Allah asupra voastră, căci El a făcut dintre voi profeţi şi v-a făcut pe voi suverani. El v-a dat vouă ceea ce nu a dat nici uneia dintre lumile [de atunci]! ~ O, popor al meu! Intraţi în pământul sfânt, pe care Allah vi l-a hărăzit şi nu daţi înapoi, [refuzând lupta], căci veţi fi cei care pierd!". ~ Au zis ei: "O, Moise, acolo este un neam de oameni puternici. Noi nu vom intra în el până ce ei nu vor ieşi din el. Dacă vor ieşi ei, atunci vom intra noi”. ﴿ [Coran 5:20-22] ﴾ Au zis doi bărbaţi dintre cei care se temeau de Allah şi care fuseseră copleşiţi de harul Lui: „Intraţi peste ei pe poartă şi, dacă veţi trece de ea, veţi fi învingători! Încredeţi-vă în Allah, dacă sunteţi credincioşi!” ~ Ei au răspuns: „O, Moise, noi nu vom intra în nici un caz, câtă vreme ei sunt acolo! Du-te tu şi Domnul tău şi luptaţi! Noi vom şedea aici!” ~ El a zis: „Doamne! Eu nu am putere decât asupra mea şi a fratelui meu, deci desparte-ne pe noi de acest neam de nelegiuiţi!” ~ Allah i-a răspuns: „[Ţara] asta le va fi oprită vreme de patruzeci de ani, în care vor rătăci prin lume. Nu-ţi face griji pentru neamul acesta de nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 5:23-26] Profetul Moise – Pacea fie asupra sa! – a reamintit neamului său binele pe care Allah l-a făcut lor şi le-a poruncit să lupte împotriva acelor nelegiuiţi, căci acel pământ fusese deja promis lor. Însă ei au refuzat să lupte. El a zis: „Intraţi în pământul sfânt, pe care Allah vi l-a hărăzit şi nu daţi înapoi, [refuzând lupta], căci veţi fi cei care pierd!". Răspunsul lor a fost asemănător cu cel al acelor necredincioşi care nu au avut ştiinţă de Allah de vreme ce nici un profet nu a fost trimis lor. Ei s-au purtat cu laşitate şi nu au vrut să lupte pentru cauza lui Allah. Ei au zis: „O, Moise, acolo este un neam de oameni puternici. Noi nu vom intra în el până ce ei nu vor ieşi din el. Dacă vor ieşi ei, atunci vom intra noi”. Acei izraeliţi erau înspăimântaţi de acei oameni puternici, cu toate că tocmai fuseseră martori la nimicirea regatului Faraonului care era mai puternic decât ei, avea o armată mai numeroasă şi mai mulţi oşteni. Acest lucru arată cu claritate că izraeliţii au fost învinşi din punct de vedere psihologic, că nu au avut curajul să iasă din conul acela de umilinţă care-i înconjura şi să ducă un trai demn. „...doi bărbaţi dintre cei care se temeau de Allah” Dacă se foloseşte o altă modalitate de citire, implicit interpretare, a versetelor din Coran înseamnă: doi bărbaţi dintre cei „care erau temători”, în loc de „care se temeau”, şi „care fuseseră copleşiţi de harul Lui”, călăuzindu-i către islam, „Intraţi peste ei pe poartă şi, dacă veţi trece de ea, veţi fi învingători! Încredeţi-vă în Allah, dacă sunteţi credincioşi!” De cauţi sprijinul lui Allah şi te încrezi în Allah, El te va ajuta cu siguranţă şi te va ajuta să-ţi învingi inamicii. Ei au răspuns: „O, Moise, noi nu vom intra în nici un caz, câtă vreme ei sunt acolo! Du-te tu şi Domnul tău şi luptaţi! Noi vom şedea aici!” Mulţi dintre ei erau hotărâţi să nu lupte împotriva duşmanului lor pentru calea lui Allah. A fost un act făţiş de nesupunere şi laşitate. Se spune că atunci când au auzit acest lucru Iosua şi Kalib şi-au sfâşiat hainele, iar Moise şi Aaron au căzut în prosternare la Allah pentru a nu trimite asupra lor mânia Sa. Însă neamul acesta ale căror inimi au fost „pecetluite” poate nu va realiza ceea ce tocmai pomeniseră. În culmea disperării, a zis: „Doamne! Eu nu am putere decât asupra mea şi a fratelui meu, deci desparte-ne pe noi de acest neam de nelegiuiţi!” ~ Allah i-a răspuns: „[Ţara] asta le va fi oprită vreme de patruzeci de ani, în care vor rătăci prin lume. Nu-ţi face griji pentru neamul acesta de nelegiuiţi!” Drept pedeapsă pentru laşitatea şi nesupunerea lor, au fost condamnaţi să rătăcească, fără a avea vreo destinaţie, vreun scop sau linişte, zi şi noapte, dimineaţă şi seară. Se spune că dintre cei ce au rătăcit, nimeni nu a supravieţuit şi au murit cu toţii într-o perioadă de 40 de ani. Cu toate acestea, companionii Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – nu au răspuns (nt. la chemarea făcută) în Ziua Badr, aşa cum a răspuns neamul lui Moise (la chemarea făcută de el). Când Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - le-a cerut sfatul [dacă să urmeze sau nu armata quraişă], Abu Bakr a luat cuvântul şi şi-a spus cea mai bună părere, iar ceilalţi „emigranţi” au fost de asemenea în favoarea urmăririi armatei quraişe. Apoi Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a repetat: „Sfătuiţi-mă!” Sa’d bin Mu’adh a spus: „Poate te referi la noi, o, Mesager al lui Allah! Pe Cel ce te-a trimis în adevăr, dacă ne iei şi intri în această mare, vom intra cu tine. Nici unul nu va rămâne în urmă şi nu ne vom mânia de ne vei lua să luptăm împotriva inamicului nostru mâine. Noi suntem răbdători în război şi fără ascunzişuri în lupta cu duşmanul. Poate Allah îţi va arăta ceva ce-ţi va desfăta privirea. Ia-ne aşadar cu binecuvântarea lui Allah.” Şi Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - s-a bucurat peste măsură de spusele lui Sa’d. Imamul Ahmed a relatat că Miqdad i-a spus Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – în ziua bătăliei de la Badr. «O, Mesager al lui Allah! Noi nu vom spune aşa cum i-au spus fiii lui Israel lui Moise: „Du-te tu şi Domnul tău şi luptaţi! Noi vom şedea aici!”, ci vom spune: „Du-te tu şi Domnul tău şi luptaţi şi noi vom lupta alături de voi.”» Izraeliţii, în rătăcire Aşa cum am văzut mai înainte, izraeliţii nu au vrut să lupte şi drept rezultat au fost condamnaţi să ducă o viaţă în exil. Cu toate acestea, în Biblie, nu găsim nici o referire la această poveste. Allah a grăit: ﴾ „O, fii ai lui Israel, Noi v-am mântuit de vrăjmaşul vostru şi v-am orânduit vouă întâlnire la coasta cea din dreapta a Muntelui! Şi am pogorât asupra voastră mana şi prepeliţele!” ~ „Mâncaţi din bunătăţile cu care v-am înzestrat, însă nu întreceţi măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care-l loveşte mânia Mea, este pierdut!” Eu sunt iertător cu acela care se căieşte, crede şi împlineşte fapte bune şi apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună”. ﴿ [Coran 20:80-82] În versetele menţionate mai sus Allah a grăit despre favorurile pe care le-a acordat fiilor lui Israel atunci când i-a salvat de Faraon şi de sclavie. Le-a făgăduit de asemenea că le va acorda tovărăşia profetului lor Moise căruia i-a poruncit să vină pe muntele Tor pentru a putea primi Porunca şi Învăţăturile ce să le călăuzească viaţa lumească. Se vorbeşte de asemenea şi despre mana şi prepeliţele de care aveau nevoie acolo unde nu se găseau nici recolte, nici apă. Dimineaţa, când s-au trezit, au aflat mană peste tot în jurul lor şi din aceasta au făcut un fel de pâine. Nu le-a fost permis însă să păstreze mana mai mult de o zi, căci aceasta nu mai era bună atunci. În fiecare zi aveau mană proaspătă, iar seara aveau prepeliţe. Acestea erau nişte păsări pe care ei le prindeau fără nici o dificultate şi le găteau pentru cină. Fiindcă era vară, iar soarele era foarte puternic, Allah a trimis deasupra lor nori care să le facă umbră, aşa cum se spune în Surat Al-Baqara: ﴾ „O, voi fii ai lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am făcut şi ţineţi-vă legământul făcut Mie şi-Mi voi ţine legământul făcut vouă şi de Mine temeţi-vă; ~ Credeţi în ceea ce v-am pogorât, întărind ceea ce voi aveţi şi nu fiţi primii care nu cred în el şi nu vindeţi semnele mele pentru un preţ mic şi faţă de Mine fiţi cu frică!” ﴿ [Coran 2:40,41] Şi Allah a spus de asemenea: ﴾ „[Şi aduceţi-vă aminte că] Noi v-am izbăvit de neamul lui Faraon, care vă supunea la rele chinuri, junghiindu-i pe fiii voştri şi cruţând viaţa doar muierilor voastre! În aceasta fost-a mare încercare de la Domnul vostru. ~ Şi despicat-am pentru voi marea şi v-am mântuit şi am înecat neamul lui Faraon, pe când voi priveaţi. ~ Şi Ne-am înţeles cu Moise pentru patruzeci de nopţi, iar voi aţi ales viţelul [pentru a-l adora], în lipsa lui [Moise] şi aţi fost voi nelegiuiţi. ~ V-am iertat vouă după aceea, nădăjduind că veţi fi mulţumitori. ~ Şi datu-i-am lui Moise Scriptura, Cartea Doveditoare [Al-Furqan], nădăjduind că veţi fi călăuziţi.” ﴿ [Coran 2:49-53] ﴾ Şi zis-a Moise atunci neamului său: “O, neam al meu, aţi fost nedrepţi cu voi înşivă prin adorarea viţelului. Deci cereţi iertare Creatorului vostru şi răpuneţi-vă unii pe alţii. Aceasta este mai bine pentru voi la Făcătorul vostru. Dar El v-a iertat, căci El este cel Iertător, Îndurător [At-Tawwab, Ar-Rahim]. ~ Şi [aduceţi-vă aminte] când aţi zis voi: “O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah desluşit. Şi trăsnetul s-a abătut asupra voastră [şi v-a ucis], în vreme ce voi priveaţi. ~ Apoi v-am înviat, după ce aţi murit, nădăjduind că veţi fi mulţumitori. ~ Şi am făcut să vă umbrească nori şi am pogorât peste voi mana şi prepeliţe. „Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit!”. Iar ei nu au fost nedrepţi cu Noi, ci faţă de ei înşişi au fost nedrepţi. ﴿ [Coran 2:54-57] În acelaşi capitol din nobilul Coran, Allah a grăit: ﴾ Şi când Moise a cerut apă pentru neamul său, i-am zis: “Loveşte cu toiagul tău stânca!” Şi au ţâşnit din ea douăsprezece izvoare. Şi a cunoscut fiecare seminţie locul său de băut. “Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi rău pe pământ fiind stricători!” ~ Şi [luaţi aminte] când aţi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagă-te pentru noi la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă la iveală pământul; din legumele lui: castraveţi, usturoi, linte şi ceapă!”, a zis el: „Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut!” Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. Şi aceasta pentru că ei nu au crezut în semnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept; aceasta pentru că ei s-au răsculat şi au călcat rânduielile. ﴿ [Coran 2:60,61] În aceste versete, Allah grăieşte despre binele şi bunătăţile pe care le-a trimis asupra neamului lui Israel, adică mană şi prepeliţe, două feluri de mâncare obţinute de ei fără nici un efort. Allah a făcut de asemenea să ţâşnească în deşert izvoare, poruncindu-i lui Moise să lovească cu toiagul o stâncă. Douăsprezece izvoare au ţâşnit atunci pentru douăsprezece triburi izraelite. Apoi Allah le-a oferit umbră care să-i apere de arşiţa deşertului. Cu toate acestea, ei nu au apreciat nici unul dintre aceste favoruri Divine şi au considerat că fiecare lucru este normal. Au rămas răzvrătiţi şi neascultători. Apoi i-au cerut lui Moise ca hrana să nu mai fie aceeaşi. Au optat pentru plante, ceapă, usturoi, castraveţi şi linte. Moise i-a dojenit, spunându-le: „Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun?, adică doriţi aceste legume şi plante ce cresc în pământ în loc de prepeliţe şi mană cerească, ce sunt la îndemâna fiecăruia dintre voi, tineri şi bătrâni. Moise a refuzat să le îndeplinească cererea. Toate aceste trăsături ale izraeliţilor ne arată că ei nu s-au înfrânat de la ceea ce le fusese interzis, aşa cum grăieşte Allah: „însă nu întreceţi măsura întru aceasta, ca să nu vă lovească mânia Mea, căci, cel pe care-l loveşte mânia Mea, este pierdut!” Eu sunt iertător cu acela care se căieşte, crede şi împlineşte fapte bune şi apoi se lasă călăuzit pe calea cea bună”. [20:81,82] Moise cere să-l vadă pe Allah Allah a grăit: ﴾ Şi Noi i-am hotărât lui Moise după treizeci de nopţi, pe care le-am întregit cu încă alte zece, astfel încât termenul fixat de Domnul său venea după patruzeci de nopţi. Şi Moise i-a zis fratelui său Aaron: „Ţine-mi locul la neamul meu şi fii cu dreptate şi nu urma drumul celor care aduc stricăciune!” ~ Şi când a venit Moise la timpul hotărât de Noi şi a vorbit cu el Domnul său, a zis el: „Doamne, arată-Te mie ca să Te văd!”. I-a răspuns lui: „Tu nu Mă vei putea vedea, dar priveşte la Munte şi de va rămâne el neclintit, atunci Mă vei vedea!” Şi când s-a arătat Domnul său Muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Moise s-a prăbuşit leşinat. Iar când şi-a venit în fire, a zis: „Mărire Ţie! Mă întorc la Tine căindu-mă şi sunt cel dintâi dintre credincioşi!” ﴿ [Coran 7:142-143] ﴾ A grăit [Allah]: „O, Moise! Te-am ales, dintre toţi oamenii, pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele! Deci primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori!” ~ Şi Noi i-am scris pe table îndemnare despre toate lucrurile şi tâlcuire despre toate lucrurile. „Ţine-le, aşadar, cu putere şi porunceşte neamului tău să primească ce e mai bun în ele! Apoi vă voi arăta vouă sălaşul celor abătuţi din drum.” ﴿ [Coran 7:144,145] ﴾ „Voi să-i îndepărtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaţi, pe pământ, pe nedrept. Chiar de-ar vedea fiecare semn, ei tot nu cred în el. Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, dar dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele! ~ Iar aceia care ţin de mincinoase semnele Noastre şi întâlnirea cu Ziua de Apoi, faptele lor sunt în deşert. Oare ar putea fi ei răsplătiţi altfel decât după ceea ce fac?” ﴿ [Coran 7:146,147] Ibn Abbas, Masruq şi Mujahid au spus: „Aceste treizeci de nopţi sunt din luna Zul-Qa’da, iar celelalte zece sunt din luna Zul-Hijje.” Şi astfel în primele zece zile ale lunii Zul-Hijje este sărbătoarea jertfei, când Allah i-a vorbit lui Moise. În aceeaşi zi, Allah a desăvârşit religia sa, religia islamică, pentru profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - şi şi-a îndeplinit favorurile Sale. Moise a îndeplinit termenul de treizeci de zile. În acele zile a postit şi nu a avut nevoie de hrană. La sfârşitul lunii, a luat o bucată de scoarţă şi a mestecat-o, pentru a-şi reîmprospăta respiraţia. Allah i-a poruncit apoi să mai rămână încă zece zile, pentru a se face patruzeci. Dintr-un Hadis aflăm că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a zis: „Mirosul gurii celui ce posteşte este mai proaspăt decât mireasma moscului.” Mai înainte ca Moise să plece la locul hotărât, l-a însărcinat pe fratele său Aaron să se ocupe de treburile izraeliţilor, de vreme ce era deja părtaş la Misiunea sa şi era reprezentantul său. Allah a zis: „Şi când a venit Moise la timpul hotărât”, la vremea hotărâtă pentru el să ajungă acolo. „...şi a vorbit cu el Domnul său,”, adică Allah i-a vorbit din spatele unei cortine. Acest lucru ne arată poziţia sublimă şi măreaţă pe care a avut-o Moise prin Graţia Divină. Totuşi, după ce i s-a acordat şansa de a vorbi cu Allah şi după ce a vorbit cu El, Moise a dorit ca acea cortină să fie ridicată pentru a-L putea vedea. «...a zis el: „Doamne, arată-Te mie ca să Te văd!”.» Însă, Allah i-a răspuns astfel: „Tu nu Mă vei putea vedea”, oferindu-i astfel un motiv pentru ca el să nu poată opune rezistenţă, deoarece chiar şi muntele care este mai puternic şi mai neclintit decât omenirea nu poate să îndure acest lucru. Şi atunci a zis: „...dar priveşte la Munte şi de va rămâne el neclintit, atunci Mă vei vedea!” În Biblie se spune că Allah i-a spus lui Moise – Pacea fie asupra sa - că nici o făptură nu va putea să Îl vadă, ci va muri de îndată. Abu Musa a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Cortina Sa este Lumina.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Într-o altă relatare se spune: „Este foc, de S-ar dezvălui, Lumina Chipului Său ar arde fiecare lucru ce s-ar apropia.” ﴾ „...Şi când s-a arătat Domnul său Muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Moise s-a prăbuşit leşinat. Iar când şi-a venit în fire, a zis: „Mărire Ţie! Mă întorc la Tine căindu-mă şi sunt cel dintâi dintre credincioşi!” ﴿ [Coran 7:143] Am menţionat deja în Tefsir că imamul Ahmed şi Tirmidhi au relatat, preluând de la Anas, că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a recitat acest verset: „...Şi când s-a arătat Domnul său Muntelui, l-a prefăcut în pulbere” şi apoi a indicat acest lucru punându-şi degetul mare pe încheietura de sus a degetului mic, adică atât de mult s-a arătat, apoi muntele s-a făcut pulbere. Suddi a relatat preluând de la Ikrima care l-a citat pe Ibn Abbas: „Domnul nu s-a arătat decât cât a arătat el (cu degetele) şi muntele s-a prefăcut în pulbere, iar Moise a leşinat. Qatada a zis: «A murit.» Prima versiune este mai temeinică, deoarece în versetul din Coran se spune: „Iar când şi-a venit în fire”; şi nu-şi putea veni în fire decât din leşin. Moise s-a căit şi a căutat Iertarea lui Allah pentru dorinţa sa de a-L vedea. Abu Sa’id Al-Khudri a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Nu mă preferaţi pe mine înaintea celorlalţi profeţi. Oamenii îşi vor pierde cunoştinţa în Ziua Judecăţii, iar eu voi fi primul care şi-o va recăpăta. Apoi îl voi afla însă pe Moise sprijinindu-se de unul dintre picioarele Tronului (Divin). Nu ştiu dacă şi-a recăpătat cunoştinţa înaintea mea sau nu şi-a pierdut-o pentru faptul că a leşinat pe muntele Tor.” (relatat de Bukhari şi Muslim) Totuşi aceasta este o atitudine umilă din partea Profetului - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască. Poate ne-a interzis acest lucru pentru a nu avea idei preconcepute şi preferinţe nedrepte. Sau poate a zis că Allah este Cel ce-i înălţă pe oameni în grad şi nu oamenii, care fac acest lucru urmând idei preconcepute. Nu există nici o îndoială că Profetul nostru a fost cel mai bun dintre făpturi. Allah a zis: „Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni.” [Coran 3:110] Şi este evident că acest lucru este aşa datorită rangului Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască. S-a relatat de asemenea că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Voi fi căpetenia fiilor lui Adam în Ziua Judecăţii, şi nu mă arăt trufaş.” Apoi Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a vorbit despre privilegiul acordat lui în Ziua în care va fi invidiat de toţi oamenii, inclusiv de profeţi şi trimişi. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Şi eu voi fi primul care îşi va recăpăta cunoştinţa. Însă apoi îl voi afla pe Moise sprijinindu-se de unul dintre picioarele Tronului (Divin). Nu ştiu dacă şi-a recăpătat cunoştinţa înaintea mea sau nu şi-a pierdut-o pentru faptul că a leşinat pe muntele Tor.” Este evident că întreaga omenire îşi va pierde cunoştinţa în Ziua Judecăţii când Allah s-a arătat cu scopul Judecării printre oameni. Apoi cu toţii vor leşina înfioraţi de acea Imagine. Primul care îşi va recăpăta cunoştinţa este profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – şi îl va găsi pe Moise sprijinindu-se de unul dintre picioarele Tronului. Profetul a zis: „Nu ştiu dacă şi-a recăpătat cunoştinţa înaintea mea ca urmare a faptului că şi-a pierdut-o în această lume sau nu şi-a pierdut nici un moment cunoştinţa drept răsplată pentru leşinul de pe (muntele) Tor.” Aceasta a fost o mare onoare pentru profetul Moise – Pacea fie asupra sa – şi de aceea Profetul nostru – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – ne-a menţionat lucrul acesta. A grăit [Allah]: „O, Moise! Te-am ales, dintre toţi oamenii, pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele!...” Se face referire bineînţeles la acea perioadă de timp, nu mai înainte, nici după ea. Căci înainte de aceea, profetul Avraam a fost mult mai privilegiat decât el, iar, după el, profetul nostru Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a avut un rang mult mai înalt decât al amândurora. După cum am văzut, acest Favor Divin a fost acordat în noaptea „Călătoriei Nocturne” şi a „Înălţării spre Sferele Cereşti”. Profetul a zis: „Mi se va acorda un rang invidiat de întreaga omenire, chiar şi de Avraam.” „...Deci primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori!” [Coran 7:144] Primeşte ceea ce îţi dau din această Profeţie şi nu mă întreba mai departe, ci fii recunoscător pentru aceasta. Allah a zis: „Şi Noi i-am scris pe table îndemnare despre toate lucrurile şi tâlcuire despre toate lucrurile.” [Coran 7:145] Acele table erau făcute dintr-o substanţă foarte fină. S-a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Allah a scris Tora cu mâna Sa şi se găseau acolo îndemnări şi hotărâri detaliate cu privire la lucrurile permise (Halal) şi cele interzise (Haram).” (relatat de Al-Bukhari) „...Ţine-le, aşadar, cu putere şi porunceşte neamului tău să primească ce e mai bun în ele!...” [7:145] Oamenii ar trebui să aplice aceste învăţături şi să tragă cele mai bune învăţăminte. „...Apoi vă voi arăta vouă sălaşul celor abătuţi din drum.” [7:145] Destul de curând veţi afla soarta celor ce nu urmează Învăţăturile Mele şi persistă în păcat. Allah a zis: „Voi să-i îndepărtez de la semnele Mele...”, ceea ce potrivit interpretării şi înţelesului corect înseamnă: „...pe cei care sunt îngâmfaţi, pe pământ, pe nedrept. Chiar de-ar vedea fiecare semn, ei tot nu cred în el...” Chiar dacă au văzut toate minunile şi semnele, ei nu au urmat adevărul. „Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, dar dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele! ~ Iar aceia care ţin de mincinoase semnele Noastre şi întâlnirea cu Ziua de Apoi, faptele lor sunt în deşert. Oare ar putea fi ei răsplătiţi altfel decât după ceea ce fac?” [Coran 7:146,147] Izraeliţii şi venerarea viţelului În nobilul Coran Allah a grăit: ﴾ Şi neamul lui Moise a făcut, după el, din podoabele lor un viţel cu trup care avea şi muget. Oare n-au băgat ei de seamă că el nu le vorbeşte şi nu-i călăuzeşte pe nici un drum? L-au luat pe el [drept Dumnezeu] şi au fost ei nelegiuiţi. ~ Şi când s-au fost căit ei şi şi-au dat seama că au rătăcit, au zis: "Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noi şi nu ne va ierta, vom fi şi noi printre cei pierduţi!" ~ Şi când s-a întors Moise la neamul său, mâniat şi întristat, a zis el: “Mare rău aţi săvârşit voi în lipsa mea! Aţi voit voi să grăbiţi porunca Domnului vostru?” Şi a aruncat tablele, l-a apucat de cap pe fratele său şi l-a tras spre el. Şi a zis [Aaron]: “O, fiu al mamei mele! Poporul m-a ţinut de slab şi aproape a fost să mă ucidă. Nu-i face pe duşmani să se bucure de nenorocirea mea şi nu mă pune pe mine alături de neamul celor nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 7:148-150] ﴾ A zis: "Doamne, iartă-mi mie şi fratelui meu şi lasă-ne pe noi să intrăm întru îndurarea Ta, căci Tu eşti cel mai Îndurător dintre cei îndurători". ~ Pe cei ce au primit [au adorat] viţelul îi va ajunge mânie de la Domnul lor şi înjosire în această viaţă. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care născocesc [idoli], ~ Dar cu aceia care au săvârşit fapte rele, dar după aceea s-au căit şi au crezut, Domnul Tău este - după aceea - Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]. ~ Şi după ce s-a potolit mânia lui Moise, a luat tablele. În scrisul lor era călăuzire şi îndurare pentru aceia care se tem de Domnul lor. ﴿ [Coran 7:151-154] Allah a grăit în Surat Ta-Ha: ﴾ „Şi de ce te-ai grăbit [să te îndepărtezi] de neamul tău, Moise?” ~ A zis: „Ei sunt pe urmele mele şi eu am grăbit spre Tine, Doamne, pentru ca să fii mulţumit”. ~ A zis: „Noi am pus neamul tău la încercare, după tine, şi As-Samiri l-a dus pe el în rătăcire”. ~ Atunci s-a întors Moise la neamul său, mânios şi mâhnit, şi a zis: „O, neam al meu! Nu v-a făcut Domnul vostru frumoasă făgăduire? Legământul a fost prea lung pentru voi sau aţi vrut să se abată asupra voastră mânia Domnului vostru şi de aceea aţi călcat făgăduinţa făcută mie?” ~ Ei au zis: „Noi nu am călcat făgăduinţa dată ţie cu voia noastră, însă noi am fost încărcaţi cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon] şi le-am aruncat noi [în foc] şi asemenea le-a aruncat şi As-Samiri”. ﴿ [Coran 20:83-87] ﴾ Şi le-a scos lor un viţel - un corp [neînsufleţit] cu muget - şi ei au zis: „Acesta este Domnul vostru şi Domnul lui Moise, însă el l-a uitat”. ~ Oare n-au văzut ei că el nu le răspundea cu nici o vorbă şi că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos? ~ Şi le zisese şi Aaron mai înainte: „O, neam al meu! Voi aţi fost numai ispitiţi prin aceasta! Însă Domnul vostru cu adevărat este Cel Milostiv. Aşadar, urmaţi-mă şi ascultaţi de porunca mea!” ~ Dar ei au răspuns: „Vom rămâne adoratori ai lui până ce se va întoarce Moise la noi”. ~ A zis, atunci: „Ce te-a împiedicat, Aaron, când i-ai văzut că ei se duc în rătăcire, ~ Să vii după mine? Te-ai răzvrătit şi tu împotriva poruncii mele?!” ﴿ [Coran 20:88-93] ﴾ A zis: „O, fiu al mamei mele! Nu mă apuca nici de barbă, nici de [părul din] cap! Mie mi-a fost teamă să nu zici: Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel şi nu ai aşteptat porunca mea!” ~ A zis: „Şi care a fost socoteala ta, o, As-Samiri?” ~ A răspuns: „Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut: am luat o mână [de ţărână] de pe urma trimisului şi am aruncat-o [în foc]. Aşa mi-a spus sufletul meu”. ~ A zis: „Du-te! În această viaţă vei spune tu [la toată lumea]: „Nu mă atingeţi!” Şi vei avea tu o întâlnire de la care nu vei putea lipsi. Şi priveşte la Domnul tău, căruia i-ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbere şi-l vom risipi în mare”. ~ Ci Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu ştiinţa. ﴿ [Coran 20:94-98] Aceste versete ne dezvăluie povestea izraeliţilor după ce Moise a plecat spre muntele Tor pentru „întâlnirea” sa. Moise a rămas acolo pentru a-L venera pe Domnul său. Un om din neamul lui Israel, al cărui nume era Aaron Samiri, a înaintat şi a luat toate acele bijuterii care fuseseră împrumutate de la egipteni şi, după ce le-a topit, a făcut din ele un viţel. Apoi a aruncat în el o mână de ţărână pe care o luase din urma lăsată de calul îngerului Gavriil în ziua în care Allah îl înecase pe Faraon. Când a aruncat ţărâna înspre el, a mugit aşa cum face un viţel adevărat. Se spune că datorită unui curent de aer care trecea prin interiorul lui scotea un sunet asemănător mugetului. Şi atunci când mugea, aceştia cântau şi dansau în jurul lui. „Acesta este Domnul vostru şi Domnul lui Moise, însă el l-a uitat”. [Coran 20:88] Le-a spus că Moise uitase că Domnul lor este aici şi plecase să-L caute pe muntele Tor. Comportamentul ignorant al izraeliţilor le-a dezvăluit sufletul mârşav. Allah ne-a arătat cât de aparentă a fost falsitatea lor şi că ceea ce priveau ei ca pe o divinitate nu era altceva decât un act satanic. „Oare n-au văzut ei că el nu le răspundea cu nici o vorbă şi că el nu avea putere să le facă lor un rău sau să le fie spre folos?” [Coran 20:89] Şi a zis: „Oare n-au băgat ei de seamă că el nu le vorbeşte şi nu-i călăuzeşte pe nici un drum? L-au luat pe el [drept Dumnezeu] şi au fost ei nelegiuiţi.” [7:148] Acest animal nu putea nici măcar să le vorbească sau să le dea un răspuns. Nu putea să le facă nici bine, nici rău şi nu avea nici un semn vital. Aşadar cum ar putea oare să fie domn? ﴾ Şi când s-au fost căit ei şi şi-au dat seama că au rătăcit, au zis: "Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noi şi nu ne va ierta, vom fi şi noi printre cei pierduţi!" ﴿ [Coran 7:149] Când s-a întors la cei din neamul său şi a văzut că aceştia venerau un viţel, Moise a aruncat tablele ce conţineau învăţăturile Torei. În Biblie se spune că le-a sfărâmat (Biblia, „Ieşirea”, 32) şi că acestea au fost mai târziu înlocuite de Allah. În Coran totuşi nu găsim nici un indiciu în acest sens; se spune numai că le-a aruncat. În Biblie se spune că erau două table, însă în Coran sunt menţionate mai multe. Moise a fost înştiinţat de venerarea viţelului, însă de asemenea i s-a poruncit să se întoarcă şi să-l vadă cu proprii lui ochi. Moise a venit la ei, i-a dojenit şi a condamnat slăvirea lor. Ei s-au scuzat fără părere de rău şi au zis: „...noi am fost încărcaţi cu sarcini de podoabe ale neamului [lui Faraon] şi le-am aruncat noi [în foc] şi asemenea le-a aruncat şi As-Samiri”. S-au simţit ruşinaţi să aibă acele bijuterii ale neamului egiptean ce fuseseră îngăduite de Allah lor şi nu s-au simţit ruşinaţi de neştiinţa şi nebunia lor atunci când au venerat viţelul. Moise a venit apoi la fratele său Aaron şi i-a zis: „Ce te-a împiedicat, Aaron, când i-ai văzut că ei se duc în rătăcire” De ce nu ai venit la mine când ai văzut ceea ce fac? Aaron a răspuns: „M-am gândit că mă vei întreba de ce i-am lăsat singuri de vreme ce mi i-ai încredinţat!” „Mie mi-a fost teamă să nu zici: Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel...” [Coran 20:94] ﴾ A zis: „Doamne, iartă-mi mie şi fratelui meu şi lasă-ne pe noi să intrăm întru îndurarea Ta, căci Tu eşti cel mai Îndurător dintre cei îndurători”. ﴿ [Coran 7:151] Aaron încercase mai înainte să-i oprească să înfăptuiască acele nelegiuiri şi le spusese că, prin acel viţel, erau puşi la încercare şi că adevăratul lor Domn este Allah, Cel Îndurător, Milostiv. Însă ei nu-l ascultaseră şi spuseseră că vor venera viţelul până ce Moise se va întoarce de pe muntele Tor. După aceea, Moise s-a întors spre Samiri şi l-a întrebat ce l-a îndemnat să comită o astfel de nelegiuire: „Şi care a fost socoteala ta, o, As-Samiri?” ~ A răspuns: „Eu am văzut ceea ce ei nu au văzut...”, adică l-am văzut pe Gavriil călare pe un cal pe care alţi oameni nu l-au putut vedea. „...am luat o mână [de ţărână] de pe urma trimisului...”, adică de pe urma lăsată de calul lui Gavriil. Se spune că l-a văzut pe Gavriil şi acolo unde calul său punea copita creştea iarbă verde. Samiri a luat o mână de ţărână de pe urma lăsată de cal. Şi când a făcut viţelul de aur, a aruncat o parte din această ţărână în el. Şi de aceea a zis: „...şi am aruncat-o [în foc]. Aşa mi-a spus sufletul meu”. ~ A zis: „Du-te! În această viaţă vei spune tu [la toată lumea]: „Nu mă atingeţi!” Acesta a fost un blestem asupra lui: să nu atingă în această lume nici o fiinţă, drept pedeapsă pentru fapta sa. Apoi în lumea de apoi a avut parte de un alt blestem: „Şi vei avea tu o întâlnire de la care nu vei putea lipsi.” Versetele prezentate mai sus sunt din Surat Ta-Ha: [20:95-98] Atunci Moise s-a întors spre viţel, l-a aruncat în foc, după care l-a împrăştiat în mare. A poruncit apoi fiilor lui Israel să bea din apa aceea. Cenuşa idolului rămânea lipită de buzele tuturor celor ce-l veneraseră, dându-i astfel în vileag. Se spune că tenul lor îşi schimbase culoarea devenind gălbui. „Şi priveşte la Domnul tău, căruia i-ai rămas credincios! Noi îl vom preface în pulbere şi-l vom risipi în mare”. [20:97] Moise le-a spus apoi: „Ci Domnul vostru este numai Allah, afară de care nu există altă divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu ştiinţa.” [20:98] În Surat Al-Baqara se spune: ﴾ Şi zis-a Moise atunci neamului său: “O, neam al meu, aţi fost nedrepţi cu voi înşivă prin adorarea viţelului. Deci cereţi iertare Creatorului vostru şi răpuneţi-vă unii pe alţii. Aceasta este mai bine pentru voi la Făcătorul vostru. Dar El v-a iertat, căci El este cel Iertător, Îndurător [At-Tawwab, Ar-Rahim]. ﴿ [Coran 2:54] Se spune că într-o dimineaţă cei ce nu slăviseră viţelul stăteau cu săbiile în mână. Era o dimineaţă ceţoasă şi nu se puteau recunoaşte între ei, apoi au început să-i ucidă pe cei ce veneraseră viţelul. Se spune că au ucis atunci în jur de 70.000 de oameni. Allah a grăit: ﴾ „Şi a ales Moise şaptezeci de bărbaţi din neamul său pentru timpul întâlnirii cu Noi. Şi când i-a lovit cutremurul [de pământ], a zis el: "Doamne, dacă Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca şi pe mine. Oare vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârşit cei nelegiuiţi dintre noi? Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rătăcire pe cei care Tu voieşti şi îi călăuzeşti pe cei care Tu voieşti. Tu eşti Ocrotitorul nostru. Deci iartă-ne nouă şi îndură-Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre iertători! ~ Prescrie pentru noi binele în această lume, ca şi în Viaţa de Apoi! Noi, iată că ne întoarcem la Tine, căindu-ne". A grăit [Allah]: "Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile. Şi Eu voi prescrie pentru aceia care au frică şi achită Dania [Az-Zakat] şi cei care cred în semnele Noastre” ﴿ [Coran 7:155,156] ﴾ Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat, despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori". ﴿ [Coran 7:157] Suddi şi Ibn Abbas au menţionat că acei şaptezeci de bărbaţi erau învăţaţi în religie. Printre aceştia erau Moise, Aaron, Iosua, Nadhab şi Abihu. Cu toţii s-au alăturat lui Moise pentru a putea cere iertare în numele acelor izraeliţi ce veneraseră viţelul. Li s-a poruncit să-şi spele veşmintele, să se spele pe ei înşişi şi să se parfumeze. Când s-au apropiat de munte, acesta era acoperit de un nor dens. Atunci Moise a urcat pe munte. Muhammed bin Ishaq a relatat: „Moise a ales şaptezeci de oameni dintre izraeliţi, cei mai buni dintre ei, şi le-a cerut să meargă la Domnul şi să ceară iertare pentru nelegiuirile neamului lor şi să se căiască la El în numele acestora. Le-a cerut să se cureţe, să-şi cureţe hainele şi să postească. Moise a plecat alături de ei spre muntele Tor pentru timpul întâlnirii cu Domnul lor. Moise nu a mers acolo, decât numai când Allah i-a acordat permisiunea. Allah i-a poruncit lui Moise să aducă şaptezeci de bărbaţi care puteau să audă împreună cu el Cuvintele Domnului. Şi Moise a făgăduit că aşa va face.” Când Moise s-a apropiat de munte, acesta era înconjurat de nori. S-a apropiat şi mai mult, a intrat în nori şi le-a zis bărbaţilor: „Apropiaţi-vă!” Şi ori de câte ori Allah îi vorbea lui Moise, acesta avea pe frunte o lumină strălucitoare la care nici o fiinţă umană nu putea privi. Bărbaţii s-au apropiat şi când au intrat în nori, au căzut în prosternare. L-au auzit pe Allah cum îi vorbea lui Moise, oferindu-i Poruncile şi Îndemnurile Sale. Când Allah a terminat de revelat Poruncile Sale şi norii s-au împrăştiat, Moise a venit la cei ce-l însoţeau. Aceştia au zis: „O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah desluşit.” [2:55] Şi când au cerut acest lucru, trăsnetul s-a abătut asupra lor şi i-a ucis. Atunci Moise a stat înaintea Domnului şi s-a rugat: „Doamne, dacă Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca şi pe mine. Oare vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârşit cei nelegiuiţi dintre noi?” [Coran 7:155] Nu ne pedepsi pentru ceea ce au făcut cei neştiutori dintre noi atunci când au venerat viţelul. Noi condamnăm fapta lor. Ibn Abbas, Mujahid şi Qatada au spus că trăsnetul s-a abătut asupra lor deoarece nu i-au oprit pe cei din neamul lor să venereze viţelul. „Aceasta nu este decât o încercare de la Tine” [7:155] Tu le-ai poruncit aşa pentru a le pune la încercare credinţa, aşa cum Aaron i-a oprit mai înainte, spunându-le: „O, neam al meu! Voi aţi fost numai ispitiţi prin aceasta!” [Coran 20:90] De aceea aflăm că a spus: „Tu ... îi călăuzeşti pe cei care Tu voieşti. Tu eşti Ocrotitorul nostru. Deci iartă-ne nouă şi îndură-Te de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre iertători! ~ Prescrie pentru noi binele în această lume, ca şi în Viaţa de Apoi! Noi, iată că ne întoarcem la Tine...”. [Coran 7:155,156], căindu-ne şi cerând Îndurarea Ta. „Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile.” [Coran 7:156] Este voia şi Hotărârea Mea să-i pedepsesc pe cei ce voiesc şi să trimit Îndurarea Mea asupra cui voiesc. S-a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Când Allah a terminat de creat cerurile şi pământul, a scris totul într-o Carte care se găseşte deasupra Tronului, şi a spus: „...îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile.” (relatat de Bukhari şi Muslim) „... Şi Eu voi prescrie pentru aceia care au frică şi achită Dania [Az-Zakat] şi cei care cred în semnele Noastre ~ Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat...” [Coran 7:156,157] Versetele prezentate mai sus reprezintă în mod evident o veste minunată pentru comunitatea musulmană. Ca răspuns la rugăciunea lui Moise, Allah a grăit că va pogorî cu siguranţă Îndurarea Sa asupra acelora care cred în Profetul neînvăţat. Qatada a relatat că Moise a spus: „Stăpân al meu! Găsesc că pe aceste Table se vorbeşte despre o comunitate (Umma) care este cea mai bună pentru călăuzirea omenirii, care permite binele şi interzice răul. Stăpân al meu! Fă-i pe ei comunitatea (Umma) mea!” Allah a grăit: „Aceasta este comunitatea (Umma) lui Ahmed!” Apoi a zis: „Stăpân al meu! Găsesc că pe aceste Table se vorbeşte despre o comunitate (Umma) care va fi ultima între oameni şi prima care va intra în Paradis. Stăpân al meu! Fă-i pe ei comunitatea (Umma) mea!” Allah a grăit: „Aceasta este comunitatea (Umma) lui Ahmed!” Moise a zis: „Stăpân al meu! Găsesc că pe aceste Table se vorbeşte despre o comunitate (Umma) ale cărei Scripturi se află în inimile lor atunci când le recită. Cei ce au fost înaintea lor puteau doar să citească din Cartea [trimisă lor] uitându-se în ele, însă atunci când închideau Cartea nu mai puteau să citească şi nici nu ştiau ce citiseră. Aceştia sunt capabili să înveţe pe de rost, lucru pe care nu-l făcuse nici un neam din vremurile de dinainte. Stăpân al meu, fă-i pe ei comunitatea (Umma) mea!” Allah a grăit: „Aceasta este comunitatea (Umma) lui Ahmed!” Moise a zis din nou: „Stăpân al meu! Găsesc că pe aceste Table se vorbeşte despre o comunitate (Umma) care crede în Cărţile trimise în trecut şi în ultima Carte trimisă. Aceştia au luptat împotriva căi greşite şi au luptat împotriva celui mai mare mincinos cu un singur ochi (Dajjal). Stăpân al meu! Fă-i pe ei comunitatea (Umma) mea!” Allah a grăit: „Aceasta este comunitatea (Umma) lui Ahmed!” Apoi Moise a zis: „Stăpân al meu! Găsesc că pe aceste Table se vorbeşte despre o comunitate (Umma) care putea să mănânce din milosteniile ei şi totuşi să obţină răsplata. Înainte de aceştia însă, dacă oamenii ofereau ceva drept milostenie şi aceasta era acceptată, Allah trimitea un foc care o devora, iar dacă mai rămânea era mâncată de animalele de pradă şi de păsările sălbatice. Şi milostenia este menită să fie luată de la cel bogat până la cel sărac. Stăpân al meu! Fă-i pe ei comunitatea (Umma) mea!” Allah a grăit: „Aceasta este comunitatea (Umma) lui Ahmed!” Moise a zis din nou: „Stăpân al meu! Stăpân al meu! Găsesc că pe aceste Table se vorbeşte despre o comunitate (Umma); dacă unul dintre aceştia are intenţia de a face un bine şi nu poate să-l facă, îşi va primi totuşi răsplata de la zece până la şapte sute de ori. Stăpân al meu! Fă-i pe ei comunitatea (Umma) mea!” Allah a grăit: „Aceasta este comunitatea (Umma) lui Ahmed!” Moise a zis: „Stăpân al meu! Găsesc că pe aceste Table se vorbeşte despre o comunitate (Umma) care poate mijloci şi pentru care mijlocirea a fost făcută. Stăpân al meu! Fă-i pe ei comunitatea (Umma) mea!” Allah a grăit: „Aceasta este comunitatea (Umma) lui Ahmed!” Qatada a zis: „Moise a aruncat apoi Tablele şi a zis: «O, Allah! Lasă-mă pe mine să fac parte din comunitatea (Umma) lui Ahmed!» Există numeroase relatări referitoare la ceea ce a grăit Moise către Allah. Totuşi, nu putem fi siguri de autenticitatea lor.” Allah a grăit: ﴾ Şi am încheiat legământul cu voi şi am înălţat asupra voastră Muntele. “Ţineţi ceea ce v-am dat cu tărie şi amintiţi-vă ceea ce este într-aceea! Poate veţi fi cu frică!” ~ Apoi v-aţi îndepărtat, după aceea, şi de n-ar fi fost harul lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, aţi fi fost printre cei pierduţi. ﴿ [Coran 2:63,64] În Surat Al-A’raf se spune: ﴾ Şi când am ridicat Noi Muntele deasupra lor, ca şi când ar fi fost un umbrar, şi ei şi-au închipuit că va cădea peste ei, [le-am zis]: „Ţineţi cu putere ceea ce v-am dat şi aduceţi-vă aminte de ceea ce se află înlăuntru! Poate că voi vă veţi teme!” ﴿ [Coran 7:171] Ibn Abbas şi alţi învăţaţi au spus: „Când Moise a venit cu Tablele pe care erau scrise învăţăturile din Tora, le-a poruncit acestora să le primească cu hotărâre şi bunăvoinţă. Însă ei au zis «Să le vedem! Dacă învăţăturile şi îndemnurile conţinute sunt acceptabile, atunci le vom lua.» Moise a spus: «Nu, luaţi-le cu toate învăţăturile lor.» Au repetat acelaşi lucru de mai multe ori. Allah a poruncit îngerilor să ridice muntele deasupra capetelor lor, ca şi când ar fi fost o umbrelă uriaşă, şi apoi li s-a spus: «Nu aveţi altă alegere decât să acceptaţi, astfel muntele acesta va cădea asupra capetelor voastre.» Şi atunci au acceptat. Li s-a poruncit să se prosterneze, şi aşa au făcut. Acest lucru este cunoscut până în prezent de către iudei. Ei au zis: «Nici o prosternare nu este mai mare decât cea care a îndepărtat de ei pedeapsa.»” Allah a grăit: „Apoi v-aţi îndepărtat”. Chiar şi după această grea încercare şi legământ solemn, ei s-au întors la nelegiuirile lor şi au încălcat legământul făcut, „... şi de n-ar fi fost harul lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, aţi fi fost printre cei pierduţi.” Însă chiar şi după aceasta Allah v-a trimis vouă Mesagerii şi Cărţile Sale. Povestea vacii În Surat Al-Baqara Allah a grăit: ﴾ Şi [aduceţi-vă aminte când] Moise a zis neamului său: “Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!” Şi au răspuns ei: “Ne iei în derâdere?” Iar el le-a răspuns: “Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori!” ~ Au zis: "Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede cum să fie!". El a răspuns: "Iată, El zice ca ea să fie o vacă nici prea bătrână, nici prea tânără, ci de vârstă mijlocie, între acestea. Şi acum faceţi ce vi se porunceşte!" ~ Au zis: "Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede culoarea ei!" A răspuns: "Iată, El zice să fie o vacă de culoare galben strălucitor, să placă privitorilor". ﴿ [Coran 2:67-69] ﴾ Au zis: “Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în ochii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi!” ~ A zis: „Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănătoasă, fără nici o pată pe ea”. Au zis: „Acum ai adus adevărul!” Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă. ~ [Şi aduceţi-vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v-aţi învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la iveală ceea ce voi ţineţi ascuns! ~ Şi [atunci] Noi am zis: "Loviţi-l pe el cu o bucată din ea!" Şi aşa [cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeţi. ﴿ [Coran 2:70-73] Ibn Abbas, Mujahid, Suddi şi alţi învăţaţi au spus: „Printre fiii lui Israel era un bărbat foarte bogat. Acesta era bătrân şi avea nepoţi care îi doreau moartea, ca să-i poată moşteni averea. Într-o noapte, unul dintre ei l-a ucis şi apoi l-a aruncat în mijlocul unei cărări sau, într-o altă versiune, în faţa uşii unui alt bărbat.” Dimineaţa, au început să se certe în legătură cu persoana care l-a ucis. Nepotul bărbatului ucis a venit şi a început să plângă zgomotos. Cei mai înţelepţi dintre ei au zis: „De ce vă certaţi? De ce nu mergeţi la trimisul lui Allah?” Atunci nepotul lui a mers la Moise şi s-a plâns de moartea unchiului său. Moise a zis: „În numele lui Allah, îl rog pe fiecare dintre voi care ştie ceva despre această întâmplare să vină şi să vorbească.” Însă se părea că nimeni nu ştia nimic despre această crimă. Atunci oamenii i-au cerut să-L întrebe pe Allah. Moise l-a întrebat pe Allah despre acest incident şi El i-a poruncit să le ceară să înjunghie o vacă. Moise le-a zis: „Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă!” Ei au considerat această poruncă o glumă, căci nu le venea să creadă că Moise l-ar întreba pe Allah despre incidentul petrecut şi că Allah le-ar cere să înjunghie o vacă. Şi ei au zis: „Ne iei în derâdere?” Moise le-a răspuns: „Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori!” Caut adăpost la Allah ca nu cumva să spun ceva ce El nu mi-a poruncit. Numai neştiutorii născocesc minciuni şi apoi le asociază lui Allah. Aşa mi-a poruncit când l-am întrebat despre acest incident. Ibn Abbas, Mujahid, Suddi şi alţii au spus: „Dacă ar fi înjunghiat o vacă, aceasta ar fi fost suficientă pentru ei şi ar fi fost acceptată. Însă ei au continuat să se certe şi atunci Allah a făcut să fie şi mai greu pentru ei.” Neamul lui Israel l-a întrebat apoi despre trăsăturile vacii, despre culoarea acesteia şi despre vârsta ei. Ori de câte ori cereau mai multe detalii, li se spunea ceva ce îngreuna şi mai mult situaţia lor de a găsi vaca specifică. Totuşi, li s-a poruncit să înjunghie o vacă de vârstă mijlocie, nici prea tânără, nici prea bătrână. Au insistat apoi ca Moise să întrebe despre culoarea acesteia. Li s-a poruncit să înjunghie o vacă de culoare galben strălucitor, care să încânte privirile celor de faţă. Însă nici aceasta nu i-a mulţumit şi şi-au redus încă o dată şansele de a găsi o asemenea vacă, cerându-i mai multe detalii lui Moise. Ei au zis: „Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în ochii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi!” [Coran 2:70] Moise le-a spus: «Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănătoasă, fără nici o pată pe ea”. Au zis: „Acum ai adus adevărul!” Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.» [Coran 2:71] Era foarte puţin probabil să găsească o vacă cu aceste trăsături, căci li s-a poruncit să înjunghie o vacă care nu ară pământul sau „adapă” semănăturile, care să nu aibă nici o pată sau vătămare. Qatada şi Abul-Aliia au spus că aceasta nu trebuia să aibă altă culoare decât cea indicată. Şi după ce Moise le-a dat toate aceste indicaţii, au zis: „Acum ai adus adevărul!” Se spune că atunci când au început să caute o vacă cu aceste trăsături, au găsit-o numai la un om care îşi asculta părinţii. Ei au dorit să o cumpere, însă acesta a refuzat să o vândă. L-au ademenit cu un preţ foarte mare. Aşa cum a relatat Suddi, s-au oferit să-i plătească greutatea ei în aur. Însă el a refuzat să o vândă. Omul a fost de acord să o vândă numai când i s-a oferit de zece ori greutatea ei în aur. Atunci Moise le-a cerut să o înjunghie şi „au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.” Apoi Moise le-a poruncit să-l lovească pe bărbatul ucis cu o bucată din carnea ei. Când l-au lovit, Allah l-a readus la viaţă. S-a ridicat în picioare şi Moise – Pacea fie asupra sa – l-a întrebat: „Cine te-a ucis?” El a răspuns: „Nepotul meu!” Şi apoi a căzut fără suflare. Allah a grăit: ﴾ „Şi aşa [cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeţi.” ﴿ [Coran 2:73] Povestea lui Moise şi a lui Khidr Allah a grăit: ﴾ [Adu-ţi aminte] când Moise i-a zis slujitorului său: "Nu mă voi opri până ce nu vom ajunge la întâlnirea celor două mări, chiar dacă voi umbla ani îndelungaţi!" ~ Şi când au ajuns ei la întâlnirea lor, au uitat peştele lor şi el a apucat nestingherit drumul lui către mare, printr-un canal. ~ Şi când au trecut ei [de locul acela], i-a zis slujitorului său: "Adu-ne mâncarea, căci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului nostru!" ~ I-a răspuns: "Vezi tu, când ne-am adăpostit lângă stâncă, eu am uitat peştele. Şi nu m-a făcut să uit şi să nu-ţi mai pomenesc de el decât numai Şeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într-un mod ciudat!” ~ A zis: "Acesta este ceea ce căutăm noi!" Şi s-au întors după urmele lor. ﴿ [Coran 18:60-64] ﴾ Şi au găsit ei un rob dintre robii Noştri, căruia Noi i-am dăruit îndurare, din partea Noastră, şi l-am învăţat ştiinţă de la Noi. ~ Moise i-a zis: „Pot eu să te urmez, astfel încât să mă înveţi din ceea ce tu ai învăţat, ca bună călăuzire?” ~ I-a răspuns: „Dar tu nu vei putea să ai răbdare cu mine! ~ Cum ai putea tu să rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ştiinţa?” ~ I-a răspuns: „Dacă Allah voieşte, mă vei afla tu răbdător şi nu mă voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!” ~ Şi i-a zis: „Dacă mă urmezi, nu mă întreba despre nici un lucru, câtă vreme nu-ţi pomenesc nimic despre el!” ﴿ [Coran 18:65-70] ﴾ Şi au purces la drum amândoi. Dar când au urcat pe o corabie, a găurit-o el şi atunci i-a zis [Moise]: „Ai găurit-o pentru ca să-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai săvârşit un lucru foarte rău!” ~ I-a răspuns: „Nu am spus eu că tu nu vei putea răbda împreună cu mine?” ~ A zis: „Nu mă dojeni pentru ceea ce am uitat şi nu mă împovăra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea!” ~ Şi au pornit ei doi mai departe şi au mers până ce s-au întâlnit cu un fecior, pe care el l-a ucis. I-a zis atunci [Moise]: „Ai ucis un suflet nevinovat, ce nu a luat nici un suflet! Ai săvârşit un lucru îngrozitor!”~ I-a răspuns [celălalt]: „Nu ţi-am spus eu că nu vei avea răbdare cu mine?” ~ I-a zis: „De te voi mai întreba despre ceva după aceasta, să nu mă mai ţii în tovărăşia ta! Acum ai dobândit de la mine îngăduinţa [de a te despărţi de mine]!” ﴿ [Coran 18:71-76] ﴾ Şi au pornit mai departe până ce au ajuns la neamul unei cetăţi, de la care au cerut mâncare, însă aceştia nu au voit să-i ospăteze. Şi au găsit în ea un perete ce stătea să se prăbuşească, iar el l-a îndreptat. Şi [atunci] i-a zis [Moise]: „Dacă ai fi voit, ai fi obţinut o plată pentru aceasta!” ~ I-a răspuns [celălalt]: „Aceasta este despărţirea între mine şi între tine. Însă eu îţi voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut răbdare! ~ În ce priveşte corabia, ea era a unor sărmani care lucrau pe mare şi eu am voit să o stric, pentru că venea din urma lor un rege care lua toate corăbiile, cu forţa. ~ Cât despre fecior, părinţii lui erau dreptcredincioşi şi ne-a fost teamă ca el să nu le impună lor nelegiuirea şi necredinţa.” ﴿ [Coran 18:77-80] ﴾ Şi am voit ca Domnul lor să le dea în schimb un altul mai curat decât el şi mai iubitor [faţă de ei]. ~ În ce priveşte peretele, el aparţinea la doi copii orfani din acest oraş, iar sub el se afla o comoară pentru ei. Tatăl lor a fost un om cuvios şi Domnul tău a voit ca atunci când ei vor ajunge la vârsta bărbăţiei să-şi scoată comoara lor [ei înşişi], ca milă de la Domnul tău. Şi nu am făcut-o după socotinţa mea! Aceasta este tâlcuirea celor pentru care nu ai putut să fii cu răbdare!" ﴿ [Coran 18:81,82] Unii învăţaţi evrei au sugerat că acel Moise care s-a întâlnit cu Khidr nu este profetul Moise – Pacea fie asupra sa -, ci Moise bin Manase bin Iosif bin Iacob bin Isaac. De asemenea, unii învăţaţi musulmani sunt de aceeaşi părere. Totuşi, versiunea susţinută de Coran şi de Hadisuri este că acesta a fost Moise bin Imran, profetul trimis la neamul lui Israel. Imamul Bukhari a relatat, preluând de la Sa’id bin Jubair, următoarele: „I-am zis lui Ibn Abbas: «Nauf Al-Baqali pretinde că Moise care l-a întâlnit pe Khidr nu este Moise care a fost trimis la fiii lui Israel.» Ibn Abbas a zis: «A minţit, deoarece Ubai bin Ka’b mi-a spus că l-a auzit pe Profet spunând: „Moise a ţinut o cuvântare fiilor lui Israel şi unul dintre ei l-a întrebat: „Cine are cea mai bună ştiinţă?” Moise a răspuns: „Eu am!” Atunci Allah l-a dojenit, căci nu a asociat ştiinţa lui Allah. Allah a grăit către Moise astfel: „Am un slujitor la întâlnirea a două mări care are mai multă ştiinţă decât tine.” Moise a zis: „Doamne, cum l-aş putea găsi?” El a zis: „Ia cu tine un peşte într-un vas cu apă şi acolo unde va dispărea peştele, acolo va fi şi omul.”» Atunci Moise a luat un peşte, l-a pus într-un vas cu apă şi a plecat în căutarea acelui om. L-a luat cu el pe slujitorul lui, Iosua bin Nun, şi când au ajuns la stâncă s-au aşezat pe ea şi au adormit. În timp ce dormeau, peştele, într-un fel sau altul, a scăpat şi a fugit în mare. Când s-au trezit, slujitorul său a uitat să-i spună că peştele dispăruse şi astfel au continuat călătoria timp de încă o zi şi o noapte. A doua zi, Moise i-a spus slujitorului: „Adu-ne mâncarea, căci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului nostru!” Până să treacă de stânca unde dormiseră, Moise nu se simţise obosit şi nici nu-i venise foame. Când i-a cerut să-i aducă micul dejun, Iosua şi-a amintit de dispariţia peştelui şi a zis: "Vezi tu, când ne-am adăpostit lângă stâncă, eu am uitat peştele. Şi nu m-a făcut să uit şi să nu-ţi mai pomenesc de el decât numai Şeitan, iar el a apucat drumul spre mare, într-un mod ciudat!” Când Iosua i-a spus acest lucru, Moise a exclamat: „Acesta este ceea ce căutăm noi!” Şi s-au întors după urmele lor. [18:64] S-au întors în grabă după urmele lor şi când au ajuns la stâncă au găsit acolo un om acoperit cu nişte veşminte. Moise l-a salutat şi a zis: „Eu sunt Moise.” El a zis: „Moise, fiul lui Israel?” A răspuns: „Da, şi am venit la tine ca să pot învăţa din ştiinţa ce ţi-a fost dată.” El a zis: „Dar tu nu vei putea să ai răbdare cu mine!” O, Moise! Allah m-a înzestrat cu o ştiinţă pe care tu nu o ai şi pe tine te-a înzestrat Allah cu o ştiinţă pe care eu nu o am. Moise a zis: „Dacă Allah voieşte, mă vei afla tu răbdător şi nu mă voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!” Şi mergând pe malul mării, Khidr a zis: „Dacă mă urmezi, nu mă întreba despre nici un lucru, câtă vreme nu-ţi pomenesc nimic despre el!” Atunci a trecut o corabie şi ei le-au cerut celor din ea să-i ia cu ei. Cei din corabie l-au recunoscut pe Khidr şi i-au luat fără a le cere nimic în plus. În timp ce erau în corabie, Khidr a luat un topor şi a făcut o gaură în corabie. Moise i-a zis: „Ce ai făcut? Ne-au luat în corabie fără a ne cere nimic şi tu ai făcut o gaură în ea: „...pentru ca să-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai săvârşit un lucru foarte rău!” ~ I-a răspuns: „Nu am spus eu că tu nu vei putea răbda împreună cu mine?” ~ A zis: „Nu mă dojeni pentru ceea ce am uitat şi nu mă împovăra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea!” Apoi Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus că aceasta a fost prima întrerupere a lui Moise, făcută ca urmare a uitării sale. Mai departe a zis: „Apoi a venit o vrabie şi s-a aşezat pe marginea corăbiei şi şi-a cufundat o dată sau de două ori ciocul în mare. Khidr i-a spus lui Moise: «Ştiinţa mea sau ştiinţa ta cu privire la Ştiinţa lui Allah nu este nimic în comparaţie cu ceea ce a luat această vrabie în pliscul său din apa mării.»” Apoi au debarcat şi au mers pe malul mării. În timp ce mergeau, Khidr a zărit un băiat ce se juca împreună cu alţi copii. S-a apropiat, i-a prins capul cu mâna şi i l-a smuls de pe umeri, ucigându-l. Moise a rămas uimit tare şi i-a spus lui Khidr: „Ai ucis un suflet nevinovat, ce nu a luat nici un suflet! Ai săvârşit un lucru îngrozitor!” Khidr i-a răspuns: „Nu ţi-am spus eu că nu vei avea răbdare cu mine?” Moise a realizat că încă o dată nu-şi putuse stăpâni curiozitatea şi îi pusese întrebări, deşi promisese că nu va mai face acest lucru. Atunci a zis: „De te voi mai întreba despre ceva după aceasta, să nu mă mai ţii în tovărăşia ta! Acum ai dobândit de la mine îngăduinţa [de a te despărţi de mine]!” Şi-au continuat călătoria şi „...au pornit mai departe până ce au ajuns la neamul unei cetăţi, de la care au cerut mâncare, însă aceştia nu au voit să-i ospăteze. Şi au găsit în ea un perete ce stătea să se prăbuşească, iar el l-a îndreptat.” Moise i-a spus: „Aceştia sunt oamenii la care am venit şi le-am cerut mâncare, însă ei nu ne-au dat nici mâncare, nici nu ne-au îngrijit ca oaspeţi ce suntem, cu toate că ai reparat peretele.” Astfel „Dacă ai fi voit, ai fi obţinut o plată pentru aceasta!” ~ I-a răspuns [celălalt]: „Aceasta este despărţirea între mine şi între tine. Însă eu îţi voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avut răbdare!” Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – ne-a spus: „Ne-am fi dorit ca Moise să fi rămas răbdător, astfel că poate Allah ne-ar fi dezvăluit mai mult din poveştile lor.” (relatat de Al-Bukhari) Allah Preamăritul a spus: ﴾ Şi când Allah a încheiat un legământ cu profeţii, [le-a zis El]: “Vă dau vouă o Carte şi Înţelepciune. Apoi, dacă va veni la voi un trimis pentru a întări ceea ce aveţi, voi trebuie să credeţi în el şi să-l sprijiniţi!”. Le-a zis El: “Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu Mine?” “Consimţim!” au răspuns ei. Atunci a zis Allah: “Aşadar fiţi martori, iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie!” ﴿ [Coran 3:81] Acest verset dezvăluie faptul că Allah a încheiat un legământ cu fiecare Profet, însemnând că fiecare dintre ei va avea credinţă în toţi acei profeţi ce vor veni după el şi îi va sprijini. Acesta este de asemenea un legământ prin care îşi mărturisesc credinţa în profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască -, căci el este Pecetea Profeţiei. Fiecare profet are datoria de a crede în el şi de a-l ajuta în îndeplinirea Misiunii sale. Dacă Khidr ar fi trăit în timpul Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – nu i s-ar fi permis decât să-l urmeze şi să-l sprijine în îndeplinirea Misiunii sale. S-ar fi numărat cu siguranţă printre cei care au participat la bătălia de la Badr şi ar fi luptat sub comanda Profetului nostru, aşa cum au făcut Gavriil şi alţi îngeri. Khidr poate să fie profet, ceea ce pare a fi versiunea corectă, sau trimis, sau chiar înger, aşa cum s-a mai spus. Indiferent de ceea ce poate fi, un singur lucru este sigur: îngerul Gavriil este conducătorul îngerilor şi Moise este mai învăţat decât Khidr. Dacă ar fi fost în viaţă ar fi avut datoria de a crede în profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – şi de a-l sprijini. Ce facem cu cei ce susţin că Khidr este Wali Allah? Este mai nimerit să spunem că Khidr s-a numărat printre profeţi şi trimişi. Nici în Hadisurile autentice, nici în celelalte nu s-a relatat că Khidr l-a întâlnit pe profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască. Povestea lui Qarun Allah a zis: ﴾ Qarun a fost din neamul lui Moise, însă el s-a răzvrătit împotriva lor. Şi i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile lui apăsau greu asupra unei cete de [bărbaţi] vânjoşi. Şi când i-a zis lui neamul său: “Nu te semeţi, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care se semeţesc, ~ Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnică! Şi nu uita partea ta din această viaţă! Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine! Şi nu umbla după stricăciune pe pământ, fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune" ﴿ [Coran 28:76,77] ﴾ A zis el: „Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!” Oare el nu ştia că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiţii nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor! ~ Şi a ieşit el dinaintea neamului său cu toată podoaba sa. Cei care voiau viaţa lumească au zis atunci: “O, de-am avea şi noi asemenea cu ceea ce i s-a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare noroc!” ~ Însă aceia cărora le-a fost dăruită ştiinţa au zis: “Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!” Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici. ﴿ [Coran 28:78-80] ﴾ Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nici o ceată care să-l sprijine împotriva lui Allah şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi. ~ Şi cei care doriseră ieri să fie în locul lui au zis în dimineaţa următoare: “Vai! Într-adevăr Allah măreşte câştigul aceluia care voieşte El dintre robii Săi sau îl micşorează. Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită şi pe noi. Vai! Într-adevăr necredincioşii nu izbândesc!” ~ Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe pământ, nici stricăciune. Iar sfârşitul [bun] este al acelora care au frică. ﴿ [Coran 28:81-83] Ibn Abbas a relatat că Qarun a fost un văr al profetului Moise – Pacea fie asupra lui. Ibn Jarir a spus: „Aceasta este părerea celor mai mulţi învăţaţi, că Qarun a fost fiul unchiului său. Cu toate acestea, Ibn Ishaq a zis: «A fost unchiul lui Moise.» Qatada a spus: «A fost numit Munauuar („Cel luminat”), căci recita din Tora (Scriptură) cu o voce minunată. Mai târziu însă s-a îndepărtat de Moise din cauza aroganţei sale de om bogat, lucru ce i-a fost fatal.»” În Coran, Allah ne vorbeşte despre nenumăratele sale comori; se spune că până şi cheile acelor comori trebuiau cărate de un grup de bărbaţi voinici. Când se arăta trufaş, era dojenit de unii oameni blânzi. Aceştia îi spuneau: „Nu te semeţi...” Nu te purta cu aroganţă şi mândrie. „...fiindcă Allah nu-i iubeşte pe cei care se semeţesc” „...Ci caută cu ceea ce ţi-a dăruit Allah Casa cea veşnică!” [28:77] Lasă ca eforturile şi averea ta să fie cheltuite pe calea lui Allah, să obţii astfel răsplata de la Domnul în viaţa de apoi, căci aceasta este viaţa care va dăinui o veşnicie. Cu toate acestea, „...nu uita partea ta din această viaţă!” şi bucură-te de toate plăcerile ce ţi-au fost permise în această viaţă. „...Şi fă bine, aşa după cum şi Allah ţi-a făcut ţie bine!” Nu-i uita pe cei ce sunt mai puţin norocoşi în această viaţă şi fă-le lor un bine, aşa cum ţi s-a făcut şi ţie. „Şi nu umbla după stricăciune pe pământ”, amăgindu-i şi bătându-ţi joc de ei. Dacă vei face aşa, atunci aceste nelegiuiri şi răutăţi ale tale vor aduce după sine pedeapsa Divină, fiindcă „Allah nu-i iubeşte pe cei care fac stricăciune”. [28:77] Cu toate acestea, Qarun se mândrea cu averea sa măreaţă, cu autoritatea sa şi nu avea nici cea mai mică intenţie să asculte dojana altora. „Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ştiinţa pe care eu o stăpânesc!” „N-am nevoie de predica voastră, n-am nevoie de dojană. Tot ceea ce am este datorită mie, datorită ştiinţei pe care o stăpânesc, fiindcă sunt demn de aceasta. Dacă faptele mele nu ar fi plăcut lui Allah, nu mi-ar fi dăruit mie această avere.” Însă Allah a grăit: „Oare el nu ştia că Allah a nimicit înainte de el dintre neamuri pe cine era mai puternic decât el şi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiuiţii nu sunt întrebaţi pentru păcatele lor!” [28:78] Şi au fost nimicite multe dintre neamurile trecute ce erau mai măreţe decât Qarun, au agonisit mult mai multă avere şi aveau mult mai multă putere. Dacă ar fi avut dreptate, Allah nu ar fi trimis asupra lor pedeapsa. Dacă ai avere şi putere nu înseamnă că te numeri printre cei drepţi sau printre cei aleşi de Allah. El a zis: „Nici averile voastre, nici copiii voştri nu sunt dintre acelea care vă vor aduce aproape de Noi, ci numai aceia care au crezut şi au săvârşit fapte bune vor avea parte de răsplată îndoită pentru ceea ce au făptuit şi ei vor fi în siguranţă în odăile de sus [ale Paradisului]”. [Coran 34:37] În Surat Al-Mu’minun se spune: ﴾ „Oare socotesc ei că ceea ce Noi le dăruim din bunuri şi copii ~ Sunt bunuri pe care Noi le dăm în grabă? Nu, ei nu pricep!” ﴿ [Coran 23:55,56] Cei ce tânjeau după avere şi un stil de viaţă asemănător cu al lui Qarun doreau să obţină aceeaşi măreţie. Când învăţaţii religioşi i-au auzit, i-au dojenit astfel: „Vai vouă! Răsplata lui Allah este mai bună pentru aceia care cred şi săvârşesc fapte bune!” Însă ea [răsplata] nu va fi primită decât de către cei statornici. Allah a grăit: „Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el şi casa lui şi nu a avut el nici o ceată care să-l sprijine împotriva lui Allah şi nu a fost el dintre cei în stare să se ajute pe ei înşişi.” [Coran 28:81] În timpul procesiunii, Qarun s-a arătat trufaş şi arogant înaintea oamenilor şi atunci a fost pedepsit, fiind înghiţit de pământ. Într-un Hadis relatat de Ibn Omar se spune că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Allah a poruncit ca un bărbat care mergea, târându-şi bucata de postav cu înfumurare, să fie înghiţit de pământ, şi va fi afundat în pământ până în Ziua Judecăţii.” Ibn Abbas şi Suddi au relatat: „Qarun a plătit o femeie uşoară să-i spună lui Moise de faţă cu ceilalţi oameni: «Ai făcut cu mine asta şi asta.» Şi femeia aşa a făcut. Moise s-a cutremurat la auzul acelor lucruri şi s-a rugat două Rak’a (unităţi de rugăciune). Apoi a venit la ea şi i-a cerut să jure că ceea ce spusese era adevărat şi a întrebat-o cine i-a cerut să spună aşa. Femeia i-a răspuns că Qarun o obligase să spună aceste lucruri, apoi a cerut iertare la Allah şi s-a căit pentru păcatul ei. Moise a căzut apoi în prosternare şi a invocat blestemul lui Allah asupra lui Qarun. Allah a pogorât Revelaţia Sa asupra lui Moise, grăind astfel: «Am poruncit pământului să ţi se supună în această privinţă!» Şi Moise a poruncit pământului să-l înghită pe el împreună cu locuinţa lui, şi aşa s-a întâmplat.” S-a relatat de asemenea că, plin de aroganţă şi afişându-şi bogăţia, Qarun a trecut pe lângă o adunare în care Moise îi dojenea pe cei din neamul său. Când l-au văzut, ei s-au întors şi s-au minunat de bogăţia lui. Moise l-a întrebat pe Qarun ce anume îl îndemnase să facă acest lucru. El a răspuns: „O, Moise! Dacă tu ai fost binecuvântat cu Profeţia, eu am fost binecuvântat cu avere. Şi dacă doreşti, am putea merge într-un anume loc unde tu ai putea să invoci blestemul Divin asupra mea, iar eu aş putea să fac acelaşi lucru.” Atunci Moise şi Qarun au mers împreună cu neamul lor. Moise a zis: „Doreşti să fii tu primul care face acest lucru sau să încep eu înaintea ta?” Qarun a zis: „Voi invoca eu primul (blestemul lui Allah)!” Şi a invocat blestemul Divin, însă acesta nu a fost acceptat împotriva lui Moise. Apoi i-a zis Moise: „Să invoc şi eu acum?” Qarun a zis: „Da.” Moise a spus: „O, Allah! Porunceşte pământului să se supună mie astăzi.” Allah i-a revelat că aşa a făcut. Atunci a zis din nou Moise: „O, pământule! I-ai la tine.” Şi atunci pământul i-a afundat până la glezne. A zis apoi: „I-ai!” şi s-au afundat în pământ până la genunchi, apoi până la umeri. Moise a zis din nou: „O, pământule. Adu averea şi comorile lor.” Şi atunci pământul le-a adus. Moise a mai zis, făcând un semn cu mâna: „Înghite-i pe aceşti leviţi (n.t. din neamul lui Levi, fiul lui Israel)” şi atunci au fost afundaţi în pământ. Şi când au văzut această scenă îngrozitoare, cei ce îşi doreau o astfel de bogăţie au zis: „Dacă Allah nu ar fi fost milostiv cu noi, ar fi [lăsat pământul] să ne înghită şi pe noi. Vai! Într-adevăr necredincioşii nu izbândesc!” S-au arătat recunoscători că nu se găseau în locul lui Qarun şi astfel au fost salvaţi de o pedeapsă dureroasă. Apoi Allah ne-a dezvăluit că viaţa de apoi este cea care dăinuie veşnic, viaţă ce, pentru cei credincioşi, va fi un adevărat motiv de sărbătoare şi mândrie, în timp ce pentru cei nelegiuiţi va fi una de lipsuri şi dureri veşnice. „Această Casă de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc fală pe pământ, nici stricăciune. Iar sfârşitul [bun] este al acelora care au frică.” [Coran 28:83] Este posibil ca acest incident să fi avut loc în Egipt, mai înainte ca Moise să fugă împreună cu izraeliţii, aşa cum a grăit Allah: „Noi am făcut ca pământul să-l înghită pe el şi casa lui” [28:81] „Casa lui” înseamnă mai mult ca sigur locuinţa sa, sau, dacă acest eveniment a avut loc în timp ce rătăceau prin deşert, poate să însemne cortul său. Despre Qarun se vorbeşte şi în alte versete din Coran. În Surat Ghafir se spune: ﴾ Şi i-am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre şi cu dovadă limpede ~ La Faraon şi la Haman şi la Core, însă ei au zis: „El este un vrăjitor şi un mincinos!” ﴿ [Coran 40:23,24] În Surat Al-Ankabut se spune: ﴾ [Şi i-am nimicit Noi] pe Qarun, pe Faraon şi pe Haman. A venit Moise la ei cu semne limpezi, însă s-au purtat cu semeţie pe pământ şi nu au scăpat nici ei. ~ Pe fiecare l-am pedepsit Noi după păcatul lui: printre ei se află acela asupra căruia am trimis vijelie cu pietre; printre ei se află acela pe care l-a lovit strigătul; printre ei se află acela pe care Noi am făcut să-l înghită pământul; printre ei se află acela pe care Noi l-am înecat. Şi nu Allah a fost nedrept cu ei, ci ei au fost nedrepţi faţă de ei înşişi. ﴿ [Coran 29:39,40] Imamul Ahmed a relatat, preluând de la Abdullah bin Amr, că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a vorbit într-o zi despre excelenţa rugăciunii şi a zis: „Pentru cel ce nu şi-a neglijat rugăciunea, aceasta va reprezenta lumina şi salvarea lui în Ziua Judecăţii. Cel ce şi-a neglijat rugăciunea va fi lipsit de orice lumină sau salvare şi va fi înălţat împreună cu Qarun, Faraon, Haman şi Ubai bin Khalaf.” Excelenţa lui Moise Allah Atotputernicul a grăit: ﴾ Şi pomeneşte-l în Carte pe Moise! El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet. ~ Noi l-am chemat din partea dreaptă a Muntelui Tor şi l-am apropiat de Noi ca tainic ~ Şi i l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet. ﴿ [Coran 19:51-53] În Surat Al-A’raf se spune: ﴾ A grăit [Allah]: „O, Moise! Te-am ales, dintre toţi oamenii, pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele! Deci primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori!” ﴿ [Coran 7:144] Am menţionat şi mai înainte într-un Hadis convenit că Sa’id Al-Khudri a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Nu mă preferaţi pe mine înaintea altor profeţi. Oamenii vor leşina în Ziua Judecăţii, iar eu voi primul ce îmi voi recăpăta cunoştinţa. Însă deodată îl voi vedea pe Moise sprijinindu-se de unul dintre picioarele Tronului. Nu ştiu dacă şi-a recăpătat cunoştinţa înaintea mea sau nu a leşinat drept răsplată pentru leşinul de pe (muntele) Tor.” Aşa cum am spus şi mai înainte, aceasta este o atitudine umilă din partea Profetului. El a spus de asemenea că este căpetenia fiilor lui Adam în această lume şi în cea de apoi. Şi Allah a grăit: ﴾ „Noi ţi-am revelat ţie după cum am revelat şi lui Noe şi profeţilor de după el, precum Le-am revelat şi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiilor şi lui Isus, Iov şi lui Iona, Aaron şi lui Solomon, şi i-am dat lui David psalmii. ~ Poveştile câtorva trimişi ţi le-am spus Noi mai înainte, iar poveştile altor trimişi nu ţi le-am spus, şi Allah i-a vorbit într-adevăr lui Moise” ﴿ [Coran 4:163,164] În Surat Al-Ahzab se spune: ﴾ „O, voi cei care credeţi! Nu fiţi ca aceia care l-au defăimat pe Moise! Iar Allah l-a socotit pe el nevinovat de spusele lor şi a fost el la Allah în mare cinste.” ﴿ [Coran 33:69] Abu Huraira a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Moise era o persoană foarte ruşinoasă şi îşi acoperea trupul astfel încât să nu i se poată zări nici o parte a corpului. Odată a fost rănit de unii dintre cei din neamul său şi aceştia au zis: «Moise pare a-şi acoperi trupul datorită unei boli de piele, precum lepră, hernie sau poate alte defecte.» Allah a dorit să îndepărteze această bănuială a lor. Astfel că într-o zi Moise a mers să se îmbăieze. Şi-a scos hainele şi le-a pus pe o piatră. Când a terminat, a mers să-şi ia hainele, însă piatra pe care erau puse a început să alerge. Moise şi-a luat toiagul şi a început să alerge după ea, strigând: «Hainele mele, o, piatră! Hainele mele, o, piatră!» A continuat să alerge după piatră până ce a ajuns la o întrunire a izraeliţilor. Aceştia l-au văzut dezgolit şi ce corp minunat avea. Şi astfel Allah a îndepărtat această bănuială de el. Piatra s-a oprit şi atunci Moise şi-a luat hainele şi s-a îmbrăcat, după care a început să lovească piatra cu toiagul. Pe Allah, piatra a început să strige de durerea primirii a trei sau patru sau cinci lovituri.” (relatat de Al-Bukhari) Şi acest lucru este indicat de Allah în versetul: „O, voi cei care credeţi! Nu fiţi ca aceia care l-au defăimat pe Moise! Iar Allah l-a socotit pe el nevinovat de spusele lor şi a fost el la Allah în mare cinste.” [33:69] Unii învăţaţi au spus: „Era atât de evlavios înaintea lui Allah încât atunci când a mijlocit pentru ca fratele său să fie făcut reprezentant al său, Allah i-a acceptat ruga şi l-a făcut şi pe el profet şi de aceea a grăit: „Şi i l-am dăruit Noi, prin îndurarea Noastră, pe fratele său Aaron, ca profet.” [19:53]” A’maş a relatat: „L-am auzit pe Abu Ua’il zicând că l-a auzit pe Abdullah spunând că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a împărţit odată ceva printre cei din neamul său. Un om a zis: «Această împărţire nu este făcută cu dreptate.» Atunci m-am dus la Profet şi i-am spus ceea ce am auzit. S-a mâniat şi semnele mâniei erau vizibile pe chipul său. A zis: «Fie ca Allah să pogoare Îndurarea Sa asupra lui Moise, el a fost rănit chiar şi mai mult, însă a îndurat cu răbdare.»” (relatat de Al-Bukhari) De asemenea Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a relatat că a trecut pe lângă Moise în cea de-a şasea sferă cerească în timpul Călătoriei Nocturne. Îngerul Gavriil i-a spus: „Acesta este Moise. Întâmpină-l cu salutul de pace!” El a răspuns: „Şi eu l-am salutat şi el a spus: «Bine ai venit la profetul evlavios şi fratele evlavios!» Când am trecut de el, a plâns. L-am întrebat ce l-a făcut să plângă şi el a răspuns: «Am plâns fiindcă un băiat a fost făcut profet după mine, din comunitatea (Umma) sa vor intra mai mulţi în Paradis decât din comunitatea mea.»” (relatat de Al-Bukhari şi Muslim) Ştim de asemenea că atunci când Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - s-a întors de la Allah cu porunca a cincizeci de rugăciuni obligatorii, a trecut pe lângă Moise. Acesta i-a spus: „Întoarce-te la Domnul tău şi roagă-l să reducă numărul acesta pentru cei din comunitatea ta, căci eu am avut o perioadă foarte grea cu izraeliţii. Neamul tău este mai slab decât al meu.” Şi a continuat să facă acest drum, între Allah şi Moise, până ce numărul rugăciunilor a fost redus la cinci. Apoi Allah a grăit: „Acestea sunt cinci rugăciuni cu răsplata a cincizeci.” Ibn Abbas a spus că odată profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a venit la noi şi a zis: „Toate naţiile mi s-au arătat şi am văzut o mulţime de oameni ce a împânzit orizontul. Şi mi s-a spus: «Este Moise printre cei din neamul său.»” (relatat de Al-Bukhari) Ibn Abbas a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Toate naţiile mi-au fost arătate şi am văzut un profet alături de care nu se găsea decât un grup mic format din mai puţin de zece oameni, alţi profeţi alături de care erau numai unul sau doi oameni şi alţii care nu erau înconjuraţi de nici un credincios. Apoi am văzut o mulţime de oameni şi am întrebat: «Aceştia sunt cei din comunitatea mea?» Mi s-a răspuns: «Nu, acesta este Moise alături de neamul său. Însă priveşte spre orizont.» şi atunci am văzut o mulţime de oameni. Mi s-a spus: «Priveşte în această parte.» şi am văzut acolo un grup foarte mare de oameni. Atunci mi s-a spus: «Aceştia sunt din comunitatea (Umma) ta şi dintre aceştia 70.000 vor intra în Paradis fără a li se cere vreo socoteală.»” Apoi Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – s-a ridicat şi a intrat în casă. Oamenii au început să discute despre acea comunitate. Au întrebat: „Cine sunt cei ce vor intra în Paradis fără a se li se cere socoteală?” Unii au zis: «Poate sunt cei ce l-au însoţit pe Profet.» Alţii au zis: «Poate sunt cei ce s-au născut în religia islamică şi nu i-au făcut niciodată asociaţi lui Allah.» şi au continuat să face astfel de presupuneri. Când Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a ieşit, i-a întrebat: «Despre ce discutaţi?» Şi atunci i-au spus despre ce vorbiseră. Profetul le-a zis: «Aceştia sunt cei ce nu cauterizează, cei ce nu caută vindecarea de vrăji, cei ce nu îşi iau semne prevestitoare de rău şi îşi pun încrederea în Allah.» Ukkaşa bin Mihsan Al-Asadi s-a ridicat şi a zis: «Mă număr şi eu printre ei, o, Mesager al lui Allah?» Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a răspuns: «Da, eşti şi tu printre ei.» Apoi s-a ridicat un altul şi a întrebat: «Mă număr şi eu printre ei, o, Mesager al lui Allah?» Profetul a răspuns: «Ukkaşa ţi-a luat-o deja înainte.»” Povestea lui Moise a fost menţionată de mai multe ori în Coran şi Allah l-a elogiat mult. Foarte des, Allah l-a menţionat pe el şi Cartea trimisă lui împreună cu Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - şi Cartea trimisă lui. În Surat Al-Baqara se spune: „Şi când a venit la ei un trimis al lui Allah, întărind ceea ce ei aveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepădat Cartea lui Allah în spatele lor, ca şi când ei nu ar şti nimic” [Coran 2:101] În Surat Al-Imran se spune: ﴾ Alif, Lam, Mim. ~ Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu [Al-Hayy], Cel Veşnic [Al-Qayyum]! ~ El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul [Coranul], întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia, ~ Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul [Al-Furqan]. Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este Atotputernic [’Aziz] [şi] Dătător de pedeapsă! ﴿ [Coran 3:1-4] În Surat Al-An’am Allah a grăit: ﴾ Ei nu-L preţuiesc pe Allah la măsura Sa dreaptă, când zic: „Allah nu a pogorât asupra oamenilor nimic!”. Spune: „Cine a pogorât Cartea pe care Moise a adus-o ca lumină şi îndrumare [călăuză] pentru oameni? Voi o faceţi foi, arătându-le, dar şi ascunzând multe [din ele]. Aţi fost învăţaţi ceea ce n-aţi ştiut nici voi şi n-au ştiut nici părinţii voştri”. Spune: „Allah [le-a trimis]!” Şi apoi lasă-i să se joace în rătăcirea lor! ~ Această Carte binecuvântată, pe care Noi am pogorât-o, întăreşte ceea ce exista deja înaintea ei, pentru ca tu să o previi pe Mama cetăţilor şi împrejurimile ei. Aceia care cred în Ziua de Apoi, vor crede şi în ea [Carte] şi vor păzi stăruitor Rugăciunea lor. ﴿ [Coran 6:91,92] Allah a menţionat Tora şi apoi a menţionat Coranul şi le-a elogiat pe amândouă. Într-un alt verset se spune: Apoi, Noi i-am dat lui Moise Cartea, împlinind binecuvântarea, ca răsplată pentru acela care a făcut bine, ca o înfăţişare amănunţită a tuturor lucrurilor, drept călăuză şi îndurare. Poate că ei vor crede în întâlnirea cu Domnul lor! ~ Iar aceasta este o Carte binecuvântată pe care Noi am pogorât-o. Urmaţi-o şi temeţi-vă! Poate că vi se va arăta îndurare! ﴿ [Coran 6:154,155] În Surat Al-Ma’ida se spune: ﴾ „Deci să judece neamul Evangheliei după ceea ce Allah a trimis în ea! Iar aceia care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici. ~ Iar ţie, [Muhammed], ţi-am trimis Cartea cu Adevărul, întărind Scriptura de dinaintea ei şi întrecând-o pe ea...” ﴿ [Coran 5:47,48] Am văzut că Allah a întărit prin Coran, ultima Sa Carte, toate celelalte Cărţi trimise înainte şi învăţăturile conţinute de acestea. Coranul a venit ca o confirmare a celorlalte Scripturi trimise mai înainte, precum şi să explice ce deformări şi falsificări au suferit acestea. Oamenilor Scripturii li s-au încredinţat Cărţile, însă s-au dovedit a nu fi capabili să păstreze învăţăturile autentice ce se găseau în acestea şi fie au modificat multe dintre textele (versetele) lor, fie au făcut inovaţii care serveau scopului lor. În Surat Al-Anbiya Allah a grăit: ﴾ Noi le-am dat lui Moise şi lui Aaron Cartea de îndreptare [Al-Furqan], ca o lumină şi o îndemnare pentru cei cu frică, ~ Pentru cei care se tem de Domnul lor, chiar şi atunci când nu sunt ei văzuţi, şi pentru cei care de Ceasul [de apoi] se tem. ~ Acesta este un Mesaj binecuvântat pe care chiar Noi l-am pogorât. Şi oare voi îl tăgăduiţi? ﴿ [Coran 21:48-50] În Surat Al-Qasas se spune: ﴾ Dar când le-a venit lor Adevărul din partea Noastră, au zis ei: „Dacă măcar i s-ar fi trimis şi lui asemenea cu ceea ce i-a fost trimis lui Moise!” Dar oare nu au tăgăduit ei ceea ce i s-a trimis lui Moise mai înainte? Zic ei: „Două fermecătorii care se ajută una pe alta!” Şi mai zic: “Noi nu credem în nici una!” ~ Spune: „Aduceţi voi o carte de la Allah mai bună pentru călăuzire decât acestea două şi eu o voi urma, dacă voi veţi fi întru adevăr!” ﴿ [Coran 28:48,49] Observăm din aceste versete că Allah i-a elogiat pe ambii Săi profeţi şi ambele Sale Cărţi. Djinni au zis de asemenea către neamul lor: „...Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise...” [Coran 46:30] Ştim de asemenea că, după prima Revelaţie, Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - i-a povestit lui Uarqa bin Naufal despre această experienţă, despre Revelaţia pe care o primise. A zis: „Acesta este îngerul care a adus Revelaţia lui Moise bin Imran”. Aceste referinţe ne arată însă cât de măreaţă a fost Şari’a lui Moise şi cât de numeroasă a fost comunitatea sa. Printre ei se găseau profeţi şi învăţaţi religioşi, oameni cu credinţă dreaptă şi evlavioşi, regi şi mari conducători, precum şi alţi oameni de seamă. Totuşi, toţi aceştia au venit la vremea lor şi apoi au murit. Şari’a lor a fost înlocuită şi vremea lor a trecut. Fiindcă s-au răzvrătit împotriva Domnului, au fost supuşi la grele încercări de-a lungul istoriei. Moise şi înfăptuirea pelerinajului Imamul Ahmed a relatat că Ibn Abbas a spus: „Când Profetul a trecut prin Valea Azraq, a întrebat: «Ce vale este aceasta?» Ei au răspuns: «Valea Azraq.» Profetul a spus: «Parcă îl şi văd pe Moise coborând de pe munte, rugându-se cu ardoare şi răspunzând chemării Domnului său.» Când a ajuns la cărarea lui Harşa, a întrebat: «Ce cărare este aceasta?» Ei au răspuns: «Aceasta este cărarea lui Harşa.» Profetul a spus: «Parcă îl şi văd pe Iona călare pe o cămilă roşie, purtând un veşmânt de lână, iar căpăstrul cămilei fiind făcut din fibre de palmier, şi el răspundea chemării lui Allah.»” Imamul Ahmed a relatat de asemenea preluând de la Mujahid: „Şedeam alături de Ibn Abbas şi aceştia vorbeau despre Dajjal. El a zis: «Între ochii săi va sta scris cu litere arabe: ( ك, ف, ر Kafir - necredincios)» Ibn Abbas a spus: «Despre ce vorbesc?» El a răspuns: «Vorbesc despre faptul că între ochii săi vor sta scrise literele: ( ك, ف, ر Kafir - necredincios)» Ibn Abbas a spus: «Eu nu l-am auzit pe Profet spunând asta, ci a zis: „În ceea ce-l priveşte pe Avraam, uitaţi-vă la omul vostru (referindu-se la el însuşi). Cât despre Moise, era un bărbat cu părul cârlionţat, călare pe o cămilă roşie cu căpăstru făcut din fibre de palmier, ca şi cum l-aş privi coborând în această vale şi răspunzând chemării (Talbiia) Domnului.” Imamul Ahmed a relatat de asemenea preluând de la Abul-Alliia care l-a citat pe imamul Ibn Abbas că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „L-am văzut pe Moise în timpul Călătoriei Nocturne, un bărbat înalt cu păr cârlionţat, şi l-am văzut pe Iisus, fiul Mariei, un bărbat de statură medie cu păr drept şi ten de culoare roşiatică.” Moartea lui Moise Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Îngerul morţii a fost trimis după Moise – Pacea fie asupra sa. Când a venit la el, Moise l-a bătut şi l-a împins. Îngerul s-a întors la Domnul său şi i s-a plâns: «M-ai trimis la un rob care nu vrea să moară.» Allah a grăit: «Întoarce-te şi spune-i să-şi pună palma pe spatele unui bou şi pentru fiecare fir ce va fi acoperit de palma sa i se acorda un an de viaţă.» Moise a întrebat: «Ce se va întâmpla apoi?» El a răspuns: «Moartea.» Moise a spus: «Şi atunci de ce să nu vină acum?»” (relatat de Al-Bukhari) Moise i-a cerut lui Allah să-l lase să moară lângă Pământul Sfânt, la distanţă de o aruncătură de piatră de acesta. Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Dacă aş fi fost acolo, v-aş fi arătat mormântul său aflat sub duna de nisip de lângă cărare.” Abu Huraira a relatat într-o altă versiune că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Îngerul morţii a venit la Moise ca să-i ia sufletul. I-a zis lui Moise: «Supune-te Domnului tău!» Însă Moise l-a pălmuit şi l-a orbit.” Apoi a menţionat restul Hadisului, aşa cum este relatat de Bukhari. Lui Moise i s-au dăruit multe sarcini înainte de moarte: să-i scoată pe izraeliţi din rătăcire şi să-i aducă în Pământul Sfânt. Allah însă a dezvăluit că Moise va muri în timpul rătăcirii, după Aaron. Unii învăţaţi au pretins însă că Moise i-a scos pe izraeliţi din rătăcire şi i-a adus în Pământul Sfânt. Acest lucru nu corespunde însă cu părerea oamenilor Scripturii şi cu cea a majorităţii musulmanilor. Când Moise a ales să moară, a zis: „O, Stăpân al meu! Adu-mă aproape de Pământul Sfânt, la distanţă de o aruncătură de piatră de acesta.” Dacă ar fi intrat deja acolo, nu ar fi cerut acest lucru. Când i se apropia ceasul morţii, în timp ce era în rătăcire, şi-a dorit să fie aproape de pământul spre care a migrat. Le-a cerut celor din neamul său să facă acest lucru şi de aceea a spus Profetul: «Dacă aş fi fost acolo, v-aş fi arătat mormântul său aflat sub duna de nisip de lângă cărare.»” Imamul Ahmed a relatat, preluând de la Anas bin Malik, că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „În timpul Călătoriei Nocturne, am trecut pe lângă Moise şi el se ruga în mormântul său de lângă duna de nisip.”