Povestea lui Solomon – Pacea fie asupra sa

Imamul Asakir a spus: „Numele său este Solomon bin David bin Iesei bin Auiid bin Abir bin Salmun bin Nahşun bin Aminadab bin Iram bin Hasrun bin Fars bin Iuda bin Iacob bin Isaac bin Avraam.” Allah a grăit: ﴾ Şi Solomon l-a moştenit pe David şi a zis: “O, voi oameni! Noi am fost învăţaţi graiul păsărilor şi ni s-a dat nouă din toate lucrurile. Acesta este harul cel limpede!” ﴿ [Coran 27:16] Solomon l-a moştenit pe David în Profeţie şi stăpânire. Nu este acel gen de moştenire pe care-l înţelegem de obicei, fiindcă David avea şi alţi fii, aşadar nu era singurul care moştenea averea şi proprietăţile părinteşti. Companionii au relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Noi nu lăsăm moştenire, ceea ce a rămas în urmă este milostenie.” Într-o altă versiune, a spus: „Noi, profeţii, nu lăsăm moştenire.” Ceea ce profeţii lasă în urmă după moartea lor nu este împărţit ca moştenire, ci este milostenie ce este împărţită celor săraci şi nevoiaşi. Solomon a spus: „O, voi oameni! Noi am fost învăţaţi graiul păsărilor...”. Acest verset ne dezvăluie că Solomon înţelegea limbajul tuturor păsărilor şi le putea grăi în acelaşi fel. „...şi ni s-a dat nouă din toate lucrurile.” Allah i-a dăruit lui Solomon din fiecare lucru de care avea nevoie pentru a stăpâni ca un drept conducător, mai mult decât dăruise altor regi sau conducători mai înainte sau după el. I s-au dăruit armate numeroase, djinni, păsări, animale sălbatice, înţelepciunea şi ştiinţa altor lucruri şi abilitatea de a înţelege celelalte făpturi fără grai. Allah a numărat acest lucru printre binele acordat lui Solomon. Allah a grăit: ﴾ Şi au fost adunate la Solomon oştile sale de djinni, de oameni şi de păsări şi au fost ele aranjate în cete. ~ Şi când au sosit ele din Valea Furnicilor, a zis o furnică: “O, voi furnicilor! Intraţi în casele voastre, ca să nu vă strivească Solomon şi oştile sale, fără ca ei să-şi dea seama!” ~ El a surâs, veselindu-se de vorbele ei, şi a zis: "Doamne, îngăduie-mi mie să-Ţi mulţumesc pentru harul pe care l-ai revărsat asupra mea şi asupra părinţilor mei şi să săvârşesc fapte bune de care Tu să fii mulţumit şi ajută-mă pe mine să fiu - prin îndurarea Ta - printre robii Tăi cei evlavioşi!” ﴿ [Coran 27:17-19] Într-o zi Solomon a strâns toate oştile sale de oameni, djinni, păsări şi apoi a mărşăluit cu ele, până a ajuns într-o vale. O furnică l-a văzut apropiindu-se şi atunci a strigat şi le-a avertizat şi pe celelalte furnici să se dea la o parte din calea sa, să nu fie strivite în picioare de oştile lui Solomon. „O, voi furnicilor! Intraţi în casele voastre, ca să nu vă strivească Solomon şi oştile sale, fără ca ei să-şi dea seama!” Solomon a auzit furnica şi a înţeles ce spusese celorlalte furnici. A surâs când a auzit ceea ce ceilalţi nu puteau să audă. Este important să enumerăm aici una dintre credinţele predominante printre cei neştiutori care credeau că, înaintea lui Solomon, animalele vorbeau şi se adresau oamenilor, până când Solomon a venit şi a încheiat un legământ cu ele, anume să nu mai vorbească cu ei niciodată. Aceasta este o atitudine ignorantă de vreme ce se fac astfel de presupuneri. Dacă ar fi adevărat, nu ar fi fost nici un privilegiu pentru Solomon să vorbească animalelor. De aceea, Solomon s-a rugat la Allah, cerând ca Îndurarea Sa în ceea ce-l priveşte să se pogoare prin favorurile Sale asupra lui. Şi acest lucru este numai pentru că Allah l-a ales pe el dintre toţi ceilalţi oameni. Solomon a recunoscut îndurarea lui Allah asupra lui, dar şi asupra părinţilor lui. Pupăza şi regina Bilqis Allah a grăit: ﴾ Apoi a cercetat el păsările şi a zis: “De ce nu văd eu pupăza? O fi ea dintre cei care sunt absenţi? ~ O voi chinui cu aspră caznă sau o voi înjunghia! Doar dacă îmi va aduce ea dovadă desluşită!” ~ Dar ea nu a rămas [absentă] prea mult şi [s-a ivit], zicând: “Eu am aflat ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc din Saba' o veste sigură: ~ Eu am aflat o femeie care împărăţeşte peste ei. Şi i s-au dat ei din toate lucrurile. Şi are ea un tron minunat. ﴿ [Coran 27:20-23] ﴾ Am aflat-o prosternându-se împreună cu neamul ei dinaintea Soarelui, în loc de Allah. Şeitan le-a împodobit faptele lor şi i-a abătut pe ei de la cale şi nu sunt ei bine călăuziţi! ~ Oare nu voiesc ei să se prosterneze lui Allah care face să iasă la iveală cele ascunse în ceruri şi pre pământ şi care ştie atât ceea ce ţin ei ascuns cât şi ceea ce mărturisesc ei?” ~ Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului minunat!” ~ A zis: “Vom vedea, dacă tu spui adevărul ori de eşti dintre cei care mint. ~ Du-te cu acest răvaş de la mine şi aruncă-l înaintea lor. Apoi stai departe de ei şi vezi ce vor trimite ca răspuns!” ﴿ [Coran 27:24-28] ﴾ A zis: O, voi înalţi dregători! A fost aruncat dinaintea mea un răvaş vrednic de respect. ~ El vine de la Solomon şi este: “În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. ~ Nu fiţi semeţi cu mine, ci veniţi la mine cu supunere!” ~ A zis ea: "O, voi înalţi dregători! Sfătuiţi-mă în această privinţă căci eu nu hotărăsc în nici o treabă fără ca voi să fiţi de faţă [pentru a mă sfătui]!” ~ Au zis ei: “Noi avem putere şi avem tărie mare, însă porunca este la tine, aşa că vezi ce porunceşti!” ﴿ [Coran 27:29:33] ﴾ Ea a zis: “Când regii intră într-o cetate, ei o strică şi pe cei mai puternici dintre locuitorii ei îi fac umili. Astfel fac ei [de obicei]; ~ Eu voi să le trimit lor un dar şi voi aştepta să văd cu ce se întorc solii!” ~ Când a venit [solia] la Solomon, a zis el: “Voiţi voi să-mi sporiţi averea, când ceea ce mi-a dat mie Allah este mai bun decât ceea ce v-a dat vouă?! Aşadar bucuraţi-vă voi de darul vostru! ~ Întoarce-te [conducător al soliei] la ei! Şi vom veni noi cu oştiri asupra lor, cărora nu le vor putea sta împotrivă! Şi-i vom alunga noi de acolo umiliţi şi vor fi ei ruşinaţi!” ﴿ [Coran 27:34-37] În aceste versete, Allah a pomenit povestea pupezei care nu a fost prezentă în oaste. Fiecare specie de păsări din oastea lui Solomon avea căpetenia ei şi aceasta trebuia să vină la el şi să-i raporteze zilnic problemele ivite. Aceasta este o procedură obişnuită printre cârmuitori. Datoria pupezei, după spusele lui Ibn Abbas şi a altora, era de a găsi o sursă de apă, de vreme ce erau într-o călătorie în deşert. Pupăza are capacitatea de a afla apa ce se află sub pământ. De îndată ce descoperea izvorul, oastea putea să sape pământul şi să scoată apa. Solomon i-a poruncit să se prezinte înaintea sa, însă a descoperit că pupăza lipseşte. Atunci Solomon a zis: „De ce nu văd eu pupăza? O fi ea dintre cei care sunt absenţi? ~ O voi chinui cu aspră caznă sau o voi înjunghia! Doar dacă îmi va aduce ea dovadă desluşită!” Solomon a ameninţat atunci că o va pedepsi cu asprime sau o va înjunghia de nu va veni cu argument convingător care să dovedească motivul absenţei sale. Cu toate acestea, după puţin timp, s-a ivit şi pupăza înaintea lui Solomon şi i-a zis: „Eu am aflat ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc din Saba' o veste sigură: ~ Eu am aflat o femeie care împărăţeşte peste ei. Şi i s-au dat ei din toate lucrurile. Şi are ea un tron minunat.” Pupăza i-a vorbit lui Solomon despre regatul din Saba care avea în stăpânire ţinutul Yemenului. În vremea lui Solomon, regatul acela fusese moştenit de o femeie din familia regală, fiindcă aceştia nu avuseseră un moştenitor bărbat care să preia tronul. Imamul Bukhari a relatat de la Abu Bakra că, atunci când a aflat că persanii au numit o femeie drept regină a lor, Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Nici un neam nu va înflori de va avea o femeie conducător.” „Şi i s-au dat ei din toate lucrurile. Şi are ea un tron minunat...” „...din toate lucrurile” înseamnă ceea ce în mod normal regii stăpânesc în calitate de cârmuitori şi ceea ce se află în jurisdicţia lor; „...un tron minunat” înseamnă că tronul ei era împodobit cu tot felul de perle şi pietre preţioase şi era făcut din aur. Pupăza i-a povestit însă că aceşti oameni, deşi, în Îndurarea Sa, Allah îi binecuvântase cu bunătăţi nenumărate, nu-L slăveau pe El şi nu-I erau Lui recunoscători. Aceştia venerau Soarele ce a fost creat de Allah ca o îndurare pentru ei. Satana îi îndepărtase de calea cea dreaptă, de calea lui Allah, Cel ce a creat universul şi Cel ce este prea-bine conştient chiar şi de cea mai mică făptură a acestui univers. Allah este Cel ce este demn de slăvirea lor, fiindcă El este Stăpânul Tronului Divin. După ce Solomon a ascultat vorbele pupezei, a trimis o scrisoare reginei din Saba, chemând-o la calea lui Allah, să-L slăvească şi să se supună numai lui Allah Unicul şi de asemenea să unească regatul ei cu regatul lui. „...Nu fiţi semeţi cu mine, ci veniţi la mine cu supunere!” Pupăza i-a adus scrisoarea, iar regina, după ce a citit-o, şi-a chemat toţi dregătorii să se sfătuiască în legătură cu conţinutul acesteia. Le-a spus: „O, voi înalţi dregători! A fost aruncat dinaintea mea un răvaş vrednic de respect. ~ El vine de la Solomon şi este: “În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător [Ar- Rahman, Ar-Rahim]. ~ Nu fiţi semeţi cu mine, ci veniţi la mine cu supunere!” Le-a cerut apoi să o sfătuiască cu privire la această problemă şi a spus: „O, voi înalţi dregători! Sfătuiţi-mă în această privinţă căci eu nu hotărăsc în nici o treabă fără ca voi să fiţi de faţă [pentru a mă sfătui]!” Dregătorii ei i-au spus: „De vei porunci să luptăm împotriva lor, noi ne supunem poruncii tale cu toată forţa şi tăria regatului. Noi lăsăm însă această problemă în mâinile tale şi ne vom supune la ceea ce vei hotărî.” Au zis ei: “Noi avem putere şi avem tărie mare, însă porunca este la tine, aşa că vezi ce porunceşti!” Regina era destul de inteligentă pentru a-şi da seama de situaţia creată. Se pare că avea idee despre puterea lui Solomon şi ştia că aceasta nu este o simplă ameninţare. A zis ea: „Când regii intră într-o cetate, ei o strică şi pe cei mai puternici dintre locuitorii ei îi fac umili. Astfel fac ei [de obicei]” Le-a spus că de Solomon le va cuceri regatul, atunci ei vor fi cei mai înjosiţi şi mai umiliţi dintre oameni. Şi a mai spus: „Eu voi să le trimit lor un dar şi voi aştepta să văd cu ce se întorc solii!” Dorea astfel să-l cumpere şi să-i îndrepte atenţia în altă parte decât asupra ei sau a regatului ei, trimiţându-i daruri şi stabilind astfel o legătură de prietenie. Însă nu a ştiut că Solomon era un profet ce nu putea să ajungă la un compromis cu cei ce nu cred şi îi fac asociaţi lui Allah. ﴾ Când a venit [solia] la Solomon, a zis el: “Voiţi voi să-mi sporiţi averea, când ceea ce mi-a dat mie Allah este mai bun decât ceea ce v-a dat vouă?! Aşadar bucuraţi-vă voi de darul vostru!” ﴿ A poruncit solului: „Întoarce-te [conducător al soliei] la ei!” şi i-a ameninţat că va trimite asupra lor o armată uriaşă căreia nu vor putea să-i opună rezistenţă: „Şi vom veni noi cu oştiri asupra lor, cărora nu le vor putea sta împotrivă! Şi-i vom alunga noi de acolo umiliţi şi vor fi ei ruşinaţi!” Când solul s-a întors cu această ameninţare, regina nu a găsit altă soluţie decât să se predea lui Solomon. Şi cu toţii s-au supus lui şi au mers împreună cu regina să-l întâlnească pe Solomon. Când a primit vestea că vor veni la el, Solomon s-a adresat astfel djinnilor ce se aflau alături de el: ﴾ A zis el: “O, voi înalţi dregători! Cine îmi va aduce mie tronul ei, înainte ca ei să vină la mine supuşi?” ~ A zis un dregător dintre djinni: “Eu ţi-l voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău, căci eu sunt în stare de aceasta şi sunt vrednic de încredere!” ~ A zis unul care avea ştiinţă de Carte: “Eu ţi-l voi aduce înainte ca tu să clipeşti din ochi!”. Şi când a văzut [Solomon tronul] stând dinaintea lui, a zis el: “Aceasta este prin graţia Domnului meu, ca să mă încerce dacă eu sunt mulţumitor sau sunt nemulţumitor. Însă acela care este mulţumitor este mulţumitor pentru sine însuşi, cât despre acela care este nemulţumitor, Domnul meu Îşi este Deajuns pentru Sine şi El este Înstărit [şi] Mărinimos [Ghaniy, Karim]. ~ Şi a [mai] zis el: “Faceţi tronul ei de nerecunoscut [pentru ea], pentru ca să vedem dacă ea este călăuzită sau dacă ea este dintre aceia care nu sunt călăuziţi!” ﴿ [Coran 27:38-41] ﴾ Şi când a venit ea, i s-a zis: “Aşa este tronul tău?” Iar ea a răspuns: “Parcă ar fi el...” “Şi nouă ni se dăduse ştiinţa înaintea ei şi eram noi deja supuşi”. ~ Însă pe ea o abătuse ceea ce ea adora în locul lui Allah şi era ea dintr-un neam de necredincioşi. ~ I s-a zis ei: “Intră în palat!” Şi când l-a văzut ea, l-a socotit a fi o mare adâncă şi [şi-a ridicat poalele], descoperindu-şi pulpele. Atunci, [Solomon] a zis: “Este un palat pardosit cu cristal”. A zis ea: “Doamne, eu sunt nedreaptă faţă de mine însămi! Eu mă supun împreună cu Solomon lui Allah, Stăpânul Lumilor!” ﴿ [Coran 27:42-44] Solomon i-a întrebat pe djinni cine poate să aducă tronul lui Bilqis mai înainte ca ea să ajungă cu neamul ei şi atunci un djinn viteaz a venit şi a zis: „Eu ţi-l voi aduce mai înainte ca tu să te ridici de pe locul tău”, adică mai înainte de a încheia tu această întrunire. În fiecare zi Solomon şedea de dimineaţa până la prânz pentru a rezolva problemele importante ale regatului său. A spus că era vrednic de încredere să aducă tronul: „...căci eu sunt în stare de aceasta şi sunt vrednic de încredere!” Însă unul dintre credincioşii djinni ce se afla la curtea sa şi despre care se spune că ştia Prea-măreţele Nume ale lui Allah a zis către Solomon: „Eu ţi-l voi aduce înainte ca tu să clipeşti din ochi!”. Şi cât ai clipi, Solomon a văzut tronul reginei Bilqis înaintea sa, cu toate că era o distanţă mare între Yemen şi Ierusalim. Atunci a zis: „Aceasta este prin graţia Domnului meu, ca să mă încerce dacă eu sunt mulţumitor sau sunt nemulţumitor. Însă acela care este mulţumitor este mulţumitor pentru sine însuşi, cât despre acela care este nemulţumitor, Domnul meu Îşi este Deajuns pentru Sine şi El este Înstărit [şi] Mărinimos [Ghaniy, Karim].” Atunci Solomon a cerut ca ornamentele ce împodobeau tronul să fie schimbate ca să vadă dacă regina îl recunoaşte sau nu. „Faceţi tronul ei de nerecunoscut [pentru ea], pentru ca să vedem dacă ea este călăuzită sau dacă ea este dintre aceia care nu sunt călăuziţi!” Atunci când a venit, a fost întrebată: „Aşa este tronul tău?” Ea a răspuns: „Parcă ar fi el...” Ea a eliminat această posibilitate, fiindcă, pe de o parte, ornamentele fuseseră schimbate, iar, pe de altă parte, era foarte puţin probabil ca acesta să fie tronul ei de vreme ce îl lăsase la palat. Solomon avea un palat măreţ clădit din cristal, iar în saloanele imense pardoseala era tot din cristal, iar pe sub ea curgea apă. În acea apă se găseau peşti şi alte animale acvatice, arătând ca un acvariu imens de-a lungul palatului. Când Bilqis a venit, a fost poftită să intre în palat. A intrat „şi când l-a văzut ea, l-a socotit a fi o mare adâncă şi [şi-a ridicat poalele], descoperindu-şi pulpele. Atunci, [Solomon] a zis: „Este un palat pardosit cu cristal”. A zis ea: “Doamne, eu sunt nedreaptă faţă de mine însămi! Eu mă supun împreună cu Solomon lui Allah, Stăpânul Lumilor!” Tha’labi şi alţii au spus că atunci când Solomon s-a căsătorit cu ea, ea a rămas de asemenea regină peste Yemen şi el a trimis-o înapoi acasă. O vizita o dată pe lună şi atunci rămânea la ea timp de trei zile. A poruncit de asemenea djinnilor să construiască trei palate în Yemen, ce au fost numite: Ghamdan, Salihin şi Beitun. În Surat Sad Allah a grăit: ﴾ Şi i l-am dăruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun şi care a fost cu căinţă! ~ Când i s-au adus lui spre seară cai sprinteni, ~ A zis el: “Eu am fost înclinat către iubirea bunurilor [din această lume] într-atât încât [am uitat de] pomenirea Domnului meu, până ce [soarele] s-a ascuns în spatele vălului său; ~ Aduceţi-i înapoi la mine!” Şi s-a pornit el să le mângâie picioarele şi gâturile. ~ Şi l-am încercat Noi pe Solomon şi am aruncat pe tronul lui un trup. Apoi s-a căit el. ﴿ [Coran 38:30-34] ﴾ A zis: „Doamne, iartă-mă pe mine şi dăruieşte-mi mie putere cum nu se mai cuvine nimănui după mine, căci Tu eşti Cel Darnic [Al-Wahhab]!” ~ Şi i-am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui, unde el voia, ~ Ca şi pe şeitani: pe toţi ziditorii şi cufundătorii, ~ Ca şi pe alţii legaţi în lanţuri. ~ „Acesta este darul Nostru. Deci împarte-l sau păstrează-l, fără să dai nici o socoteală!” ~ Şi el are la Noi un loc apropiat şi frumoasă întoarcere. ﴿ [Coran 38:35-40] Într-o seară i s-au adus lui Solomon cai sprinteni şi el a fost atât de cuprins de încântare şi admiraţie, încât timpul pentru rugăciunea de seară a trecut şi soarele a apus. Însă el nu a lipsit de la rugăciune în mod voit, fără motiv. Poate Şari’a lui permitea facerea rugăciunii mai târziu. Allah a grăit: „Şi l-am încercat Noi pe Solomon şi am aruncat pe tronul lui un trup. Apoi s-a căit el.” Ibn Jarir, Ibn Abu Hatim şi alţi exegeţi au menţionat multe istorisiri care se referă la acest verset şi care se găsesc îndeosebi în Biblie. Aşa cum a relatat Ibn Jarir, esenţa întregii poveşti spune aşa: „Solomon a lipsit din palatul său timp de patruzeci de zile. Când s-a întors, a început să construiască un templu măreţ întru slăvirea lui Allah, Bait-ul-Maqdis (Casa Sfântă de la Ierusalim). Am menţionat mai înainte în această carte că Iacob a fost primul ce a înălţat un templu, însă Solomon l-a extins şi l-a făcut măreţ.” Am menţionat de asemenea Hadisul în care Abu Dhar l-a întrebat pe Profet - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască: „O, Mesager al lui Allah! Care este prima moschee ce a fost înălţată?” Profetul a spus: „Al-Masjid Al-Haram (în Mecca).” El a întrebat: „Şi după aceasta?” Profetul a răspuns: „Moscheea Bait-ul-Maqdis (Casa sfântă din Ierusalim).” El a întrebat: „Ce diferenţă (de ani) este între acestea?” Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Patruzeci de ani.” Ştim că între Avraam care a înălţat Moscheea Sfântă din Mecca şi Solomon sunt mai bine de o mie de ani, aşadar ce să mai amintim de patruzeci de ani. Abdullah bin Amr bin As a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Când a sfârşit înălţarea Casei Sfinte de la Ierusalim (Bait-ul-Maqdis), Solomon i-a cerut lui Allah trei favoruri. Dintre acestea i-au fost dăruite numai două, iar noi avem speranţa că cel de-al treilea va fi pentru noi. Solomon a cerut judecată care să corespundă Judecăţii lui Allah şi în această privinţă Allah i-a acceptat rugăciunea. A cerut un regat care să nu mai fie dăruit nimănui după el şi i-a fost acceptată şi această cerinţă. De asemenea I-a cerut lui Allah ca celui ce-şi părăseşte casa numai cu scopul de a se ruga în moscheea sa să-i fie iertate toate păcatele şi să fie precum în ziua în care s-a născut. Avem speranţa că această rugă Allah ne-a va îndeplini nouă.” Referitor la judecata care corespunde Judecăţii lui Allah aflăm că în Coran se spune: ﴾ Şi [adu-ţi aminte] de David şi de Solomon, când au judecat asupra câmpului cultivat pe care au păscut noaptea oile neamului. Iar Noi am fost martori la judecata lor. ~ Noi l-am învăţat pe Solomon să o înţeleagă şi fiecăruia i-am dat putere de judecată şi ştiinţă... ﴿ [Coran 21:78,79] Qadi Şurai a menţionat povestea unui neam ce avea o vie. Într-o noapte au intrat nişte oi şi au mâncat-o. Şi atunci s-au plâns lui David şi el a hotărât ca stăpânii viei să primească despăgubire pentru valoarea acesteia. După ce David a hotărât acest lucru, s-au dus şi la Solomon şi l-au întrebat: „Ce a hotărât profetul lui Allah pentru voi?” Ei au răspuns: „Cutare şi cutare...” Solomon a zis: „Dacă aş fi fost eu cel ce judecă, aş fi hotărât să se dea via stăpânului oilor să o cultive şi să îngrijească de ea până ce va redeveni aşa cum fusese şi să dea strugurii stăpânului ei, iar stăpânul viei să ia oile, să le pască şi să beneficieze de toate veniturile provenind de la ele până ce stăpânul oilor îi va da via înapoi.” Când David a auzit acest lucru, a anulat hotărârea ce o luase şi a poruncit să se supună hotărârii noi. O altă istorisire, asemănătoare, preluată de la Abu Huraira, o găsim şi în cărţile lui Bukhari şi Muslim. Se spune că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Erau două femei ce mergeau împreună cu fiii lor. Un lup le-a atacat şi a luat fiul uneia dintre ele. S-au acuzat una pe cealaltă şi cea mai în vârstă a spus: «Lupul a luat fiul tău şi nu pe-al meu.» Cea mai tânără a spus însă: «Nu, l-a luat pe fiul tău, nu pe-al meu!» Atunci s-au dus şi s-au plâns lui David, iar el a hotărât în favoarea celei mai bătrâne. Însă când au venit la Solomon, el a zis: «Aduceţi-mi un cuţit şi-l voi tăia pe acest băiat în două, câte o parte pentru fiecare dintre voi.» Cea mai tânără a zis: «Nu, fie ca Allah să pogoare Îndurarea Sa asupra ta, acesta este fiul ei.» Astfel Solomon a schimbat hotărârea în favoarea celei mai tinere.” Allah a spus: ﴾ Iar lui Solomon [i-am supus Noi] vântul cel vijelios, ca să alerge la porunca sa pe pământul pe care Noi l-am binecuvântat. Şi Noi am fost Atoateştiutori. ~ Şi printre şeitani au fost unii care se cufundau pentru el şi făceau şi alte lucruri, iar Noi am fost păzitori peste ei. ﴿ [Coran 21:81,82] În Surat Sad se spune: ﴾ Şi i-am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui, unde el voia, ~ Ca şi pe şeitani: pe toţi ziditorii şi cufundătorii, ~ Ca şi pe alţii legaţi în lanţuri. ~ „Acesta este darul Nostru. Deci împarte-l sau păstrează-l, fără să dai nici o socoteală!” ~ Şi el are la Noi un loc apropiat şi frumoasă întoarcere. ﴿ [Coran 38:36-40] Solomon era foarte ataşat de nişte cai minunaţi şi sprinteni, însă atunci când l-au făcut să uite de timpul rugăciunii, a decis să-i părăsească de dragul lui Allah. Când a făcut acest lucru, Allah l-a răsplătit poruncind să se supună înaintea sa vântul, adică cel mai rapid mijloc de transport. „...i-am supus lui vântul, ca să alerge lin, după porunca lui”. Solomon avea un covoraş, iar când călătorea pe el vântul sufla încotro dorea el şi, la porunca sa, sufla cu viteza pe care o dorea. Allah a grăit: ﴾ Şi lui Solomon [i-am supus] vântul, încât mersul lui de dimineaţă a fost cât o lună de zile şi mersul lui de seară a fost cât o lună de zile. Şi am făcut să curgă pentru el un izvor de aramă. Şi printre djinni erau [unii] care munceau dinaintea lui, cu îngăduinţa Domnului său. Iar pe aceia dintre ei care se abăteau de la porunca Noastră îi făceam Noi să guste chinul flăcărilor. ~ Îi lucrau ei lui ceea ce el voia: sanctuare şi statui, vase [pentru mâncat] cât bazinele şi oale care se aşază bine. “Lucraţi, voi neam al lui David, [după legea lui Allah], pentru a-I aduce mulţumire!” Dar puţini dintre robii Mei sunt mulţumitori.” ﴿ [Coran 34:12,13] Allah a lăsat ca djinni să fie supuşi lui Solomon şi aceştia au muncit pentru el, supunându-se fiecărui ordin al său. Cel ce nu se supunea era pedepsit cu asprime. Şi au făcut pentru el sanctuare şi imagini în ziduri ce erau permise de Şari’a lor, dar şi bazine uriaşe. Au făcut de asemenea cazane şi vase imense ce erau fixate în locurile lor şi în care găteau hrană pentru săraci. Fiindcă aceasta este o acţiune de caritate şi o faptă bună, Allah a grăit: „Lucraţi, voi neam al lui David, [după legea lui Allah], pentru a-I aduce mulţumire!” Dar puţini dintre robii Mei sunt mulţumitori.” Apoi Allah a grăit: „Ca şi pe şeitani: pe toţi ziditorii şi cufundătorii, ~ Ca şi pe alţii legaţi în lanţuri.” [Coran 38:37,38] Printre şeitani se numărau cei ce-i dădeau ascultare lui Solomon şi cei ce nu se supuneau lui şi erau înlănţuiţi. Toate acestea ne indică puterea copleşitoare a lui Solomon căruia i se supuneau atât oamenii, cât şi djinnii; şi toate acestea erau rezultatul rugăciunii sale: „Doamne, iartă-mă pe mine şi dăruieşte-mi mie putere cum nu se mai cuvine nimănui după mine...” [38:35] Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Doi djinni răufăcători au venit la mine cu o seară înainte pentru a mă tulbura în rugăciune. Însă Allah a vrut ca eu să-i prind; i-am prins şi am vrut să-i leg de unul dintre stâlpii moscheii pentru ca dimineaţa să-i vedeţi şi voi. Însă mi-am amintit apoi rugăciunea făcută de fratele meu Solomon şi i-am lăsat să plece.” Abu Idris Al-Khaulani a relatat de la Abud-Darda următoarele: „Odată Profetul începuse să facă rugăciunea. Apoi deodată l-am auzit spunând: «Caut adăpost la Allah de tine... Te blestem cu blestemul lui Allah.» A spus acest lucru de trei ori. Şi apoi şi-a întins mâna ca şi cum ar fi dorit să încerce să prindă ceva. Când a terminat rugăciunea, am zis: «O, Mesager al lui Allah! Te-am auzit spunând în timpul rugăciunii un lucru pe care nu te-am mai auzit să-l fi spus înainte şi te-am văzut de asemenea întinzând mâna.» Profetul a răspuns: «Duşmanul lui Allah, Iblis (Satana), a venit la mine cu un foc arzător pentru a-l arunca în faţa mea. Atunci am zis: „Caut adăpost la Allah de tine!” de trei ori, iar după aceasta am zis: „Te blestem cu blestemul lui Allah!” tot de trei ori, însă el nu s-a întors. Atunci am dorit să-l prind, însă, de n-ar fi fost rugăciunea fratelui nostru Solomon, ar fi putut fi legat, iar copiii din Medina s-ar fi jucat cu el.»” (Muslim) Mulţi exegeţi au relatat că Solomon a avut o mie de femei, cu şapte sute era căsătorit, iar celelalte trei sute erau concubine. Există şi o altă opinie care afirmă tocmai contrariul: trei sute erau soţii şi şapte sute, concubine. Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Odată Solomon a spus: «Voi dormi în seara aceasta cu şaptezeci de femei şi fiecare va purta un copil ce va lupta pe calea lui Allah.» Companionii i-au reamintit să spună: „Dacă Allah voieşte”, însă el nu a spus acest lucru.” Imamul Ahmed a relatat de la Abu Huraira că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Odată Solomon a zis: «Voi dormi în această noapte cu o sută de soţii şi fiecare dintre ele va da naştere unui băiat ce va lupta întru Allah.» Însă a uitat să spună: «Dacă Allah voieşte.» Şi s-a culcat cu toate, însă nici una nu a zămislit în afară de una care a dat naştere la o jumătate de băiat. Profetul a spus: «Dacă ar fi zis: „Dacă Allah voieşte.”, dorinţa i s-ar fi împlinit.»” Acest Hadis este de asemenea relatat şi în cartea Sahihain. Solomon a fost binecuvântat cu un regat în care a fost stăpân peste fiecare suflet, peste oameni, precum şi peste djinni, peste animale, fie ele terestre sau acvatice. Nu a dus lipsă de nimic, aşa cum el însuşi a spus: „şi ni s-a dat nouă din toate lucrurile” [27:16] sau aşa cum a spus: „Doamne, iartă-mă pe mine şi dăruieşte-mi mie putere cum nu se mai cuvine nimănui după mine, căci Tu eşti Cel Darnic [Al-Wahhab]!” [38:35] A avut cale liberă să cheltuiască ce şi cât şi-a dorit şi să oprească de la cine şi de la ce a dorit. Lui nu i se va cere socoteală. Aşa se întâmplă în cazul un rege profet, spre deosebire de un rob al lui Allah care este şi profet, căruia nu îi este permis să dăruiască decât în cazul în care are permisiunea lui Allah. Profetului nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - i s-a dăruit posibilitatea de a alege între aceste două ranguri, însă a preferat să fie rob profet în loc de rege profet. În alte relatări se spune că s-a sfătuit cu îngerul Gavriil în această privinţă şi acesta l-a sfătuit să aleagă să fie un rob profet. După moartea sa totuşi stăpânirea şi regatul au fost în Umma (comunitatea) sa, şi aşa vor rămâne până în Ziua Judecăţii. Allah l-a binecuvântat pe Solomon cu tot binele Său în această lume. A grăit de asemenea că se va afla în apropierea lui Allah şi va obţine şi cea mai bună răsplată în Ziua Judecăţii: Şi el are la Noi un loc apropiat şi frumoasă întoarcere. [38:40] Moartea lui Solomon În Coran se spune: ﴾ Şi când am hotărât Noi moartea lui [Solomon], nimic nu le-a arătat lor moartea lui, afară de o vietate a pământului care a ros toiagul lui. Şi când s-a prăbuşit, li s-a arătat djinnilor că, dacă ei ar fi ştiut cu adevărat necunoscutul, ei nu ar fi rămas în chinul umilitor [al robiei lor]. ﴿ [Coran 34:14] Asbag a spus: „Am aflat că după ce Solomon a murit, termitele au început să roadă toiagul său timp de un an până ce el a căzut.” Acelaşi lucru este relatat şi de mulţi alţi învăţaţi. Ibn Abbas a spus că Solomon a fost rege timp de douăzeci de ani. Ibn Jarir a spus: „Solomon a trăit peste cincizeci de ani. După moartea sa, Rehoboam l-a succedat la tron şi a stăpânit vreme de şaptezeci de ani, până ce regatul fiilor lui Israel s-a dezintegrat.”