Povestea lui Ezra – Pacea fie asupra sa

Ibn Asakir a spus: „Numele său este Uzair bin Iarua. Se spune de asemenea că acesta a fost Ibn Souriqe bin Adia bin Iov bin Darzna bin Adi bin Taqi bin Asbu bin Fineha bin Eleazar bin Aaron.” Aşa cum relatează Abdullah bin Salam, Uzair (Ezra) a fost cel pe care Allah l-a făcut să moară şi l-a lăsat aşa o sută de ani, apoi l-a reînviat. Ishaq bin Bişr a relatat de la Ibn Abbas şi de la mulţi alţii că Ezra era un om cucernic şi înţelept. Într-o zi a mers la una dintre proprietăţile sale de care obişnuia să se îngrijească. Când s-a reîntors, a trecut pe lângă o cetate pustiită. Era vremea prânzului, iar căldura era copleşitoare. A intrat printre acele ruine călare pe asinul său, iar după ce a găsit un loc umbros a descălecat. Avea cu el un coş cu smochine şi unul cu struguri. A luat apoi un vas şi a stors în el sucul strugurilor, a luat apoi puţină pâine uscată şi a pus-o în acel suc, pentru ca pâinea să se poată înmuia şi el să o poată mânca. După ce a mâncat, s-a întins pe spate, şi-a rezemat picioarele de un zid şi apoi a început să privească ruinele acelui loc. Şi-a zis: „Cum o va readuce Allah la viaţă după moartea ei?” [2:259] A spus acestea nu pentru că s-ar fi îndoit pentru o clipă că Allah nu ar putea să o readucă la viaţă, ci a spus acestea numai dintr-o simplă curiozitate. Atunci Allah l-a trimis pe îngerul morţii la el, iar acesta i-a luat sufletul, lăsându-l astfel fără suflare. Şi a rămas aşa, mort adică, vreme de o sută de ani. Când s-au scurs o sută de ani, timp în care izraeliţii au trecut printr-o mulţime de greutăţi şi transformări, Allah a trimis la Ezra un înger. Îngerul i-a creat din nou inima pentru a putea înţelege şi ochi pentru a putea privi ceea ce avea loc în jurul său, pentru a vedea aşadar cum Allah readuce la viaţă ceea ce este fără suflare. Apoi Allah i-a strâns laolaltă oasele şi carnea trupului său în timp ce se privea pe sine. După aceea, i-a creat pielea şi părul, iar mai apoi i-a redat sufletul. Ezra s-a ridicat. Îngerul l-a întrebat: „Cât timp ai dormit?” El a răspuns: „O zi sau poate numai o parte din zi!” A crezut acest lucru, deoarece atunci când adormise era vremea prânzului, iar când s-a trezit era aproape de asfinţit. Îngerul i-a spus atunci: „De fapt, ai dormit vreme de o sută de ani. Uită-te la mâncarea şi băutura ta, adică la pâinea uscată şi la sucul de struguri din vas, ce rămăseseră la fel.” „… uită-te la mâncarea ta şi la băutura ta! Nu s-au stricat!” [2:259] Nici smochinele şi nici strugurii nu se stricaseră. Când a văzut toate acestea, s-a îndoit probabil de ceea ce-i spusese îngerul. Atunci îngerul i-a zis: „Uită-te la asinul tău, poţi să-i vezi oasele rămase.” Apoi îngerul a strigat acelor oase să se adune. Acestea au început să vină de pe oriunde erau împrăştiate. Îngerul le-a unit, le-a îmbrăcat apoi cu carne şi cu muşchi şi a crescut pe ele piele şi păr. Apoi îngerul a suflat în el şi măgarul s-a ridicat înaintea sa. Ezra s-a suit pe asinul său şi a mers până ce a ajuns în vecinătatea sa. Însă nimeni nu putea să-l recunoască şi el de asemenea nu recunoştea pe nimeni. Apoi, confuz, s-a îndreptat spre locuinţa sa. A găsit acolo o bătrână bolnavă şi oarbă, ce avea peste o sută douăzeci de ani. Aceasta era o slujitoare a sa. Când Ezra plecase de acasă, ea avea numai douăzeci de ani. Ezra i-a spus atunci: „O, bătrânico, este aceasta locuinţa lui Ezra?” Ea a răspuns: „Da, este locuinţa lui Ezra!” şi a început să plângă, zicând: „De prea mulţi ani nu am mai văzut pe nimeni care să pomenească de Ezra. Oamenii l-au uitat.” Ezra a zis: „Eu sunt Ezra! Allah m-a lăsat fără suflare vreme de o sută de ani, iar acum m-a readus la viaţă.” Atunci bătrâna a zis: „L-am pierdut pe Ezra acum aproape o sută de ani şi nu am mai auzit nimic de el.” El a zis: „Eu sunt Ezra!” Bătrâna a zis: „Bine! Ezra era un bărbat căruia Allah îi accepta rugăciunile, care, prin rugăciunile sale, vindeca bolnavii şi pe cei ce erau loviţi de vreo boală. Roagă-te aşadar la Allah să-mi redea din nou lumina ochilor pentru a te putea vedea. Dacă tu eşti Ezra, te voi recunoaşte.” Atunci Ezra s-a rugat la Allah şi şi-a trecut mâna peste ochii ei. Vederea i-a revenit de îndată. El i-a luat mâna şi i-a spus: „Ridică-te cu Permisiunea lui Allah!” Ea s-a ridicat, a mers şi s-a însănătoşit. L-a privit apoi şi a zis: „Mărturisesc că tu eşti Ezra.” A mers în apropierea fiilor lui Israel care se adunaseră în locul lor de întrunire, apoi s-a îndreptat spre un fiu al lui Ezra care avea o sută optsprezece ani şi spre strănepoţii lui. I-a chemat astfel: „Ezra s-a întors din nou la voi.” Însă ei nu au crezut-o. Atunci le-a zis: „Eu sunt cutare, servitoarea voastră, şi Ezra s-a rugat pentru mine, iar acum sunt sănătoasă, nu mai sunt nici oarbă, nici bolnavă.” Ezra a pretins că Allah l-a lăsat fără suflare vreme de o sută de ani şi apoi l-a readus la viaţă. Atunci oamenii s-au îndreptat în grabă spre el. Fiul său a zis: „Tatăl meu avea o aluniţă neagră între umeri.” Atunci Ezra şi-a dezgolit umerii şi între ei se găsea o aluniţă neagră. Izraeliţii au zis: „Printre noi nu se mai găsea nici unul ca Ezra care putea să înveţe pe de rost Tora. Nabucodonosor a ars Tora şi nu a mai rămas nimic în afară de ceea ce au memorat oamenii.” Şi atunci l-au rugat să o scrie pentru ei. Tatăl lui Uzair a ascuns o copie a Torei într-un loc de care nu ştia nimeni în afară de Ezra. I-a condus spre acel loc, a săpat şi a scos Tora. Paginile erau putrede, iar literele abia mai erau vizibile. Atunci Ezra s-a aşezat la umbra unui copac, iar izraeliţii s-au aşezat în jurul lui. Se spune că două flăcări au coborât atunci din cer şi au intrat în pieptul său şi atunci şi-a reamintit ceea ce era scris în Tora şi a scris-o din nou pentru ei. De aceea izraeliţii au pretins că Ezra era fiul lui Allah. Ibn Abbas a spus: „Şi te vom face pe tine un semn pentru oameni.” [2:259], adică pentru izraeliţi, fiindcă fiii lui arătau ca înfăţişare mai bătrâni decât el. Şi asta pentru că atunci când murise avea numai patruzeci de ani, iar când a fost reînviat, după o sută de ani, avea înfăţişarea pe care o avusese atunci când murise. Este recunoscut faptul că Ezra a fost un profet izraelit şi că a trăit în perioada dintre Solomon şi Zaharia. Allah l-a însufleţit cu Tora atunci când nimeni nu-şi mai amintea învăţăturile ei. Wahb bin Munabbih a spus: „Allah i-a poruncit unui înger să coboare cu o flacără de lumină şi să o pună înăuntrul lui Ezra şi astfel a scris din nou Tora literă cu literă întocmai cum fusese prima dată revelată.” Ibn Asakir a relatat de la Ibn Abbas că l-a întrebat pe Abdullah bin Salam despre acest verset: «Iudeii zic: „Uzayr este fiul lui Dumnezeu!”» [Coran 9:30] Ibn Salam le-a spus povestea lui Uzair, le-a povestit cum scrisese din nou din memorie Tora. Izraeliţii au zis: „Moise nu a putut să ne aducă Tora decât prin forma unei cărţi, însă Ezra a adus-o fără a avea vreo carte.” Şi din acest motiv unii izraeliţi au pretins că era fiul lui Allah. Acesta este motivul pentru care mulţi învăţaţi musulmani spun că s-a format o ruptură în învăţăturile Torei în vremea lui Ezra. De la Hasan s-au relatat următoarele: „Ezra şi Nabucodonosor au trăit în aceeaşi perioadă.” Într-un Hadis s-a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Cea mai apropiată persoană de Iisus sunt eu, nu a existat nici un profet între mine şi el.” (relatat de Al-Bukhari) Wahb bin Munabbih a spus: „El a fost între Solomon şi Iisus.” Abu Huraira a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Unul dintre profeţi s-a aşezat sub un copac şi a fost muşcat de o furnică. Atunci a poruncit să fie scoasă afară. A poruncit apoi să fie arsă în foc. Allah i-a revelat: «Dacă ai te gând să faci acest lucru, de ce numai o furnică», (adică de ce nu le arzi pe toate.)” Ibn Abbas şi Hasan Basri au spus că profetul acesta este Uzair (Ezra