Povestea lui Şu’aib – Pacea fie asupra sa

După povestea celor din neamul lui Lot, Allah a grăit în Surat Al-A’raf: ﴾ Şi la Madyan [I l-am trimis] pe fratele lor Şuayb, care le-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că v-a venit o dovadă limpede [pentru aceasta] de la Domnul vostru! Deci, daţi măsură şi greutate dreaptă şi nu daţi oamenilor mai puţin din lucrurile [care li se cuvin] lor! Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă sunteţi credincioşi! ﴿ [Coran 7:85] ﴾ Şi nu vă aşezaţi în fiecare drum, ca să ameninţaţi şi să-l împiedicaţi de la calea lui Allah pe cel care crede în El şi să cercaţi să o faceţi strâmbă! Aduceţi-vă aminte că voi aţi fost puţini şi că El v-a înmulţit! Şi priviţi cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciune! ~ Dacă o parte dintre voi a crezut în [mesajul] cel cu care eu am fost trimis, dar o altă parte nu crede, atunci aveţi răbdare până ce Allah va judeca între noi, căci El este cel mai bun dintre judecători!". ﴿ [Coran 7:86,87] ﴾ Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care se semeţeau: "Te vom alunga, o Şuayb, pe tine şi pe aceia care cred împreună cu tine, afară din cetatea noastră! Sau vă întoarceţi la religia noastră!". Însă el le-a răspuns: "Chiar dacă nu voim s-o facem? ~ Am născoci minciuni împotriva lui Allah, dacă ne-am întoarce la religia voastră după ce Allah ne-a mântuit de ea. Noi nu trebuie să ne întoarcem la ea decât dacă voieşte Allah, Domnul nostru [să ne ducă în rătăcire]! Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa. Noi în Allah ne încredem! Doamne, judecă între noi şi între neamul nostru întru dreptate, căci Tu eşti cel mai bun dintre judecători!". ﴿ [Coran 7:88,89] ﴾ Au zis atunci căpeteniile care nu credeau din neamul lui: "Dacă-l urmaţi pe Şuayb, atunci [să ştiţi că] voi sunteţi pierduţi!" ~ Şi i-a lovit cutremurul şi dimineaţa i-a găsit zăcând întinşi în casele lor. ~ Cei care l-au socotit pe Şuayb mincinos au fost ca şi când n-ar fi petrecut niciodată în ele. Aceia care l-au socotit pe Şuayb mincinos, aceia au fost pierduţi! ~ S-a întors de la ei şi le-a zis: O, neam al meu! Eu doară v-am vestit mesajele Domnului meu şi v-am sfătuit pe voi! Cum să mă întristez eu pentru un neam de necredincioşi?!" ﴿ [Coran 7:90-93] În Surat Hud se spune: ﴾ Şi [l-am trimis Noi] la [neamul] Madyan pe fratele lor Şuayb, care [le-] a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L voi pe Allah, căci nu există altă divinitatea în afară de El! Şi nu micşoraţi măsura şi greutatea! Eu vă văd întru bine, dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care [le] va cuprinde [pe toate]. ~ O, neam al meu! Daţi măsura şi greutatea întreagă, cu dreptate, şi nu le scădeţi oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor şi nu purcedeţi pe pământ ca stricători! ~ Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi, dacă sunteţi credincioşi. Iar eu nu sunt păzitor peste voi!” ﴿ [Coran 11:84-86] ﴾ Au zis ei: “O, Şuayb! Oare rugăciunile tale îţi poruncesc ca noi să ne lepădăm de ceea ce au adorat părinţii noştri şi să nu facem ceea ce voim cu averile noastre? Tu doară eşti milostiv şi chibzuit!”. ~ A zis el: “ O, neam al meu! Vedeţi voi dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit din partea Sa avere frumoasă? Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atâta cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred şi la El mă întorc. ﴿ [Coran 11:87,88] ﴾ O, neam al meu! Să nu vă împingă la păcat vrajba ce mi-o arătaţi, ca să vă lovească ceea ce a lovit neamul lui Noe, sau neamul lui Hud, sau neamul lui Salih! Iar neamul lui Lot nu este departe de voi! ~ Şi rugaţi-vă de iertare Domnului vostru, apoi căiţi-vă faţă de El, Căci Domnul meu este Îndurător [şi] Binevoitor !” ﴿ [Coran 11:89,90] ﴾ Au zis: “O, Şuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne grăieşti tu şi te socotim slab printre noi. Şi de n-ar fi clanul tău, noi te-am ucide cu pietre, căci tu nu ai nici o putere asupra noastră!” ~ A zis el: “O, neam al meu! Oare clanul meu are mai mult preţ la voi decât Allah, căruia voi Îi întoarceţi spatele? Domnul meu cuprinde [cu ştiinţa Sa] tot ceea ce faceţi voi. ~ O, neam al meu! Faceţi după putinţa voastră şi voi face şi eu [tot la fel] şi veţi afla voi asupra cui se va abate o osândă care-l va înjosi şi cine este mincinos. Aşteptaţi, şi voi aştepta şi eu împreună cu voi!” ﴿ [Coran 11:91-93] ﴾ Şi când a venit porunca Noastră, i-am izbăvit Noi pe Şuayb şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, în vreme ce pe cei care au rămas nelegiuiţi i-a lovit strigătul tunător şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos, ~ Ca şi cum nu ar fi locuit în ele, în belşug, [niciodată]. Departe cu Madyan, aşa cum departe s-a dus şi neamul Thamud! ﴿ [Coran 11:94,95] După povestea neamului lui Lot, se spune în Surat Al-Hijr: ﴾ Şi locuitorii din Al-Ayka erau [de asemenea] nelegiuiţi. ~ Şi Noi ne-am răzbunat pe ei. Şi amândouă [cetăţile] sunt pe un drum cunoscut. ﴿ [Coran 15:78,79] În Surat Aş-Şu’ara se spune: ﴾ Locuitorii din Ayka i-au socotit mincinoşi pe trimişi, ~ Când le-a zis lor Şuayb: „Oare nu aveţi voi frică [de Allah]? ~ Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere. ~ Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! ~ Şi eu nu vă cer pentru aceasta răsplată, căci răsplata mea nu este decât la Stăpânul lumilor. ~ Daţi măsura întreagă şi nu fiţi dintre cei care-i fac [pe oameni] să piardă ~ Şi cântăriţi cu o balanţă dreaptă ~ Şi nu le împuţinaţi oamenilor lucrurile lor şi nu pricinuiţi rău pe pământ, fiind stricători, ~ Şi fiţi cu frică faţă de acela care v-a creat pe voi şi [a creat] neamurile de mai înainte!” ﴿ [Coran 26:176-184] ﴾ Au zis ei: „Tu eşti, neîndoielnic, dintre cei fermecaţi, ~ Tu nu eşti decât un om ca şi noi şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi, ~ Deci fă să cadă asupra noastră bucăţi [pedepse] din cer, dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!” ~ El a zis: „Domnul meu ştie mai bine ceea ce faceţi voi!” ~ Însă ei l-au socotit mincinos şi i-a lovit pe ei pedeapsa zilei umbrei şi a fost ea osânda unei zile cumplite! ~ Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulţi dintre ei nu au crezut. ~ Dar Domnul tău este Atotputernic [şi] Îndurător. ﴿ [Coran 26:185-191] Neamul Madian Cei din neamul Madian erau arabi, locuiau în cetatea numită Madian, situată în apropierea graniţelor siriene, nu departe de Marea Moartă. Aceştia au devenit cunoscuţi sub numele de Madian. Erau fiii lui Madyan bin Madian bin Avraam. Unii companioni l-au numit pe Şu’aib „cel mai elocvent orator dintre profeţi”, deoarece îi fusese dăruit talent şi elocvenţă în vorbire. Abdullah bin Abbas a menţionat că ori de câte ori Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - vorbea despre Şu’aib spunea: „El a fost oratorul elocvent al profeţilor.” Cei din neamul Madian erau necredincioşi ce pândeau drumurile, ameninţau drumeţii şi îi slăveau pe Al-Aiikah, un copac din desişuri. Erau nelegiuiţi şi înşelau la instrumentele de măsură şi greutate. Negociau prin înşelăciune. Atunci când cumpărau un lucru pentru ei înşişi măsurau în plus, iar când vindeau un lucru măsurau în minus. Şi Allah le-a trimis lor un profet dintre ei, pe nume Şu’aib. Acesta i-a chemat să-L slăvească numai pe Allah Unicul, fără a-I face Lui asociaţi sau egali. Le-a interzis să mai comită nelegiuiri şi să înşele oamenii la instrumentele de măsură şi greutate. I-a sfătuit să nu mai ameninţe sau să jefuiască mărfurile oamenilor la drumul mare. Ca urmare a predicilor sale, mulţi l-au urmat pe Şu’aib şi au devenit credincioşi, însă cei mai mulţi au respins chemarea sa. În Coran, Allah spune despre el şi neamul său astfel: „Şi la Madyan [I l-am trimis] pe fratele lor Şuayb, care le-a zis: “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că v-a venit o dovadă limpede [pentru aceasta] de la Domnul vostru!” [7:85] Allah i-a dăruit lui semne şi puteri miraculoase despre care noi nu avem ştiinţă. Acestea au stat mărturie a faptului că Mesajul pe care îl transmitea oamenilor reprezenta Adevărul şi Calea cea Dreaptă. „Deci, daţi măsură şi greutate dreaptă şi nu daţi oamenilor mai puţin din lucrurile [care li se cuvin] lor! Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!” [7:85] Le-a cerut să urmeze un Mesaj sincer, ce nu conţinea ambiguităţi şi inovaţii. Le-a cerut să fie corecţi atunci când făceau negoţ. Şi a subliniat că: „Aceasta este mai bine pentru voi, dacă sunteţi credincioşi! ~ Şi nu vă aşezaţi în fiecare drum, ca să ameninţaţi” [7:85,86], adică ameninţând călătorii că le vor lua averile, le vor jefui mărfurile şi îi vor ucide. Suddi a spus: „Aceştia obişnuiau să perceapă 10 % din mărfurile şi averea celor ce treceau pe acel drum.” Ibn Abbas a relatat: „Aceştia erau nişte tirani, obişnuiau să pândească drumurile, să micşoreze valoarea mărfurilor drumeţilor – adică să ia o zecime din acestea –; şi ei au fost primii ce au avut această deprindere păcătoasă.” „Şi nu vă aşezaţi în fiecare drum, ca să ameninţaţi şi să-l împiedicaţi de la calea lui Allah pe cel care crede în El şi să cercaţi să o faceţi strâmbă!” [7:86] Şu’aib le-a cerut să înceteze să mai ameninţe şi să împiedice de la calea lui Allah pe cei ce credeau, în ambele sensuri, atât lumesc, cât şi spiritual. Aduceţi-vă aminte că voi aţi fost puţini şi că El v-a înmulţit! Şi priviţi cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciune! [7:86] El le-a reamintit de Milostenia lui Allah, căci ei erau puţini şi Allah i-a înmulţit şi au devenit un neam numeros. Şi dacă nu vor înceta cu practicile nelegiuite, se poate ca Pedeapsa lui Allah să cadă asupra lor. Într-un alt verset se spune: „Şi nu micşoraţi măsura şi greutatea! Eu vă văd întru bine, dar eu mă tem pentru voi de chinul unei zile care [le] va cuprinde [pe toate].” [11:84] I-a avertizat că înceteze cu practicile lor, căci în mod sigur vor cauza Mânia lui Allah. Şu’aib le-a zis: O, neam al meu! Daţi măsura şi greutatea întreagă, cu dreptate, şi nu le scădeţi oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor şi nu purcedeţi pe pământ ca stricători! ~ Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi, dacă sunteţi credincioşi. Iar eu nu sunt păzitor peste voi!” [11:85,86] Abdullah bin Abbas şi Hasan Basri au spus că „Baqiiatullahi khairullakum” din versiunea în limba arabă a acestui verset: „ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi” înseamnă că hrana pe care v-a dăruit-o Allah este mai bună decât marfa pe care le-o luaţi oamenilor cu forţa. Profitul obţinut legal este mai bun decât ceea ce luaţi voi prin înşelăciune. Această explicaţie este asemănătoare celei din versetul următor: Spune: „Răul şi binele nu sunt totuna, chiar dacă mulţimea răului ţi-ar plăcea!” [5:100], adică puţinul bine (Halal) este mai bun decât mulţimea răului (Haram). Ceea ce este permis este binecuvântat, însă ceea ce este interzis stârneşte mânia lui Allah. După cum a grăit Allah: “Allah nimiceşte camăta şi sporeşte milosteniile. Allah nu-l iubeşte pe necredinciosul păcătos!” [2:276] Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a zis: „Cel ce cumpără şi cel ce vinde au posibilitatea de a alege înainte de a merge mai departe. Dacă aceştia au fost corecţi şi au dat explicaţii (în cazul în care marfa avea defecte), negoţul lor va fi binecuvântat. Dacă au ascuns însă acest lucru, binecuvântarea nu le va fi dăruită.” (Musnad Ahmed) Şi acest lucru se înţelege din ceea ce Şu’aib a spus neamului său: „Ceea ce vă rămâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi, dacă sunteţi credincioşi. Iar eu nu sunt păzitor peste voi!” [11:86] Faceţi ceea ce v-a cerut Allah, şi nu faceţi acest lucru de dragul meu sau al altcuiva. Au zis ei: “O, Şuayb! Oare rugăciunile tale îţi poruncesc ca noi să ne lepădăm de ceea ce au adorat părinţii noştri şi să nu facem ceea ce voim cu averile noastre? Tu doară eşti milostiv şi chibzuit!”. [11:87] Au spus acest lucru cu dispreţ şi batjocură. Oare rugăciunile tale îţi spun să ne porunceşti nouă, îţi spun ele că nu trebuie să-L slăvim decât pe Dumnezeul tău? Să ne lepădăm noi de ceea ce au venerat străbunii noştri toată viaţa? Trebuie să urmăm noi numai ceea ce tu iubeşti şi să ne lepădăm ce ceea ce nu iubeşti? ﴾ A zis el: „O, neam al meu! Vedeţi voi dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit din partea Sa avere frumoasă? Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atâta cât pot. Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred şi la El mă întorc.” ﴿ [Coran 11:88] Aceasta a fost o modalitate politicoasă prin care Şu’aib s-a adresat neamului său, spunându-le că Mesajul la care îi chema era menit să înlăture practicile lor nelegiuite. Şu’aib le-a spus: „Priviţi, necredincioşilor, dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit din partea Sa avere frumoasă?” S-a referit la mesajul Profeţiei, care din nefericire nu era recunoscut de neamul său. „Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă.” Eu nu vă cer să faceţi un lucru mai înainte de a face eu acest lucru şi nu vă interzic vouă un lucru pe care eu îl fac. Aceasta este trăsătura de preţ a unui om, care a fost însă uitată de rabinii şi învăţaţii evrei. În Coran se spune: ﴾ Porunciţi oamenilor evlavia şi uitaţi de voi înşivă, cu toate că voi citiţi Scriptura? Voi nu pricepeţi?! ﴿ [Coran 2:44] Aceasta este trăsătura celor ce nu vor păşi pe calea urmată de profeţi sau de trimişi. Cei evlavioşi şi înţelepţi cred, se tem de Domnul lor şi se poartă aşa cum a spus Şu’aib: „Eu nu voiesc să fac ceea ce vă opresc vouă. Eu nu voiesc decât îndreptarea [voastră], atâta cât pot.” [11:88] Tot ceea ce doresc este să vă aduc pe calea cea dreaptă. Acesta este unicul ţel al misiunii şi al chemării mele. Nu am alt scop în afară de acesta. „Iar izbânda mea nu este decât de la Allah. În El mă încred şi la El mă întorc.” [11:88] Allah este Cel de care eu depind şi am nădejde în Sprijinul Său pentru izbânda misiunii mele. ﴾ O, neam al meu! Să nu vă împingă la păcat vrajba ce mi-o arătaţi, ca să vă lovească ceea ce a lovit neamul lui Noe, sau neamul lui Hud, sau neamul lui Salih! Iar neamul lui Lot nu este departe de voi! ﴿ [Coran 11:89] Şu’aib a schimbat puţin tonul şi le-a reamintit că dacă nu ascultă şi nu îşi schimbă modalitatea de trai, va veni poate şi asupra lor pedeapsa, aşa cum mai înainte au fost pedepsiţi cei din neamurile altor profeţi. Şi le-a zis: „Duşmănia pe care mi-o arătaţi şi aversiunea faţă de misiunea şi chemarea mea nu trebuie să vă facă să rămâneţi în ignoranţa voastră. Căci de va fi aşa Allah va trimite asupra voastră Pedeapsa Lui, aşa cum a făcut şi cu ceilalţi ce s-au purtat în acelaşi mod, precum neamul lui Noe, al lui Hud şi al lui Salih.” „Iar neamul lui Lot nu este departe de voi!” Se spune că s-a referit la distanţa în timp. El a reamintit neamului său că încă îşi pot aminti de sfârşitul neamului lui Lot atunci când aceştia au respins chemarea profetului lor. Într-o altă versiune se menţionează că s-a referit la distanţa în spaţiu. Există şi alte opinii care spun că s-a referit la asemănările de comportament dintre aceştia. Toate versiunile sunt probabile. Aceştia nu erau departe de neamul lui Lot, nici în ceea ce priveşte distanţa ca timp şi spaţiu, nici în privinţa trăsăturilor şi a comportamentului. Şu’aib le spune celor din neamul său că de vor înceta cu practicile lor nelegiuite de a înşela la instrumentele de măsură şi la ameninţarea drumeţilor, Allah îi va ierta. El a zis: Şi rugaţi-vă de iertare Domnului vostru, apoi căiţi-vă faţă de El, Căci Domnul meu este Îndurător [şi] Binevoitor!” [11:90] Au zis: “O, Şuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne grăieşti tu şi te socotim slab printre noi. Şi de n-ar fi clanul tău, noi te-am ucide cu pietre, căci tu nu ai nici o putere asupra noastră!” [11:91] Acesta era gradul lor de necredinţă şi de îndărătnicie. Au spus doar: „Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne grăieşti tu” Noi nu pricepem ce înseamnă mesajul la care ne chemi tu, nu avem nici un interes şi nici o dorinţă să te urmăm. Chemarea ta este pur şi simplu de neînţeles pentru noi. Această atitudine este comună tuturor necredincioşilor; aceasta a fost şi atitudinea necredincioşilor din Mecca când i-au spus Profetului: Ei zic: „Inimile noastre sunt acoperite faţă de aceea la care ne chemi tu, în urechile noastre este surzenie, iar între noi şi între tine este o perdea. Deci tu lucrează [ceea ce voieşti] şi vom lucra şi noi [ceea ce voim]!” [41:5] A zis el: „O, neam al meu! Oare clanul meu are mai mult preţ la voi decât Allah, căruia voi Îi întoarceţi spatele? Domnul meu cuprinde [cu ştiinţa Sa] tot ceea ce faceţi voi.” [11:92] Vă temeţi voi de neamul şi de clanul meu şi nu îmi faceţi mie rău din acest motiv, în loc să vă temeţi de pedeapsa lui Allah? De neînchipuit! Nu vă temeţi că sunt eu profet? Aceşti oameni sunt mai de temut pentru voi decât Allah Atotputernicul? Voi nu aveţi teamă de El şi Îl consideraţi fără importanţă. Amintiţi-vă: „Domnul meu cuprinde [cu ştiinţa Sa] tot ceea ce faceţi voi.” [11:92] Să nu credeţi că tot ceea ce faceţi nu este luat în calcul. Fiecare faptă va fi luată în calcul şi recompensată. „O, neam al meu! Faceţi după putinţa voastră şi voi face şi eu [tot la fel] şi veţi afla voi asupra cui se va abate o osândă care-l va înjosi şi cine este mincinos. Aşteptaţi, şi voi aştepta şi eu împreună cu voi!” [11:93] Acesta a fost cel mai mare avertisment al lui Şu’aib către neamul său. Dacă nu-şi schimbă comportamentul şi atitudinea şi continuă cu practicile lor, atunci cu siguranţă foarte curând vor veni nimicirea şi osânda lor. „Aşteptaţi, şi voi aştepta şi eu împreună cu voi!” Sensul acestui verset este acelaşi cu acesta: „Dacă o parte dintre voi a crezut în [mesajul] cel cu care eu am fost trimis, dar o altă parte nu crede, atunci aveţi răbdare până ce Allah va judeca între noi, căci El este cel mai bun dintre judecători!”. [7:87] Pedeapsa ﴾ Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care se semeţeau: „Te vom alunga, o Şuayb, pe tine şi pe aceia care cred împreună cu tine, afară din cetatea noastră! Sau vă întoarceţi la religia noastră!”. Însă el le-a răspuns: „Chiar dacă nu voim s-o facem? ~ Am născoci minciuni împotriva lui Allah, dacă ne-am întoarce la religia voastră după ce Allah ne-a mântuit de ea. Noi nu trebuie să ne întoarcem la ea decât dacă voieşte Allah, Domnul nostru [să ne ducă în rătăcire]! Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa. Noi în Allah ne încredem! Doamne, judecă între noi şi între neamul nostru întru dreptate, căci Tu eşti cel mai bun dintre judecători!”. ﴿ [Coran 7:88,89] Neamul lui Şu’aib a cerut ca cei ce au crezut alături de el să se întoarcă la religia părinţilor lor. Şu’aib şi-a înfruntat neamul spunând: „Chiar dacă nu voim s-o facem?” Atunci când credinţa prinde rădăcini în inima lor, nu poate fi îndepărtată nici de teamă, nici de mânie şi nici de lăcomie. Ea este acolo din propria voinţă şi va rămâne acolo pentru totdeauna. Credinţa noastră se bazează pe Adevăr şi credinţa noastră este prin convingere. Dacă am crede în alt fel am fi vinovaţi că am născocit minciuni împotriva lui Allah. „Doamne, judecă între noi şi între neamul nostru întru dreptate, căci Tu eşti cel mai bun dintre judecători!” Şu’aib a cerut sprijin la Allah împotriva neamului său, a cerut să trimită asupra lor ceea ce li se cuvenea pentru practicile lor nelegiuite. Şi Allah răspunde rugăciunilor profeţilor şi trimişilor Săi împotriva celor ce au respins repetat chemarea Sa. Chiar şi după ce Şu’aib s-a rugat împotriva lor, în loc să se căiască, aşa cum ar fi trebuit, au avut această reacţie şi au spus: Au zis atunci căpeteniile care nu credeau din neamul lui: „Dacă-l urmaţi pe Şuayb, atunci [să ştiţi că] voi sunteţi pierduţi!” [7:90] În Surat Al-A’raf se menţionează că au fost loviţi de un cutremur. Pământul s-a cutremurat atât de puternic încât sufletele lor au părăsit imediat trupurile, lăsându-i fără viaţă. Allah a trimis asupra lor diferite tipuri de pedepse şi de avertismente. Au fost loviţi pentru început de un cutremur cumplit ce le-a cauzat moartea, apoi a venit asupra lor un strigăt înspăimântător şi în cele din urmă un întuneric atât de dens ce a adus asupra lor o ploaie de cenuşă şi de zgură. Cu toate acestea, Allah ne-a informat despre aceste pedepse în diverse capitole ale nobilului Coran. În Surat Al-A’raf, Allah a dezvăluit că au fost pedepsiţi printr-un cutremur. Se spune că neamul său i-a ameninţat pe el şi pe cei ce îl însoţeau că îi vor alunga din cetate de nu se vor întoarce la religia părinţilor lor. Şi Allah a grăit: „Şi i-a lovit cutremurul şi dimineaţa i-a găsit zăcând întinşi în casele lor.” [7:91] În Surat Hud se spune că Şu’aib şi neamul său au fost ridiculizaţi şi batjocoriţi: Şi s-a grăbit neamul său către el, după ce până atunci săvârşiseră fapte rele. Şi le-a zis el: “O, neam al meu! Acestea sunt fiicele mele şi ele sunt mai curate pentru voi. Fiţi cu frică de Allah şi nu mă faceţi de ocară faţă de oaspeţii mei! Oare nu este printre voi un bărbat chibzuit?” [11:78] Pedeapsa despre care se vorbeşte în Surat Aş-Şu’ara este trimisă din cer, o ploaie de foc ce i-a nimicit pe toţi. Au zis ei: „Tu eşti, neîndoielnic, dintre cei fermecaţi, ~ Tu nu eşti decât un om ca şi noi şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi, ~ Deci fă să cadă asupra noastră bucăţi [pedepse] din cer, dacă tu eşti dintre cei care spun adevărul!” ~ El a zis: „Domnul meu ştie mai bine ceea ce faceţi voi!” [26:185-188] Se spune că asupra lor a venit arşiţă îngrozitoare şi că vântul, prin Voia lui Allah, nu a mai suflat timp de şapte zile. Nici măcar apa nu i-a răcorit şi nici umbra nu le-a adus lor uşurare. Şi s-au îndreptat ei spre câmpii, au văzut pe cer un nor şi s-au adunat toţi sub acesta. Când s-au strâns cu toţii în acel loc, Allah a trimis [din acel nor] scântei, ploaie de foc şi zgură. Şi apoi pământul s-a cutremurat şi un „strigăt” a venit din ceruri şi toţi au căzut fără viaţă. „Şi i-a lovit cutremurul şi dimineaţa i-a găsit zăcând întinşi în casele lor. ~ Cei care l-au socotit pe Şuayb mincinos au fost ca şi când n-ar fi petrecut niciodată în ele. Aceia care l-au socotit pe Şuayb mincinos, aceia au fost pierduţi!” În Marea Sa Milostenie, Allah i-a salvat pe Şu’aib şi pe cei ce au crezut alături de el şi a grăit: „Şi când a venit porunca Noastră, i-am izbăvit Noi pe Şuayb şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, în vreme ce pe cei care au rămas nelegiuiţi i-a lovit strigătul tunător şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos, ~ Ca şi cum nu ar fi locuit în ele, în belşug, [niciodată]. Departe cu Madyan, aşa cum departe s-a dus şi neamul Thamud!” [11:94,95] Apoi Allah a revelat că Şu’aib s-a apropiat de cei din neamul său după ce au fost nimiciţi şi a plecat, spunând: „S-a întors de la ei şi le-a zis: O, neam al meu! Eu doară v-am vestit mesajele Domnului meu şi v-am sfătuit pe voi! Cum să mă întristez eu pentru un neam de necredincioşi?!” [7:93] Eu v-am adus vouă Mesajul Domnului meu şi v-am sfătuit să urmaţi calea cea dreaptă. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca să vă aduc vouă dreapta călăuzire. Nimic însă nu v-a adus pe drumul cel bun. Voi nu aţi dorit călăuzirea sau măcar să vedeţi calea cea dreaptă. Acum nu am nici un fel de milă sau remuşcare. Cum să mă întristez eu pentru un neam de necredincioşi?!, un neam ce a refuzat să accepte Adevărul, să fie călăuzit de Adevăr şi nu s-a îngrijorat de pedeapsa lui Allah.”