Povestea lui Avraam - Pacea fie asupra sa

Acesta este Avraam bin Terah (250) bin Nahor (148) bin Serug (230) bin Reu (239) bin Peleg (439) bin Eber (464) bin Şelah (433) bin Arfaxad (438) bin Sem (600) bin Noe. În acest mod se spune în Biblie, „Facerea”, capitolul 11. Am menţionat mai înainte după numele prezentate vârsta la care a ajuns fiecare în parte. Ibn Asakir a relatat de la Ikrima următoarele: „Lui Avraam i se spunea Abu Difan.” Se spune: „La vârsta de 75 de ani, lui Terah i s-au născut Avraam şi ceilalţi doi fraţi ai săi, Nahor şi Haran. Acesta din urmă a avut un fiu pe nume Lot, care mai târziu a devenit profet.” Se spune de asemenea că Avraam a fost cel de-al doilea fiu al lui Terah. Haran a murit în timpul vieţii tatălui său în ţinutul în care s-a născut, pământul Caldeei (Babilon). Aceasta este cea mai des întâlnită opinie în rândul istoricilor. Ibn Asakir a întărit această părere, menţionând că a fost născut în Babilon. Istoricii au menţionat că Avraam a luat-o de soţie pe Sara. Aceasta a fost stearpă şi nu a avut nici un copil. Împreună cu fiul său, Avraam, nora sa, Sara, nepotul său, Lot – fiul lui Haran, Terah a părăsit ţinutul Caldeei şi s-a îndreptat spre Canaan. Când au poposit în Haran, Terah însă a murit. Era în vârstă de 250 de ani. Acest lucru nu înseamnă că a fost născut în Haran. Locul său de naştere a fost Caldeea, ţinutul Babilonului. În Tora se spune că a murit la vârsta de 205 ani. Apoi au plecat din Canaan, unde se află Bait-ul-Maqdis (Casa Sfântă de la Ierusalim). Au trăit pentru o vreme în Haran, ţinutul Caldeei în acea vreme, şi apoi au locuit în Peninsula Arabică şi Siria. În Siria, oamenii venerau şapte stele. Cei ce locuiau în Damasc erau adepţi ai acestei religii. Îşi întorceau faţa spre Polul Nord şi slăveau cele şapte stele urmând un ritual specific ce implica incantaţii verbale şi activităţi fizice. Datorită acestui lucru găsim la fiecare dintre cele şapte porţi antice ale Damascului câte un altar, pentru fiecare stea în parte. Aceştia le slăveau şi le ofereau jertfe. De asemenea şi cei din Haran venerau stele şi idoli. Şi nu se găsea acolo nici un credincios în afară de Avraam, soţia sa, Sara şi nepotul lor, Lot. Şi Allah i-a încredinţat profetului Avraam misiunea de a-i elimina pe răufăcătorii acelei vremi. Allah i-a dăruit lui încă din copilărie înţelepciune şi l-a trimis ca mesager al Său; şi l-a făcut pe el Khalil al Său la bătrâneţe. Allah a grăit: “Şi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept, pentru că Noi îl cunoşteam.“ [21:51], ceea ce înseamnă: „Noi îl cunoşteam mai înainte că era cel potrivit pentru a primi o conduită şi călăuzire dreaptă (Ruşd).” Allah a spus: ﴾ „[Şi adu-ţi aminte] şi de Avraam, când a zis neamului său: „Adoraţi-L pe Allah şi fiţi cu frică de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacă voi ştiţi!” ~ Însă voi adoraţi în locul lui Allah nişte idoli şi născociţi minciună. Aceia în care credeţi voi în locul lui Allah nu pot avea nici un mijloc pentru hrănirea voastră. Căutaţi hrana voastră la Allah, adoraţi-L pe El şi aduceţi-I Lui mulţumire, căci la El veţi fi întorşi! ~ Iar dacă voi învinuiţi de minciună, [să ştiţi că] şi alte comunităţi au învinuit de minciună înainte de voi, iar trimisului nu-i revine decât transmiterea limpede!” ﴿ [Coran 29:16-18] ﴾ Oare nu au văzut ei cum începe Allah creaţia prima oară şi cum o va face pe ea apoi din nou? Acesta este [un lucru] uşor pentru Allah. ~ Spune: „Umblaţi pe pământ şi vedeţi cum [Allah] a început creaţia! Tot astfel va crea Allah făpturile din nou, căci Allah este peste toate cu putere. ~ El osândeşte pe cine voieşte El şi este îndurător cu cine voieşte El şi la El veţi fi aduşi înapoi.” ﴿ [Coran 29:19-21] ﴾ „Şi nu puteţi voi să scăpaţi de puterea Lui nici pe pământ şi nici în cer şi voi nu aveţi în afară de Allah nici aliat şi nici sprijinitor. ~ Iar aceia care nu cred în semnele lui Allah şi în întâlnirea cu El, aceia nu pot nădăjdui în îndurarea Mea şi aceia vor avea parte de osândă dureroasă”. ﴿ [Coran 29:22-23] ﴾ „Şi nu a fost răspunsul neamului său decât că ei au zis: „Omorâţi-l sau ardeţi-l în foc!”, însă Allah l-a mântuit de la foc. Întru aceasta sunt semne pentru un neam de oameni care cred. ~ Şi a zis: „Voi aţi luat în locul lui Allah idoli pentru ca să vă apropiaţi între voi în viaţa lumească, dar în Ziua de Apoi vă veţi lepăda unul de altul şi vă veţi blestema unul pe altul, iar sălaşul vostru va fi Focul şi nu veţi avea voi sprijinitori”. ﴿ [Coran 29:24-25] ﴾ A crezut în el Lot, care a zis: „Eu purced către Domnul meu. El este Cel Puternic [şi] Înţelept”. ~ Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi. ﴿ [Coran 29:26-27] Avraam şi tatăl său Primul pe care Avraam l-a chemat să urmeze calea lui Allah a fost tatăl său, Terah. Acesta venera idoli. Allah a grăit în nobilul Coran: ﴾ Şi pomeneşte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet! ~ Când i-a spus el tatălui său: „O, tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu-ţi este de nici un folos? ~ O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! ~ O, tată! Nu te închina la Şeitan, căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! ~ O, tată! Mă tem să nu te atingă o osândă de la Cel Milostiv şi să nu devii un aliat a lui Şeitan!” ﴿ [Coran 19:41-45] ﴾ I-a răspuns: „O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!” ~ A zis: „Vei avea numai pace [din partea mea]! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine. ~ Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!” ﴿ [Coran 19:46-48] În versetele de mai sus, Allah a dezvăluit argumentele pe care Avraam i le-a prezentat tatălui său. A menţionat modul în care şi-a invitat cu toată blândeţea şi politeţea tatăl la calea Adevărului. I-a explicat că urma o cale greşită venerând idolii care nu pot nici să vadă, nici să audă slava ce le este adusă. Cum ar putea aşadar ei să răspundă nevoilor unei persoane şi să le asigure hrană sau sprijin? Avraam i-a spus tatălui său despre ceea ce Allah binecuvântase asupra lui, şi anume dreaptă călăuzire şi cunoştinţe benefice pentru îndrumarea întregii omeniri, cu toate că era mai tânăr decât tatăl său. El a zis: „O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept!” [19:43], adică pe un drum unde nu există confuzie sau rigiditate, un drum ce duce direct spre Allah şi care aduce întreaga bunătate a acestei vieţi şi a celei ce va să vină. Când Avraam a oferit tatălui său călăuzirea Divină şi sincera sa povaţă, acesta le-a respins şi l-a ameninţat că-l va alunga cu pietre dacă nu va înceta cu aceasta: „I-a răspuns: "O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!” [19:46] Avraam a replicat: „Pacea să fie asupra ta!” Şi a zis tatălui său: „Din partea mea nu va veni nici un rău şi nici nu vei înfrunta vreo insultă. Eşti în siguranţă în ceea ce mă priveşte!” “Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine.” Surat Maryam [19:47] Ibn Abbas a relatat: „Cuvântul Hafiyya din versetul de mai înainte înseamnă „bun, binevoitor”, ceea ce înseamnă că Allah a fost Bun cu mine, căci m-a călăuzit spre slăvirea Sa, să-I aduc slavă într-o manieră bună şi astfel a zis: “Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi voi în locul lui Allah şi-L voi chema pe Domnul meu. Poate că eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!” Surat Maryam [19:48] Şi într-adevăr Avraam a cerut iertare lui Allah pentru tatăl său, aşa cum promisese. Cu toate acestea, când a devenit clar că tatăl său era „un vrăjmaş al lui Allah, atunci s-a dezlegat de el”, după cum se spune în Coran: ﴾ Cererea de iertare a lui Avraam pentru tatăl său nu a fost decât din pricina unei făgăduinţe pe care i-a făcut-o. Dar când i-a devenit limpede că el este vrăjmaş al lui Allah, atunci s-a dezlegat de el. Avraam era milos şi blând. ﴿ [Coran 9:114] Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Avraam se va întâlni cu tatăl său, Azar, în Ziua Judecăţii şi îl va vedea cu faţa murdară şi prăfuită. Avraam va spune: «Oare nu ţi-am spus că trebuia să mă asculţi?» Tatăl său îi va răspunde: «Astăzi nu voi fi neascultător!» Avraam va spune: «O, Doamne! Mi-ai făgăduit că nu mă vei arunca în dizgraţie în Ziua Judecăţii! Iar astăzi nu există ruşine mai mare decât să îmi ştiu tatăl departe de mine!» Atunci Allah va grăi: «Le-am interzis necredincioşilor să intre în Paradis!» Şi se va spune. «O, Avraam! Priveşte la picioarele tale!» Şi el va vedea doar o jertfă. Aceasta va fi apucată de picioare şi va fi aruncată în Focul Iadului.” (Al-Bukhari) ﴾ [Adu-ţi aminte când] Avraam i-a zis lui 'Azar, tatăl său: „Tu iei idolii drept zei? Eu te văd împreună cu neamul tău într-o rătăcire limpede!” ﴿ [Coran 6:74] Acest verset ne dezvăluie că numele tatălui lui Avraam era Azar. Cu toate acestea, majoritatea genealogiştilor, printre care şi Ibn Abbas, sunt de părere că numele acestuia era Terah. În Biblie este de asemenea menţionat numele Terah. Se crede că Azar era numele idolului pe care tatăl său îl venera şi că probabil a fost numit după acesta. Ibn Jarir a spus: „O opinie des întâlnită este că numele său era Azar şi probabil avea două nume. Sau unul dintre acestea era numele său, în timp ce celălalt era o poreclă.” Allah a grăit: ﴾ Şi aşa i-am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pământului, pentru ca el să fie dintre aceia care cred cu convingere. ~ Când noaptea l-a acoperit, a văzut el o planetă şi a zis: „Acesta este Domnul meu!” Şi când ea a asfinţit, a zis el: „Eu nu-i iubesc pe cei care apun!” ~ Şi când a văzut el Luna răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu!”. Dar când a apus, a zis el: „Dacă Domnul meu nu mă călăuzeşte, voi fi din neamul celor rătăciţi!”. ~ Şi când a zărit el Soarele răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfinţit, a zis el: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]!” ﴿ [Coran 6:75-78] ﴾ „Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaţi!” ~ Şi s-a certat neamul lui cu el, însă el le-a zis: „Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă]! Domnul meu cuprinde totul cu ştiinţa [Sa]. Voi nu vă amintiţi?” ﴿ [Coran 6:79-80] ﴾ Şi cum m-aş teme eu de ceea ce voi I-aţi alăturat, când voi nu vă temeţi să-I alăturaţi lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimis vouă nici o dovadă? Care dintre cele două tabere este mai îndreptăţită la siguranţă, dacă voi ştiţi? ~ Cei care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi. ~ Aceasta este dovada pe care am dat-o Noi lui Avraam împotriva neamului său. Noi îi ridicăm cu trepte pe cei pe care voim. Domnul Tău este Înţelept, Atoateştiutor. ﴿ [Coran 6:81-83] În aceste versete Allah s-a referit la Avraam şi la neamul său, la disputele dintre aceştia. Şi le-a spus acestora, şi prin intermediul lor întregii omeniri, că acele corpuri cereşti pe care le urmăreau fie noaptea, fie ziua, nu erau nici zei şi nici o divinitate. Nu merită a fi slăvite în locul lui Allah, căci acestea sunt doar nişte simple creaţii ce au nevoie a fi supravegheate. Acestea răsar şi apoi apun şi nu se mai văd, însă Allah este Atotputernic, nimic nu poate dispărea sau se poate ascunde de El. Allah este Nemuritor şi Veşnic, nu există altă divinitate în afară de El. În primul rând, le-a explicat acestora că stelele nu dispun de această abilitate şi le-a indicat Luna, care este cea mai strălucitoare şi mai frumoasă dintre stele. Apoi a indicat Soarele, care este cel mai strălucitor şi mai frumos dintre corpurile cereşti şi le-a explicat că până şi acesta era supus şi supravegheat. Allah a grăit: ﴾ Şi printre semnele Sale sunt noaptea şi ziua şi Soarele şi Luna. Însă nu vă prosternaţi nici dinaintea Soarelui, nici dinaintea Lunii, ci prosternaţi-vă dinaitea lui Allah care le-a creat pe ele, dacă pe El Îl adoraţi voi! ﴿ [Coran 41:37] Din această cauză Allah a grăit: ﴾ Şi când a zărit el Soarele răsărind, a zis: „Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!” Apoi, când a asfinţit, a zis el: „O, neam al meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaţi [lui Allah]! ~ Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care a creat cerurile şi pământul; şi niciodată nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaţi!” ~ Şi s-a certat neamul lui cu el, însă el le-a zis: Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi, căci numai ce voieşte Domnul meu [se întâmplă] ﴿ [Coran 6:78-80] A spus: „Nu-mi pasă de aceşti zei pe care voi îi slăviţi în afară de Allah, căci aceştia nu pot aduce nici bine, nici pricinui vreun rău cuiva şi nici nu pot să audă sau să priceapă ceva. Acestea sunt creaturi ale lui Allah, supuse Lui, căci altfel sunt alungate cu pietre şi înălţate la locurile lor.” Oameni din Babilon venerau idoli şi cu aceştia a avut Avraam dispute în legătură cu modul lor de slăvire. Le-a fărâmat în bucăţi idolii şi le-a dovedit falsitatea credinţei lor. Aşa cum Allah a grăit: ﴾ Şi a zis: „Voi aţi luat în locul lui Allah idoli pentru ca să vă apropiaţi între voi în viaţa lumească, dar în Ziua de Apoi vă veţi lepăda unul de altul şi vă veţi blestema unul pe altul, iar sălaşul vostru va fi Focul şi nu veţi avea voi sprijinitori”. ﴿ [Coran 29:25] Allah grăieşte în Surat Al-Anbiya: ﴾ Şi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept, pentru că Noi îl cunoşteam. ~ Şi când le-a zis el tatălui său şi neamului său: „Ce sunt aceste chipuri la care voi vă închinaţi?”, ~ I-au răspuns ei: „Noi i-am aflat pe părinţii noştri închinându-se la ele”. ~ A zis: „Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”. ~ Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care glumesc?” ~ Iar el a răspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor şi al pământului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă mărturisesc vouă despre aceasta.” ﴿ [Coran 21:51-56] ﴾ „Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. ~ Şi i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el. ~ Au zis ei: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!” ~ Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamă Avraam”. ~ Au zis: „Aduceţi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei să facă mărturie!” ~ Au zis [atunci]: „Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?” ~ A răspuns el: „Ba a făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebaţi-i, dacă ei pot cuvânta!” ﴿ [Coran 21:57-63] ﴾ Atunci s-au întors la sufletele lor şi au zis: „Aşadar, voi sunteţi cei nelegiuiţi!” ~ Apoi au întors capetele lor [zicând]: „Tu ştii prea bine că aceştia nu vorbesc!” ~ Şi a zis el: „Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău? ~ Uff! pentru voi şi pentru ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?” ~ Au zis: „Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!” ~ Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” ~ Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere. ﴿ [Coran 21:64-70] Şi în Surat Aş-Şu’ara din Coran se spune: ﴾ Recită-le lor istoria lui Avraam: ~ Când el le-a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi?” ~ I-au răspuns ei: „Noi îi adorăm pe idoli şi rămânem slujindu-i pe ei”. ~ Şi le-a zis: „Oare vă aud ei când îi chemaţi ~ Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă vreun rău?” ~ Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i-am aflat pe părinţii noştri făcând aşa!” ~ A zis: „Şi aţi văzut voi aceea ce adoraţi ~ Voi şi părinţii voştri cei de demult?” ﴿ [Coran 26:69-76] ﴾ Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul lumilor, ~ Care m-a creat şi El este Cel care mă călăuzeşte, ~ Care mă hrăneşte şi-mi dă de băut, ~ Iar când sunt bolnav, el mă tămăduieşte, ~ Care mă lasă să mor şi-apoi la viaţă mă trezeşte, ~ Care nădăjduiesc că-mi va ierta păcatele în Ziua Judecăţii. ~ Doamne, dă-mi mie înţelepciune şi ajută-mă pe mine să mă alătur celor drepţi! ﴿ [Coran 26:77-83] Şi în Surat As-Saffat se spune: ﴾ Printre cei care au urmat [calea lui Noe] s-a aflat Avraam, ~ Când a venit el la Domnul său cu inima curată ~ Şi când le-a zis tatălui său şi neamului său: „Pe cine adoraţi voi? ~ Voiţi voi, prin minciună, alţi Dumnezei afară de Allah? ~ Ce credeţi voi despre Stăpânul lumilor-?” ~ Şi a aruncat el o privire spre stele ~ Şi a zis: „Eu sunt bolnav!” ~ Şi s-au întors de la el, îndepărtându-se. ﴿ [Coran 37:83-90] ﴾ Apoi s-a întors către zeii lor şi le-a zis: „Voi nu mâncaţi? ~ De ce nu vorbiţi?” ~ Apoi s-a năpustit asupra lor şi i-a lovit cu mâna dreaptă. ~ Atunci s-au apropiat de el în fugă. ~ Şi el le-a zis: „Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi, ~ În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?” ~ Au zis ei: „Înălţaţi pentru el un altar şi aruncaţi-l în flăcări!” ~ Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliţi! ﴿ [Coran 37:91-98] În aceste versete, Allah ne-a înştiinţat că Avraam s-a lepădat de practica neamului său de a venera idoli şi a zis: „Ce sunt aceste chipuri la care voi vă închinaţi?” [21:52], adică acelea pe care le urmaţi cu devotament şi cărora le arătaţi supunere. I-au răspuns ei: „Noi i-am aflat pe părinţii noştri închinându-se la ele” [21:53] Credinţa lor nu reprezenta decât o urmare oarbă a tradiţiilor părinţilor şi străbunilor lor în ceea ce priveşte venerarea idolilor. A zis: „Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”. [21:54] Într-un alt verset a spus: Şi când le-a zis tatălui său şi neamului său: “Pe cine adoraţi voi? ~ Voiţi voi, prin minciună, alţi Dumnezei afară de Allah? ~ Ce credeţi voi despre Stăpânul lumilor-?” [37:85-87] Qatada a zis: „... adică ce credeţi că va face Allah cu voi când Îl veţi întâlni la sfârşitul acestei lumi, după ce voi aţi slăvit idoli?” „Oare vă aud ei când îi chemaţi ~ Sau vă sunt ei de folos sau vă fac vouă vreun rău?” ~ Au răspuns ei: „[Nu!] Dar i-am aflat pe părinţii noştri făcând aşa!” [26:72,74] Cei din neamul lui Avraam au acceptat faptul că idolii lor nu le auzeau chemarea, nu le erau de folos şi nici nu le puteau pricinui vreun rău. Singurul motiv pentru care îi venerau era că şi părinţii lor făcuseră acest lucru, la fel ca şi cei ce se abătuseră de la calea cea dreaptă, precum ei înşişi: „Voi şi părinţii voştri cei de demult? Ei îmi sunt duşmani mie, afară de Stăpânul lumilor” [26:75-77] Acest lucru dovedeşte falsitatea acelor idoli, căci, de ar fi fost cu adevărat zei, i-ar fi putut face rău lui Avraam în momentul în care acesta i-a renegat. Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care glumesc?” [21:55]. L-au întrebat dacă a venit să-i cheme la Adevăr, să renege practica prin care venerau idoli, să le discrediteze părinţii pentru aceasta, dacă vorbea cu seriozitate sau dacă pur şi simplu glumea cu ei? Iar el a răspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor şi al pământului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vă mărturisesc vouă despre aceasta.” [21:56] El le-a răspuns că era neprefăcut în chemarea sa şi că există un Dumnezeu Unic, Stăpânul fiecărui lucru şi Creatorul fiecărei făpturi, Cel ce a creat acest univers fără a avea vreun precedent. Şi astfel ei ar trebui să-L slăvească pe El, fără a-I face Lui asociaţi. „Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. [21:57] Avraam a jurat că va urzi împotriva idolilor lor atunci când toţi se vor pregăti de sărbătoare. Nu se ştie cu exactitate dacă a spus acest lucru deschis sau doar a avut acest gând în minte – ambele situaţii sunt indicate de către exegeţi. Avraam şi idolii Aceştia aveau o sărbătoare pe care o celebrau o dată pe an, la ieşire din cetatea lor. Terah l-a rugat pe Avraam să ia şi el parte, însă a răspuns că e bolnav şi nu se simte foarte bine – Şi a aruncat el o privire spre stele ~ Şi a zis: „Eu sunt bolnav!” [37:88,89] Prin aceste vorbe, Avraam s-a referit că i-ar putea umili pe idolii lor, pentru a face să triumfe religia lui Allah, Religia Adevărului. După ce neamul său a plecat să celebreze sărbătoarea şi a rămas singur în zonă, „s-a întors către zeii lor” [37:91]. Ragha înseamnă că s-a grăbit să ajungă la ei, ascunzându-se. I-a găsit într-un loc minunat, înconjuraţi de multe feluri de hrană şi le-a zis în batjocură: “Voi nu mâncaţi? ~ De ce nu vorbiţi?” ~ Apoi s-a năpustit asupra lor şi i-a lovit cu mâna dreaptă. [37:91-93] I-a lovit cu o secure şi „i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el.” [21:58] Se spune că a ridicat securea spre cel mai mare dintre ei ca să-l doboare. Când s-au reîntors de la sărbătoare, au văzut ce se năpustise asupra zeilor lor. Au zis ei: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!” [21:59] Şi dacă ar fi avut puţină minte, şi-ar fi dat seama de dovada ce se afla în spatele acestui lucru, căci de ar fi fost zei adevăraţi atunci nu ar fi acceptat această umilinţă şi cu siguranţă s-ar fi apărat de oricine ar fi vrut să le pricinuiască vreun rău. Însă din cauza ignoranţei şi a stăruinţei de a urma acea cale greşită, au spus: „Cine a făcut aceasta cu zeii noştri?” [21:59] Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamă Avraam”. [21:60] Şi au spus: „El a vorbit despre ei (zei) în batjocură. El este cel ce a făcut aceasta şi i-a făcut pe ei fărâme.” Ibn Masu’d a spus – după cum am menţionat mai înainte – că le-a vorbit făţiş, ceea ce înseamnă că el a fost cel care i-a ameninţat astfel: „Şi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarce spatele, îndepărtându-vă”. [21:57] Au zis: „Aduceţi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei să facă mărturie!” [21:61] Ei au spus: „Aduceţi-l pe acesta la locul nostru de întâlnire, dinaintea oamenilor, pentru ca ei toţi să audă ceea ce spune, să fie martori şi de asemenea să vadă pedeapsa pe care vom decide să i-o acordăm.” Acesta a fost principalul scop al lui Avraam – ca toţi oamenii să se strângă într-un loc şi astfel să-şi poate duce la îndeplinire misiunea sa, prin respingerea practicii false pe care o urmau, venerarea idolilor. La fel a zis şi Moise către Faraon: ﴾ „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sărbătoare şi lumea să se adune dimineaţa!” ﴿ [Coran 20:59] Când oamenii s-au strâns laolaltă şi Avraam a fost adus dinaintea lor, l-au întrebat: „Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?” ~ A răspuns el: „Ba a făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebaţi-i, dacă ei pot cuvânta!” Surat Al-Anbiya [21:62,63] Se spune că s-a referit la faptul că cel mai mare dintre idoli a fost cel ce l-a provocat să-i facă fărâme. Prin aceasta, Avraam a vrut să le atragă atenţia asupra faptului că zeii lor nu puteau vorbi şi să recunoască astfel că aceştia erau doar nişte simple obiecte neînsufleţite. Atunci s-au întors la sufletele lor şi au zis: „Aşadar, voi sunteţi cei nelegiuiţi!” [21:64] „ Voi aţi greşit când v-aţi lăsat zeii singuri, fără pază.” Qatada a zis: „Cei din neamul său s-au ruşinat şi au plecat capetele, zicând: „Tu ştii prea bine că aceştia nu vorbesc!” [21:65] „Tu ştii prea bine, o, Avraame, că ei nu vorbesc. Cum de ne ceri nouă să-i întrebăm?” În acest moment, Avraam i-a întrebat: „Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva care nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău? ~ Uff! pentru voi şi pentru ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?” [21:66,67] În Coran se spune: Atunci s-au apropiat de el în fugă. ~ Şi el le-a zis: „Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi” [37:94,95] „Cum de puteţi slăvi idoli pe care cu mâna voastră i-aţi făcut din piatră şi din lemn şi le-aţi dat lor o formă?” „În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?" [37:96], adică: „Voi sunteţi doar nişte făpturi şi acei idoli sunt doar nişte făpturi. Cum ar putea o făptură să slăvească o altă făptură? Slăvirea voastră nu este mai bună decât slăvirea lor asupra voastră! Voi sunteţi în rătăcire, căci slava i se cuvine numai lui Allah, Creatorul Suprem, Cel ce nu are pe nimeni egal.” Avraam şi Focul ﴾ Au zis ei: „Înălţaţi pentru el un altar şi aruncaţi-l în flăcări!” ~ Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi i-am făcut pe ei să fie cei mai umiliţi! ﴿ [Coran 37:97,98] Când s-au văzut copleşiţi şi fără nici o dovadă clară, au trecut de la discuţii şi dezbateri la ameninţări şi au făcut uz de puterea şi autoritatea lor, pentru ca zeii lor să triumfe. Însă Allah a avut un alt plan pentru ei: ﴾ „Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi [ceva pentru ei]!” ~ Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” ~ Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere. ﴿ [Coran 21:68-70] Începuseră să strângă de multă vreme de oriunde găseau lemne de foc şi au făcut o grămadă foarte mare. Când o femeie se îmbolnăvea făcea legământ că de va fi vindecată va aduna lemne de foc, pentru a-l arde pe Avraam. Au pregătit un teren imens unde au dus lemnele strânse şi au aţâţat focul. Acesta s-a aprins, iar flăcările uriaşe şi scânteile păreau a atinge cerul. Apoi l-au aşezat pe Avraam pe o catapultă ce fusese construită de un om din neamul Kurdiş, pe nume Hezan. Acesta a inventat catapulta. Allah a poruncit pământului să-l înghită şi se va scufunda în el până în Ziua Judecăţii. Au început să-l lege pe Avraam în lanţuri şi acesta l-a pomenit pe Allah prin aceste cuvinte: „Nu există altă divinitate în afară de Tine, Tu eşti preaslăvit, o, Stăpân al Lumilor! Ţie ţi se cuvine slava şi puterea este pentru Tine. Tu nu ai pe nimeni egal!” În timp ce era aşezat pe catapultă, încătuşat şi apoi aruncat în foc, Avraam a spus: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!” Avraam a spus acestea în momentul în care era aruncat în foc, iar profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus în momentul în care i s-a spus: ﴾ Oamenii s-au adunat împotriva voastră, deci temeţi-vă de ei!”, credinţa le-a sporit şi au zis ei: „Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!” ~ Şi ei s-au întors [după aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Său, fără să-i fi atins nici un rău. Ei au căutat mulţumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de har nemăsurat. ﴿ [Coran 3:173,174] S-a relatat că în momentul în care a fost aruncat şi se afla încă în aer, îngerul Gavriil s-a apropiat şi a zis: „Avraame! Ai nevoie de ajutor?” El a răspuns: „Dacă vine de la tine, atunci nu!” Ibn Abbas şi Sa’id bin Jubair au relatat că îngerul ce aduce ploaia a spus: „Oare când mi se va porunci să pot aduce ploaia?” Porunca lui Allah a fost însă mai iute decât orice altceva. Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi mântuire peste Avraam!” Surat Al-Anbiya [21:69] Ali bin Abu Talib a explicat că sensul acestui verset este: „Nu-i face lui rău”. Ibn Abbas şi Abul-Aliah au spus: „Dacă Allah nu ar fi grăit “mântuire peste Avraam”, răcoarea i-ar fi pricinuit rău.” Ka’b bin Ahbar a zis: „Nimănui nu-i va fi de folos în acea zi focul, şi acesta nu a ars decât lanţurile ce-l încătuşau.” Şi Dahhak a zis: „S-a relatat că Gavriil s-a aflat alături de el, ştergându-i sudoarea de pe faţă, şi că nu a îndurat nimic în afară de acea sudoare.” Abu Huraira a spus: „Cel mai bun lucru pe care tatăl lui Avraam l-a spus când şi-a văzut fiul în acea stare a fost: «Cât de bun este Domnul tău, o, Avraam!»” Ibn Asakir a relatat citându-l pe Ikrima că mama lui Avraam şi-a privit fiul şi a zis: „O, fiule! Doresc să vin la tine, aşa că roagă-te la Allah să mă ferească de flăcările ce te înconjoară.” Avraam a răspuns: „Da!” Mama sa s-a apropiat de el fără ca flăcările să-i pricinuiască vreun rău. Când a ajuns acolo, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi apoi s-a întors. Minhal bin Amr a zis: „Mi s-a spus că Avraam a rămas acolo timp de 40 sau 50 de zile. Şi el a zis: «În toată viaţa mea nu au existat zile mai bune sau nopţi mai bune decât acelea în care m-am aflat în foc. Mi-am dorit ca întreaga mea viaţă să fie aşa.» Fie ca Allah să trimită binecuvântarea Sa asupra lui!” Cei din neamul lui Avraam au dorit să se răzbune, însă au fost umiliţi; au dorit să se ridice deasupra lui, dar au fost puşi mai prejos. Allah a zis: „Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în pierdere.” [21:70] În lumea aceasta, au avut parte de umilire şi pierdere, dar în lumea de apoi focul în care vor fi aruncaţi nu va fi răcoros şi nici nu le va aduce lor mântuire. Aceştia nu vor primi nici un salut de întâmpinare, nici un mesaj de pace. Va fi precum Allah a grăit: „Ce locuinţă rea şi ce rău loc de şedere este ea!” [Coran 25:66] Umm Şuraik a relatat: „Profetul a poruncit să fie ucisă Wazgh (şopârla de casă) şi a spus: «A suflat în focul lui Avraam!»” (relatat de Al-Bukhari) Şi imamul Ahmed a relatat preluând de la A’işa că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Ucide şopârla de casă, căci aceasta a aţâţat focul lui Avraam.” Acesta a spus: „A’işa obişnuia să le ucidă!” Imamul Ahmed a relatat preluând de la Nafi că o femeie a intrat la A’işa şi a văzut un fel de capcană. A întrebat: „Pentru ce este aceasta?” Ea a răspuns: „Ucidem cu ea şopârlele de casă.” Apoi a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Când Avraam a fost aruncat în foc, toate animalele şi insectele au încercat să-l stingă, în afară de şopârla de casă; aceasta a început să-l aţâţe.” Imamul Ahmed a relatat de asemenea că Samama, sclava lui Fakiha bin Mughira, a spus: „Am intrat la A’işa şi am văzut în locuinţa ei o suliţă întinsă pe pământ. Eu am zis: „O, Umm-ul-Mu’minin („Mama credincioşilor” – A’işa)! Ce faci cu această suliţă?” Ea a spus: "Am păstrat-o pentru a ucide acele şopârle de casă, căci Profetul ne-a spus: «Când Avraam a fost aruncat în foc, nu a existat animal sau insectă pe pământ care să nu încerce să stingă focul, în afară de această şopârlă de casă, care a încercat să-l aţâţe.» Astfel că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - ne-a cerut să o ucidem.” Dispute între Avraam şi Nimrod Allah spune în Surat Al-Baqara: ﴾ Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i-a dat stăpânia? Şi a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”. Şi i-a răspuns el: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!”. Atunci a zis Avraam: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi. ﴿ [Coran 2:258] În acest verset, Allah ne-a înfăţişat disputa pe care Avraam a avut-o cu acest rege arogant şi trufaş care pretindea pentru el stăpânirea. Avraam i-a spulberat argumentele firave şi l-a făcut să se gândească la neştiinţa sa. Exegeţii, genealogiştii şi istoricii sunt de părere că acesta a fost regele Babilonului. Numele lui era Nimrod bin Canaan bin Koş bin Sem bin Noe. Aşa este relatat de Mujahid. Cu toate acestea, alţii sunt de părere că era numit Nimrod bin Peleg bin Eber bin Şelah bin Arfaxad bin Sem bin Noe. Mujahid şi alţii au spus: „El era unul dintre regii acelei vremi. La acea vreme erau patru regi ce domneau pe pământ. Doi dintre aceştia erau credincioşi, iar ceilalţi doi erau fără credinţă. Cei credincioşi erau Zul-Qarnain şi Sulaiman, iar cei doi necredincioşi erau Nimrod şi Nabucodonosor.” Se spune că Nimrod a domnit timp de aproape 400 de ani. Era trufaş, arogant, răzvrătit şi iubitor de averi. Când Avraam l-a chemat să slăvească un Dumnezeu Unic, Allah, fără a-I face Lui egali, el a fost îndemnat de neştiinţa şi rătăcirea sa să respingă chemarea. A avut lungi dispute cu Avraam pe această temă şi în loc să accepte credinţa, a pretins pentru el stăpânirea. Când Avraam i-a spus: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”, el a răspuns: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!” Qatada, Suddi şi Ibn Ishaq au spus: „Doi oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul, norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi de aceea a zis Avraam: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”. Dacă acest rege trufaş prin afirmaţia: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!” a vrut să spună că el a fost cel ce a creat acest fenomen al vieţii şi morţii, atunci cu încăpăţânare şi în mod voit a respins Adevărul. Dar dacă afirmaţia sa a însemnat ceea ce Qatada şi alţii au menţionat mai înainte atunci acesta nu a fost atent la discuţie şi nu a dat un răspuns la ceea ce Avraam îi spusese. Deoarece această afirmaţie a regelui, şi anume că a dat şi a luat viaţa, poate să nu fie tocmai clară multor oameni, Avraam a adus o altă dovadă a existenţei Creatorului şi, pentru a combate pretinderea lui Nimrod, a spus: „Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!” I-a spus că Allah Cel ce este Creatorul fiecărui lucru şi Cel ce este Unic Dumnezeu porunceşte în fiecare zi soarelui să răsară dinspre răsărit. „De crezi însă că tu poţi să dai viaţă şi să iei viaţa, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. „Cel care dă viaţă şi ia viaţa” poate face orice fără nici o greutate. Dacă pretinzi viaţa şi moartea, atunci fă ca soarele să răsară dinspre apus. Dacă nu eşti capabil să înfăptuieşti acest lucru, atunci nu poţi să-l faci nici pe cel dinainte. Şi tu ştii asta mai bine. Nu eşti în stare să creezi nici măcar un ţânţar.” Avraam i-a înfăţişat propria-i neştiinţă şi slăbiciune şi acesta nu a ştiut ce să mai răspundă. A rămas uluit, fără cuvinte. Şi de acea în Coran sunt dezvăluite aceste cuvinte: „Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.” Suddi a spus: „Această discuţie a avut loc între Avraam şi Nimrod în ziua în care a ieşit din foc. Ei nu mai şezuseră împreună niciodată înainte. Şi aşa a fost.” Zaid bin Aslam a relatat: „Nimrod avea control asupra mărfurilor, iar oamenii se duceau la el pentru a-şi asigura proviziile. Avraam de asemenea a mers alături de un grup de oameni pentru proviziile sale. Niciodată mai înainte nu-l întâlnise şi astfel această dispută a avut loc în acea zi. Lui Avraam nu i-a fost dăruită cantitatea ce i se cuvenea, aşa cum le fusese dăruită celorlalţi. Şi s-a întors fără a avea nimic asupra lui.” În timp ce se apropia de locuinţa sa, s-a îndreptat spre o dună de nisip, şi-a umplut cei doi saci pe care-i avea şi şi-a spus: „Cu aceşti doi saci voi distrage atenţia familiei mele.” Când a ajuns acasă, a pus sacii într-o parte, apoi a mers să se odihnească şi a adormit. Soţia sa, Sara, a mers să vadă cei doi saci şi i-a găsit plini cu cele mai bune provizii, astfel că a făcut mâncare. Când Avraam s-a trezit, a văzut mâncare şi a întrebat: „Din ce ai făcut aceste bucate?” Ea a răspuns: „Din ceea ce tu ai adus!” Avraam a ştiut atunci că era hrană de la Allah Preamăritul. Zaid bin Aslam a zis: „Şi Allah a trimis un înger la acel rege trufaş, poruncindu-i să creadă în Allah, însă acesta a refuzat acest lucru. Apoi l-a chemat din nou şi el a refuzat şi apoi l-a chemat a treia oară şi din nou a refuzat şi a zis: «Tu îţi chemi grupul tău de oameni, iar eu chem neamul meu.»” Nimrod şi-a strâns armata şi pe cei din neamul său la vremea asfinţitului. Allah a trimis asupra lor o ceată atât de numeroasă de ţânţari încât soarele nu se mai vedea. Ţânţarii le-au mâncat carnea, le-au supt sângele şi au lăsat doar scheletele. Unul dintre aceştia a intrat în nasul regelui şi acolo a rămas. Şi pentru a scăpa de ţânţar, regele şi-a lovit cu ciocanul capul până ce a murit. Migrarea lui Avraam în Siria, intrarea în Egipt şi şederea în Hijaz Allah a grăit: ﴾ A crezut în el Lot, care a zis: „Eu purced către Domnul meu. El este Cel Puternic [şi] Înţelept”. ~ Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi. ﴿ [Coran 29:26,27] În Surat Al-Anbiya se spune: ﴾ Şi Noi l-am mântuit pe el şi [asemenea] şi pe Lot pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni. ~ Şi i-am dăruit Noi pe Isaac şi pe Iacob, pe deasupra, şi pe toţi i-am făcut evlavioşi. ~ Şi i-am făcut Noi ocârmuitori, care au călăuzit [lumea] după porunca Noastră, şi le-am revelat lor să facă fapte bune, să împlinească Rugăciunea şi să dea Dania şi ei Ne-au fost Nouă adoratori. ﴿ [Coran 21:71-73] Avraam şi-a părăsit neamul de dragul lui Allah, împreună cu soţia sa, care era stearpă, şi el nu avea nici un copil, şi cu nepotul său Lot bin Haran bin Azar. Atunci Allah i-a dăruit lui fii pioşi, iar urmaşilor săi le-a dăruit profeţia şi Cartea. Nici un profet nu a mai fost trimis după el în afară de cei ce se trăgeau din urmaşii lui şi nici o Carte nu a mai fost trimisă decât din cele pogorâte profeţilor născuţi din urmaşii lui. Acesta a fost favorul lui Allah pentru el, de vreme ce a trebuit să-şi părăsească ţinutul, neamul şi rudele de dragul Său. Ţinutul spre care a intenţionat să migreze a fost Siria. Versetul următor la această zonă se referă: „pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni.” Aceasta este părerea lui Ubai bin K’ab, Qatada şi alţii. Ibn Abbas a relatat însă că acest ţinut este Mecca, bazându-se pe versetul următor: Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile. [3:96] Bakka este unul dintre vechile nume ale sanctuarului de la Mecca. K’ab bin Ahbar a menţionat că acesta era ţinutul Haranului. Abu Huraira a relatat: „Avraam a minţit de trei ori în viaţa sa; de două ori de dragul lui Allah, când a spus: „Eu sunt bolnav” [37:89] şi când a spus: „a făcut-o cel mai mare dintre ei” [21:63]. A treia oară a minţit când împreună cu Sara au trecut pe lângă un cârmuitor tiran. Cineva i-a spus acelei căpetenii că se află acolo un bărbat alături de care este o femeie foarte frumoasă. Cârmuitorul a trimis după el şi l-a întrebat: „Cine este acea femeie?” Avraam a răspuns: „Ea este sora mea.” Apoi Avraam a venit la Sara şi i-a spus: „Sara! În afară de noi, pe acest pământ nu se mai află nici un credincios. Iar când căpetenia aceasta m-a întrebat cine eşti tu, i-am răspuns că eşti sora mea. Să nu mă dezici.” Apoi cârmuitorul a trimis după Sara şi când aceasta a intrat, el a încercat să o prindă de mână, însă nu a putut să facă asta. El i-a zis: „Roagă-te la Allah pentru mine şi nu îţi voi face nici un rău.” Şi ea s-a rugat şi el a fost eliberat. Apoi a încercat iar să o ţină de mână şi din nou a fost împiedicat. Şi iarăşi i-a spus: „Roagă-te la Allah pentru mine şi nu îţi voi face nici un rău.” Şi ea s-a rugat şi el a fost eliberat. Apoi acesta a chemat pe unul dintre paznicii săi şi i-a spus: „Tu nu mi-ai adus o fiinţă umană, mi-ai adus o diavoliţă.” Şi el i-a dăruit o sclavă pe nume Hagar. Sara a venit la Avraam. Acesta era în timpul rugăciunii. A întrebat-o prin intermediul unui gest ce s-a întâmplat. Ea i-a răspuns: „Allah i-a dejucat planurile diavoleşti şi el mi-a dăruit o sclavă.” Abu Huraira a spus: „Acum ea este mama voastră, o, arabilor!” (Al-Bukhari) Imamul Ahmed a relatat, citându-l pe Abu Huraira, că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Avraam nu a minţit decât de trei ori: când i s-a cerut să asiste la sărbătoarea dedicată idolilor neamului său şi a răspuns: «Eu sunt bolnav», când a spus: «a făcut-o cel mai mare dintre ei»” şi când a spus, referindu-se la Sara: «Ea este sora mea.» El a spus: „Avraam a intrat într-un ţinut unde conducător era un tiran. Acestuia i s-a spus: «Avraam a venit însoţit de cea mai frumoasă femeie în seara aceasta.» Conducătorul a trimis după el şi l-a întrebat: «Cine este cea ce te însoţeşte?» Avraam a spus: «Ea este sora mea.» L-a rugat pe Avraam să i-o aducă. Şi el a mers să o aducă în faţa conducătorului şi i-a zis Sarei: «Să nu mă dezici, căci i-am spus că eşti sora mea. Nu există nici un credincios pe acest pământ în afară de noi.» Când a intrat la el, acesta a venit să o îmbrăţişeze. Ea s-a ridicat să facă abluţiunea şi apoi s-a rugat la Allah: «O, Allah! Tu ştii că eu cred în Tine şi în profetul Tău şi că mă păstrez castă, numai pentru soţul meu, aşa că nu lăsa Doamne acest necredincios să mă supună.» Şi atunci el s-a cufundat în apă şi a început să lovească din picioare.” Abu Huraira a relatat: „Sara a spus apoi: «O, Allah! Dacă a murit, oamenii vor spune că eu l-am ucis.» Atunci Allah l-a eliberat. Şi din nou a venit să o îmbrăţişeze. Ea s-a ridicat să facă abluţiunea şi apoi s-a rugat la Allah: «O, Allah! Tu ştii că eu cred în Tine şi în profetul Tău şi că mă păstrez castă, numai pentru soţul meu, aşa că nu lăsa Doamne acest necredincios să mă supună.» Şi atunci el s-a cufundat în apă şi a început să lovească din picioare.” Abu Huraira a relatat: “Sara a spus: «O, Allah! Dacă a murit, oamenii vor spune că eu l-am ucis.» Atunci Allah l-a eliberat. A treia sau a patra oară, el a spus: «Nu mi-ai adus altceva decât o diavoliţă. Du-o înapoi la Avraam şi dăruie-o pe Hagar.» Ea s-a întors şi i-a spus lui Avraam: «Allah a dejucat planul necredincioşilor şi ne-a dăruit o fată care să ne servească.»” Când Avraam a spus: „Ea este sora mea!”, a vrut să spună că este sora lui în islam. Şi când a spus: „Nu există nici un credincios pe acest pământ în afară de tine şi de mine”, s-a referit la un cuplu (soţ şi soţie) de credincioşi. De altfel, Lot era alături de el. Din momentul în care Sara a mers la acel cârmuitor tiran, Avraam a rămas să se roage la Allah, cerându-I să o păzească pe soţia sa de răutăţile acelui rege. Ea de asemenea a făcut acelaşi lucru. Când regele a voit să-i păteze demnitatea, a făcut abluţiunea şi s-a rugat la Allah. Acesta este motivul pentru care Allah a grăit în Coran: ﴾ „Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune” ﴿ [Coran 2:45] Şi Allah a salvat demnitatea ei şi pe cea a profetului şi Prietenului (Khalil) Său (Khalil), Avraam. Avraam s-a întors apoi din Egipt în ţinutul binecuvântărilor, Siria, având cirezi, sclavi şi alte averi. Alături de ei se afla şi Hagar, ce se trăgea din neamul copţilor. Apoi Lot a plecat în zona numită Sodoma, înspre câmpiile Iordaniei, după ce Avraam l-a rugat să facă aceasta. La acea vreme, era principalul oraş al acelei zone şi cei mai mulţi dintre locuitorii acestuia era răufăcători şi necredincioşi. Allah i-a poruncit lui Avraam să se uite în stânga şi în dreapta sa, înspre răsărit şi înspre apus, şi i-a spus că toate acele terenuri vor fi dăruite pentru totdeauna lui şi urmaşilor lui. Această veste minunată era de asemenea şi pentru această comunitate (Umma) prin intermediul lui Avraam. Exegeţii spun: „Grupuri de tirani şi răufăcători l-au înfrânt pe Lot şi el a fost luat prizonier. Aceştia i-au jefuit toate proprietăţile şi i-au alungat cirezile. Când ştirea a ajuns la Avraam, a pornit în urmărirea acestora alături de 318 oameni şi l-a salvat pe Lot. El a recuperat toate proprietăţile, a ucis un număr mare dintre aceştia şi i-a înfrânt. I-a urmărit până în Barzah (Hoba), în partea de nord a Damascului. După ce i-a învins, s-a întors în ţinutul său. Regii din ţinutul Palestinei s-au alăturat lui, l-au primit cu bucurie şi i-au adus onoruri. Naşterea lui Ismail – Pacea fie asupra sa – Oamenii Cărţii spun că Avraam s-a rugat la Dumnezeu să-i dea lui copii buni şi Dumnezeu l-a binecuvântat cu veste minunată pentru aceasta. În vremea în care Avraam trăise în Palestina timp de aproape 20 de ani, Sara îi spusese: „Domnul m-a lipsit de copii, aşa că ia această roabă, Hagar, poate Allah îţi va dărui copii de la ea.” Când aceasta s-a dăruit lui Avraam şi a dormit cu el, a rămas grea. Se spune că atunci când şi-a dat seama că va avea un copil, s-a simţit plină de însemnătate şi a început a dispreţui pe stăpâna sa. Sara s-a mâniat tare şi i s-a plâns lui Avraam. Acesta a spus: „Fă cu ea ce-ţi place!” Hagar s-a înspăimântat atunci şi a fugit la un izvor de apă în pustiu. Un înger a venit şi i-a spus: „Nu te teme. Allah va binecuvânta acest copil zămislit.” El i-a cerut să se întoarcă şi i-a spus că va da naştere unui băiat pe care să îl numească Ismail. „Acela va fi ca un asin sălbatic între oameni; mâinile lui vor fi asupra tuturor şi mâinile tuturor asupra lui, dar el va sta dârz în faţa tuturor fraţilor lui.” Biblia – „Facerea” (16:12) Şi i-a mulţumit Hagar pentru această veste îmbucurătoare. Această veste minunată se referă de fapt la fiul său, Muhammed, fiindcă el este cel prin intermediul căruia arabii au condus şi au cucerit toate ţinuturile dinspre răsărit şi apus. Şi Allah i-a dăruit lui cea mai bună cunoaştere, şi nici o altă naţiune nu a primit acest dar mai înainte. Când s-a întors, Hagar a dat naştere lui Ismail. În vremea în care s-a născut Ismail, Avraam avea 86 de ani; acestea se întâmplau cu 13 ani mai înainte ca Isaac să se nască. Când Ismail s-a născut, Allah i-a dezvăluit lui Avraam vestea minunată a naşterii unui alt fiu, Isaac, de la Sara. Avraam s-a prosternat la Allah. Allah a grăit: „Am răspuns rugilor tale prin Ismail, l-am binecuvântat şi urmaşi mulţi va avea el. El va fi părintele a doisprezece cârmuitori şi îi voi dărui lui o naţiune măreaţă.” Aceasta a fost o veste îmbucurătoare pentru această comunitate. Aceşti doisprezece cârmuitori au fost douăsprezece căpetenii cucernice, despre care Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus în acest Hadis, relatat de Abdul-Malik bin Umair de la Jabir bin Samura: „Vor fi doisprezece cârmuitori”, şi apoi a spus ceva ce n-am înţeles. L-am întrebat pe tatăl meu: „Ce a spus?” Acesta mi-a răspuns: „Toţi vor fi din neamul Quraiş”. (convenit) Într-o altă relatare se spune: „Această credinţă (Din) va rămâne înfloritoare şi puternică până ce vor veni doisprezece cârmuitori, toţi din neamul Quraiş.” Şi dintre aceştia doisprezece, patru sunt califi – Abu Bakr, Omar, Osman şi Ali. Printre aceştia se numără de asemenea şi Omar bin Abdul-Aziz şi unii conducători Abbaside. Nu s-a spus că toţi aceştia vor veni succesiv. Printre cei doisprezece nu se numără şi ceea ce şiiţii pretind pentru ei. Dintre aceştia, primul este Ali bin Abu Talib, iar ultimul este cel ce este aşteptat în Samra; acesta este Muhammed Al-Hasan Al-Askari. Când Hagar l-a născut pe Ismail, Sara nu a fost mulţumită şi l-a rugat pe Avraam să o ascundă, aşa încât să nu o mai vadă. Atunci el i-a luat pe Hagar şi pe fiul ei, Ismail, şi au călătorit spre locul în care este astăzi situată Mecca. Se spune că la acea vreme copilul ei era încă foarte mic. Avraam i-a lăsat acolo şi a dat să se întoarcă, însă Hagar a spus: „Ce faci, Avraame? Ne laşi aici singuri? Nu avem nici apă, nici provizii suficiente.” Însă Avraam nu i-a răspuns. Ea a continuat să-l întrebe acelaşi lucru, dar nu a primit nici un răspuns. A întrebat: „Allah a poruncit aceasta?” Şi atunci Avraam a răspuns: „Da.” Hagar a zis: „Atunci Allah nu ne va lăsa să pierim!” Hagar şi Ismail în Mecca Imamul Bukhari a relatat de la Ibn Abbas: „Avraam a luat-o pe Hagar şi pe fiul ei, Ismail, într-o călătorie, pe vremea când acesta era încă sugar. I-a adus în Casă, în apropierea unui copac de lângă fântâna Zamzamului. În acele vremuri nu se afla nimeni în Mecca şi nu se găsea nici apă. Avraam i-a lăsat acolo, alături de o traistă de piele ce avea câteva curmale şi un burduf în care era puţină apă.” Avraam a dat apoi să plece, dar mama lui Ismail l-a urmat, spunând: „Încotro te îndrepţi? Ne laşi în această vale unde nu se află nici o fiinţă.” Ea a repetat această întrebare de mai multe ori, însă Avraam nu i-a dat nici un răspuns. Apoi a spus: „Allah ţi-a poruncit să faci aceasta?” El a răspuns: „Da.” Atunci Hagar a spus: „El nu ne va lăsa să pierim aici!” Şi spunând aceasta, s-a întors. Avraam a mers până ce a ajuns la o trecătoare îngustă a muntelui, de unde abia putea fi zărit de către aceştia. S-a oprit şi s-a îndreptat cu faţa spre Casă. A înălţat mâinile şi a spus această rugăciune: ﴾ Doamne, eu am aşezat o parte din urmaşii mei într-o vale fără verdeaţă, în apropiere de Casa Ta cea Sfântă. Doamne, pentru a împlini ei Rugăciunea [As-Salat]! Şi fă inimile unor oameni să încline cu dragoste către ei şi dă-le lor din roade spre vieţuire, poate că ei vor fi mulţumitori. ﴿ [Coran 14:37] Mama lui Ismail a continuat să-şi hrănească fiul şi să bea din apă. Când toată apa pe care o avea s-a sfârşit, atât ei, cât şi fiului ei li s-a făcut sete. A început să-l privească cu durere în suflet. L-a lăsat acolo, căci nu mai putea să-l privească. Şi-a dat seama că Safa este cel mai apropiat munte pe care se putea urca pentru a cere ajutor. A urcat pe munte şi s-a uitat de jur-împrejur pentru a putea vedea pe cineva. Însă nu a văzut pe nimeni. Ea a coborât de pe muntele Safa, iar când a ajuns la poale, şi-a îndoit veşmântul şi a alergat în acea vale precum o persoană ce se află în mare primejdie. A alergat până a traversat întreaga vale şi a ajuns la un alt munte, Marua. A urcat pe munte şi a început să se uite de jur-împrejur în speranţa că va găsi pe cineva. Însă nu a găsit pe nimeni. Şi a repetat acest lucru de şapte ori. Ibn Abbas a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Acela este traseul dintre aceşti doi munţi.” Când a ajuns la muntele Marua, a auzit o voce. Atunci a zis: „Nu sufla o vorbă!”, referindu-se la ea însăşi. Apoi a încercat să asculte cu mare atenţie şi a auzit din nou. Ea a zis: „Te-am auzit (oricine-ai fi), însă ai tu oare vreun sprijin pentru mine?” Deodată a văzut un înger la fântâna Zamzamului, săpând în pământ cu călcâiul – sau cu aripile sale – până ce apa a ţâşnit din acel loc. Ea a început să facă un fel de bazin în jurul izvorului, folosindu-şi mâinile în acest scop. Şi-a umplut apoi burduful cu apă. Ibn Abbas a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Fie ca Allah să trimită binecuvântarea Sa asupra mamei lui Ismail. Dacă ar fi lăsat ea apa Zamzamului să curgă – sau a spus: „Dacă nu ar fi strâns apa”, atunci Zamzamul ar fi fost o apă curgătoare.” El a spus: „A băut din acea apă şi apoi i-a dat copilului să sugă. Îngerul i-a zis: «Nu te teme! Aici se află o Casă a lui Allah pe care acest copil împreună cu tatăl său o vor înălţa. Allah cu adevărat nu-şi părăseşte oamenii Săi.»” La acea vreme, Casa se afla pe un loc înalt, precum un deluşor. Ea a rămas acolo până ce cei din tribul Jurhum au trecut pe lângă ei, în timp ce se întorceau din Kada, în Mecca. Aceştia au poposit în partea de jos a Meccăi şi au văzut acolo o pasăre în zbor. Au zis: „Această pasăre trebuie să zboare în jurul unei ape, cu toate că ştim că în această vale nu se găseşte strop de apă.” Au trimis un om sau doi şi aceştia au văzut cursul de apă. Când s-au reîntors, şi-au înştiinţat oamenii că găsiseră apă şi cu toţii au mers într-acolo. Mama lui Ismail şedea în apropierea apei şi atunci ei au spus: „Ne permiţi să şedem alături de tine?” Ea a răspuns: „Da. Însă nu aveţi dreptul să puneţi stăpânire pe apa noastră!” Ei au fost de acord. În Biblie se spune: „Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să taie împrejur pe Ismail, pe toţi cei născuţi în casa sa, pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său şi pe toţi oamenii de parte bărbătească din partea lui Avraam şi i-a tăiat împrejur.” (Biblia „Facerea” [17:23]) El a fost tăiat împrejur după vârsta de 99 de ani. Ismail avea 13 ani. A îndeplinit Porunca lui Allah referitoare la familia sa. Acest lucru indică faptul că tăierea împrejur era obligatorie pentru el. Şi, datorită acestui lucru, învăţaţii au spus că era obligatorie pentru toţi bărbaţii. Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Avraam s-a tăiat împrejur la 80 de ani, folosind o secure.” (relatat de Al-Bukhari) Sacrificiul Allah a grăit: ﴾ Şi a zis el, apoi: „Eu mă duc la Domnul meu care mă va călăuzi. ~ Doamne, dă-mi mie pe unul dintre cei evlavioşi!” ~ Şi Noi i-am dat bună veste despre un flăcău blând. ~ Şi când [fiul său] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a zis: „O, fiul meu! Am văzut în vis că te voi jertfi. Vezi cum ţi se pare?” I-a răspuns: „O, tată! Fă după cum ţi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre cei răbdători!” ~ Şi când s-au supus amândoi şi l-a întins pe el pe o tâmplă, ~ Am strigat Noi la el: „O, Avraam! ~ Tu ai împlinit vedenia! Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârşesc bine!” ﴿ [Coran 37:99-105] ﴾ Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare răzvedită ~ Şi l-am răscumpărat pe el printr-o jertfă minunată ~ Şi am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el [această binecuvântare]: ~ “Pace asupra lui Avraam!” ~ Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârşesc bine; ~ Fiindcă el a fost dintre robii Noştri dreptcredincioşi. ~ Şi i l-am vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioşi. ~ Şi l-am binecuvântat pe el şi pe Isaac. Dar printre urmaşii lor s-au aflat unii făcători de bine şi alţii lămurit nedrepţi faţă de ei înşişi. ﴿ [Coran 37:106-113] Aşa cum reiese şi din versetele de mai sus, atunci când şi-a părăsit ţinutul şi neamul, Avraam i-a cerut lui Allah să-i dea un fiu evlavios. Şi Allah i-a dat o veste minunată despre un fiu bun, pe nume Ismail. Acesta a fost primul său născut; şi a fost născut după ce Avraam ajunsese la vârsta de 86 de ani. Nu a existat nici cea mai mică urmă de îndoială cu privire la acest fapt, indiferent de religie. „Şi când [fiul său] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el” [37:102] – adică la vârsta tinereţii, când a început să se confrunte cu lucruri de interes propriu, la fel ca şi tatăl său sau ca un oarecare alt adult. Mujahid a spus: „În tinereţe a călătorit şi era în stare să aibă grijă şi de treburile tatălui său.” Când Ismail era tânăr, tatăl său a avut un vis în care i se poruncea să-şi sacrifice fiul. Şi Ibn Abbas a relatat: „Visurile profeţilor reprezintă revelaţii.” Aceasta a fost o grea încercare ce a venit de la Allah, să-şi sacrifice unicul fiu, născut când el ajunsese la vârsta bătrâneţii, după ce mai înainte i se poruncise să-şi lase fiul şi pe mama acestuia în deşert. Se supusese poruncii lui Allah prima dată, lăsându-i în pustietate. Cu toate acestea, Allah a avut grijă de ei şi nu i-a lăsat să piară. Apoi, când i s-a poruncit să-şi ofere unicul fiu drept sacrificiu, el nu a şovăit nici un moment şi a dorit să îndeplinească Porunca Divină cât mai repede cu putinţă. I-a vorbit fiului său despre acest vis astfel ca Ismail să fie pregătit sufleteşte şi să îndeplinească această Poruncă. „O, fiul meu! Am văzut în vis că te voi jertfi. Vezi cum ţi se pare?” [37:102] Acest flăcău blând şi-a făcut tatăl foarte fericit când a spus: „O, tată! Fă după cum ţi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine - dacă va voi Allah - printre cei răbdători!” [37:102] Acesta este răspunsul unui om care este cu desăvârşire supus atât părintelui său, cât şi Domnului său, Allah. „Şi când s-au supus amândoi şi l-a întins pe el pe o tâmplă” [37:103] „S-au supus” înseamnă că erau gata să îndeplinească Porunca lui Allah, erau hotărâţi să o ducă la îndeplinire. „L-a atins pe el pe o tâmplă” înseamnă „fiind cu faţa în jos”. Ibn Abbas, Mujahid şi Qatada au spus că Avraam a dorit să facă sacrificiul prin spatele său, pentru ca fiul său să nu vadă. Într-o altă versiune se spune: „Avraam l-a întins în poziţia pe care o are orice animal jertfit”. O parte a frunţii sale a atins însă pământul. „S-au supus amândoi” înseamnă că Avraam a rostit Numele lui Allah şi L-a slăvit, iar Ismail şi-a declarat intenţia de a fi ucis întru Allah. Suddi a spus: „Avraam a încercat să-i taie gâtul cu cuţitul, însă acesta nu tăia deloc.” Apoi, Allah a grăit: “O, Avraam! ~ Tu ai împlinit vedenia!” [37:104,105], ceea ce înseamnă că scopul acestei încercări a fost deja îndeplinit, şi anume supunerea ta în faţa lui Allah şi răspunsul în faţa unei asemenea porunci ce vine de la Domnul tău, jertfirea unicului fiu. „Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare răzvedită!” [37:106] „Şi l-am răscumpărat pe el printr-o jertfă minunată” [37:107] Majoritatea învăţaţilor sunt de părere că jertfa a fost o oaie albă, care avea ochi şi coarne mari. Aceasta este o dovadă că cel sacrificat a fost Ismail. El este cel ce a trăit în Mecca, nu avem nici o dovadă că Isaac a venit sau nu vreodată în timpul copilăriei la Mecca. Această opinie este de asemenea susţinută în Coran. De fapt, este specificat faptul că cel sacrificat a fost Ismail. Coranul menţionează povestea sacrificiului şi apoi spune: „Şi i l-am vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioşi.” [37:112] Versiunea care susţine că Isaac a fost cel sacrificat provine din tradiţiile iudaice şi noi suntem prea-bine conştienţi de faptul că aceştia sunt nişte falsificatori; şi nu avem nici o îndoială asupra acestui fapt. În Tora se spune că Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să-şi ofere unicul fiu drept sacrificiu, iar într-o altă versiune a acesteia se spune că unicul său fiu era Isaac, ceea ce este o minciună. Era Ismail. Singurul lucru care i-ar fi putut face să falsifice acest lucru este invidia lor faţă de arabi. Ismail este părintele arabilor ce trăiau în ţinutul Hijazului, din care se trage şi Profetul nostru. Issac este părintele lui Iacob – care era numit Israel – şi cu el se înrudesc aceştia. Au vrut să le ia arabilor această onoare şi astfel au falsificat Cartea lui Allah cu omisiuni şi adăugiri. Există mulţi învăţaţi musulmani care susţin părerea acestora, că Issac a fost oferit drept jertfă. Aceştia probabil au preluat această variantă de la Ka’b bin Ahbar sau din izvoarele iudaice. Ibn Ka’b Al-Qurazi, referindu-se la acest verset: „Noi i l-am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.” [11:71], a spus: „Cum ar putea fi această veste bună pentru Isaac, de vreme ce Isaac va fi urmat de Iacob? Atunci lui Avraam i s-a poruncit să-l ofere pe Isaac drept sacrificiu mai înainte ca acesta să fi fost născut? Acest lucru este imposibil, căci contrazice vestea bună despre care se vorbeşte.” Aceasta este părerea învăţaţilor musulmani; cel sacrificat a fost Ismail, şi nu Isaac. Naşterea lui Isaac – Pacea fie asupra sa – ﴾ Şi i l-am vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioşi. ~ Şi l-am binecuvântat pe el şi pe Isaac. Dar printre urmaşii lor s-au aflat unii făcători de bine şi alţii lămurit nedrepţi faţă de ei înşişi. ﴿ [Coran 37:112,113] Vestea cea bună despre naşterea lui Isaac a venit la Avraam şi la Sara prin intermediul acelor îngeri care, urmând Porunca lui Allah, se îndreptau spre neamul lui Lot pentru a-i pedepsi pentru nelegiuirile comise. Allah a grăit: ﴾ Şi au venit trimişii Noştri la Avraam cu veste bună. Au zis ei: „Pace!” Şi le-a răspuns el: „Pace [vouă]”! şi nu a pregetat să aducă un viţel fript. ~ Şi când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el, a devenit bănuitor şi l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: „Nu-ţi fie frică! Noi am fost trimişi la neamul lui Lot!” ~ Şi muierea lui stătea în picioare şi a râs ea. Noi i l-am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob. ~ Ci ea a zis: „Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat!” ~ Dar ei au zis: „Te miri tu de hotărârea lui Allah? Îndurarea şi binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case! El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă [şi] Cel Vrednic de Glorie! ﴿ [Coran 11:69-73] În Surat Al-Hijr se spune: ﴾ Şi vesteşte-i pe ei despre oaspeţii lui Avraam, ~ Când au intrat la el şi l-au salutat, iar el le-a răspuns: „Ne este nouă teamă de voi!” ~ Iar ei au zis: „Nu-ţi fie teamă! Noi îţi aducem vestea bună a [naşterii] unui băieţel plin de învăţătură!” ~ Şi a răspuns el: „Îmi aduceţi voi mie veste bună când m-au ajuns bătrâneţile? Ce veste bună să-mi mai aduceţi?” ~ Au zis ei: „Îţi vestim Adevărul, deci nu fi dintre aceia care deznădăjduiesc!” ~ A răspuns el: „Dar cine deznădăjduieşte în privinţa îndurării Domnului său, afară de cei rătăciţi?” ﴿ [Coran 15:51-56] În Surat Adh-Dhariyat se spune: ﴾ Oare nu a ajuns la tine istoria despre oaspeţii cei cinstiţi ai lui Avraam? ~ Când au intrat la el şi au zis "Pace!", iar el le-a zis lor "Pace, oameni necunoscuţi!" ~ Apoi s-a dus el pe furiş la familia lui şi a adus un viţel gras. ~ Şi l-a apropiat de ei, zicând: "Voi nu mâncaţi?" ~ Şi l-a cuprins pe el frica, însă ei i-au zis: "Nu te teme!" Şi i-au vestit lui [naşterea] unui fecior înţelept. ~ S-a apropiat muierea lui, văicărindu-se, lovindu-şi obrajii şi a zis: "[Eu sunt] o babă stearpă.” ~ Dar ei au zis: "Aşa a grăit Domnul tău şi El este Înţelept [şi] Atoateştiutor " ﴿ [Coran 51:24-30] În toate aceste versete, Allah ne-a înştiinţat că atunci când la profetul Avraam au venit îngerii – şi se spune că erau trei: Gavriil, Mihail şi Israfil –, acesta i-a tratat ca pe nişte oaspeţi, căci nu ştia cine sunt. Le-a pregătit lor un viţel fript. Cu toate acestea, atunci când le-a adus friptura şi i-a poftit să mănânce, aceştia nu au dat nici un semn că ar dori să facă acest lucru. Şi asta deoarece îngerii nu poftesc la hrană. Avraam nu a aprobat purtarea lor ciudată şi „l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: “Nu-ţi fie frică! Noi am fost trimişi la neamul lui Lot!” [11:70] „Noi îi vom nimici pe aceştia.” Sara s-a bucurat că mânia lui Allah va cădea asupra acestora. Stătea în picioare alături de „oaspeţi”, aşa cum era tradiţia acelei vremi atât la cei ce erau musulmani, cât şi la ceilalţi.” Atunci când a râs, Allah i-a dat, prin intermediul îngerilor, vestea binecuvântată despre [naşterea lui] Isaac: „Noi i l-am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.” [11:71] „S-a apropiat muierea lui, văicărindu-se, lovindu-şi obrajii...” [51:29] ...aşa cum fac de obicei femeile atunci când îşi manifestă surpriza şi fericirea, şi a spus: „Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?!” [11:72] „Cum aş putea eu să nasc de vreme ce sunt bătrână şi stearpă, iar bărbatul meu de asemenea nu mai este tânăr? Cum am putea avea noi un copil în astfel de împrejurări?” Dar ei au zis: „Te miri tu de hotărârea lui Allah? Îndurarea şi binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case! El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă [şi] Cel Vrednic de Glorie!” [Coran 11:72,73] De asemenea, nici Avraam nu era convins de această veste bună ce va veni în acest stadiu înaintat al vieţii lor. Şi asta doar pentru că era atât de fericit, iar această veste minunată era atât de neaşteptată, încât amândoi şi-au exprimat bucuria în acest mod: Şi a răspuns el: „Îmi aduceţi voi mie veste bună când m-au ajuns bătrâneţile? Ce veste bună să-mi mai aduceţi?” ~ Au zis ei: „Îţi vestim Adevărul, deci nu fi dintre aceia care deznădăjduiesc!” [15:54,55] Îngerii au menţionat din nou această veste minunată despre un flăcău înţelept, anume Isaac, fratele mai mic al lui Ismail. În Biblie se spune că le-a adus un viţel fript, pâine, unt şi lapte şi ei au mâncat („Facerea” 18). Acest lucru nu este adevărat. Se spune că ei numai se prefăceau a mânca, însă mâncarea se risipea în văzduh. De asemenea în Biblie se spune că Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sarra să-i fie numele. ~ Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu;” („Facerea” [17:15,16]) Îl voi binecuvânta şi popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintru-nsul. Şi Avraam a căzut cu faţa la pământ – în prosternare –, a râs, zicând în sine: „E cu putinţă oare să mai aibă fiu cel de o sută de ani? Şi Sarra cea de nouăzeci de ani e cu putinţă oare să mai nască?” („Facerea”, [18:17]) În Coran, în Surat Hud, se spune: ﴾ „Noi i l-am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.” ﴿ [Coran 11:71] Versetul indică faptul că Sara s-a bucurat de naşterea fiului său, Issac, şi, după acesta, de nepotul său, Iacob. Iacob se va naşte în timpul vieţii lor, astfel că ambii să poată fi mulţumiţi şi încântaţi de el. Dacă acest lucru nu ar fi avut această însemnătate, atunci nu ar fi avut sens să-l vestească lor pe Iacob. Specificarea numelui său înseamnă că ei se vor bucura de acest nepot. În alte versete, Allah grăieşte: ﴾ „Şi Noi i-am dăruit lui pe Isaac şi pe Iacob şi pe amândoi i-am călăuzit” ﴿ [Coran 6:84] ﴾ „Şi după ce s-a despărţit de ei şi de ceea ce adorau ei în locul lui Allah, Noi i-am dăruit lui pe Isaac şi pe Iacob...” ﴿ [Coran 19:49] Aceasta este o versiune puternică. Este de asemenea susţinută şi de relatarea lui Abu Dhar, şi anume: „Eu am zis: «O, Mesager al lui Allah! Care a fost prima moschee ce a fost construită?» Acesta a răspuns: «Al-Masjid Al-Haram (Sfânta Moschee din Mecca).» Eu am zis: «Şi după aceasta?» El a răspuns: «Al-Masjid Al-Aqsa (Casa Sfântă din Ierusalim).» Am întrebat apoi: «Câţi ani diferenţă au fost între acestea?» Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a răspuns: «Patruzeci de ani.» Am întrebat: «Şi după acestea?» Mesagerul lui Allah a răspuns: «Atunci când se apropie timpul rugăciunii, te poţi ruga, căci fiecare ţinut reprezintă o moschee (un loc în care se poate oferi rugăciunea).»” În Biblie se spune că Iacob a înălţat Casa Sfântă din Ierusalim. Dacă luăm în considerare această opinie, întărim ceea ce am menţionat mai înainte. Potrivit acesteia, există patruzeci de ani diferenţă între construirea Moscheii Sfinte de către Avraam şi Ismail şi construcţia Casei Sfinte din Ierusalim de către Iacob. Ambele moschei au fost înălţate după naşterea lui Isaac. Avraam a făcut această rugăciune către Allah Preaînaltul: ﴾ „Doamne, fă această ţară un loc sigur şi fereşte-mă pe mine şi pe fiii mei să nu-i adorăm pe idoli! ~ Doamne, ei i-au dus în rătăcire pre mulţi oameni. Cel ce mă va urma va fi dintre ai mei, iar cel ce nu mi se va supune..., Tu eşti Iertător, Îndurător. ~ Doamne, eu am aşezat o parte din urmaşii mei într-o vale fără verdeaţă, în apropiere de Casa Ta cea Sfântă. Doamne, pentru a împlini ei Rugăciunea! Şi fă inimile unor oameni să încline cu dragoste către ei şi dă-le lor din roade spre vieţuire, poate că ei vor fi mulţumitori. ~ Doamne, Tu ştii şi ce ţinem ascuns şi ce lăsăm să se vadă, căci nu-I este nimic ascuns lui Allah, nici de pre pământ şi nici din cer. ~ Laudă lui Allah, care mi i-a dat mie, în ciuda bătrâneţelor mele, pe Ismail şi pe Isaac! Domnul meu este cel care aude rugăciunile. ~ Doamne, fă ca eu să împlinesc Rugăciunea cu sârguinţă, ca şi o parte din urmaşii mei! Şi primeşte ruga mea, Doamne! ~ Doamne, iartă-mi mie şi părinţilor mei şi dreptcredincioşilor în Ziua când se va face socoteala!”. ﴿ [Coran 14:35-41] Înălţarea Sfintei Ka’aba Allah a grăit: ﴾ [Şi adu-ţi aminte] când Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al-Ka’aba], [zicându-i]: „Nu-Mi face Mie nimic ca asociat şi curăţeşte Casa Mea pentru aceia care o înconjoară şi pentru aceia care stau în picioare [rugându-se] şi pentru cei ce se închină sau se prosternează!” ~ Şi cheamă-i pe oameni la Pelerinaj şi ei se vor îndrepta către tine pe jos şi pe cămile slabe, sprintene, venind pe toate drumurile din depărtări. ﴿ [Coran 22:26,27] Şi a grăit: ﴾ Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile. ~ În ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care intră în ea este în siguranţă. Este o datorie a oamenilor faţă de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi. ﴿ [Coran 3:96,97] De asemenea Allah a grăit: ﴾ Şi [luaţi aminte] când pe Avraam l-a încercat Domnul său cu cuvinte şi le-a împlinit şi a zis: „Eu te fac peste oameni Imam”. A întrebat: „Şi pe scoborâtorii mei?” I-a răspuns: „Nu-i priveşte legământul Meu pe cei nelegiuiţi!”. ~ Şi am făcut Noi Casa loc de revenire pentru oameni şi refugiu [şi am zis]: „Ţineţi locul lui Avraam ca loc de rugăciune!” şi am încheiat cu Avraam şi Ismail legământ [cerându-le]: „Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi cei care se retrag pioşi în Ea şi cei care fac Rugăciunea şi se prosternează!” ﴿ [Coran 2:124,125] ﴾ Şi [luaţi aminte] când a zis Avraam: „Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns [Allah]: „Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!” ﴿ [Coran 2:126] ﴾ Şi când au ridicat, Avraam şi Ismail, temeliile Casei, [au zis ei]: „Doamne, primeşte-o de la noi! Tu eşti Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor! ~ Doamne, fă-ne pe noi supuşi [musulmani] Ţie şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată-ne nouă rânduielile noastre şi ne iartă pre noi, căci Tu eşti Iertător, Îndurător! ~ Doamne, trimite-le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale şi să îi înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să îi curăţească pre ei. Doară Tu eşti Atotputernic, Înţelept!”. ﴿ [Coran 2:127-129] Prin aceste versete, Allah ne-a dezvăluit că Avraam, părintele profeţilor şi cârmuitorul celor ce slăvesc un Dumnezeu Unic, este cel ce a înălţat vechea Casă Sfântă din Mecca, prima moschee înălţată pentru omenire pentru ca oamenii să Îl poată slăvi pe Allah, fără a-i face Lui asociaţi. Allah i-a cerut lui Avraam să înalţe această moschee şi l-a călăuzit spre aceasta. Locul acesta a fost desemnat cu acest scop încă din ziua în care s-au creat cerurile şi pământul. Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Allah a sfinţit acest loc în Ziua în care a creat cerurile şi pământul şi va rămâne astfel până în Ziua Judecăţii.” (relatat de Muslim) Nu există nici un Hadis autentic care să relateze că această Casă a fost înălţată înainte de Avraam. Cel ce susţine acest lucru, bazându-se pe acest citat din versetul următor: „locul casei” [22:26], nu este convingător. Aceasta înseamnă că numai Allah are ştiinţă despre acest loc, poruncit pentru acest scop, slăvit de către profeţi din vremea lui Adam şi până la Avraam. „Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile.” [3:96] Prima casă de binecuvântare şi călăuzire înălţată pentru omenire este situată în Bakka, adică în Mecca. În ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam [3:97] se referă la piatra pe care s-a ridicat atunci când a înălţat Casa şi zidurile au depăşit înălţimea lui. Ismail a adus această piatră pentru el, ca atunci când construcţia se va înălţa Avraam să se poată ridica pe ea. Această piatră a stat alături de zidul Ka’abei, din vremuri străvechi şi până în timpul lui Omar bin Khattab. Acesta a mutat-o pentru puţin timp în exteriorul Casei, pentru ca cei ce o înconjurau să nu-i deranjeze pe cei ce se rugau în spatele ei. A avut dreptate să facă acest lucru, aşa cum a avut dreptate mai înainte în privinţa multor lucruri. Unul dintre aceste lucruri este reprezentat de dorinţa pe care a exprimat-o în faţa Profetului: „Dacă am putea face locul lui Avraam loc de rugăciune!” Şi astfel a revelat Allah versetul acesta: „Ţineţi locul lui Avraam ca loc de rugăciune!” [2:125] Urmele lăsate de picioarele sale au fost vizibile pe această piatră până în perioada de început a islamului. Aceştia au înălţat temelia Casei numai de dragul lui Allah şi, pentru acest lucru, fie ca Allah să le accepte strădania şi intenţia. ﴾ Şi când au ridicat, Avraam şi Ismail, temeliile Casei, [au zis ei]: „Doamne, primeşte-o de la noi! Tu eşti Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor! ~ Doamne, fă-ne pe noi supuşi [musulmani] Ţie şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată-ne nouă rânduielile noastre şi ne iartă pre noi, căci Tu eşti Iertător, Îndurător!” ﴿ [Coran 2:127,128] Şi astfel Avraam a înălţat cea mai minunată moschee în cel mai minunat loc, un loc lipsit de vegetaţie. S-a rugat pentru ca cei ce sălăşluiau acolo să primească binecuvântări şi tot soiul de roade. Fie ca acesta să rămână un loc sacru şi sigur pentru toţi musulmanii. Allah a acceptat rugăciunea sa şi i-a dăruit ceea ce a cerut. În Coran se spune: ﴾ Oare nu văd ei că Noi am făcut [locul în care trăiesc ei] un loc sacru şi sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor sunt răpiţi? Şi oare cred ei în deşertăciune şi tăgăduiesc binefacerea lui Allah? ﴿ [Coran 29:67] ﴾ Dar oare nu le-am stabilit Noi un loc sacru şi sigur, în care se aduc roduri de toate soiurile, spre folos din partea Noastră? Însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu. ﴿ [Coran 28:57] Avraam s-a rugat la Allah să ridice dintre ei un profet, chiar din neamul său, care să poată vorbi limba lor cu elocvenţă şi să le poată aduce lor binecuvântările ambelor lumi. Allah a răspuns rugăciunii sale şi a trimis printre ei un profet, şi ce Profet a fost! El a fost Pecetea tuturor profeţilor şi mesagerilor, trimis de Allah omenirii. Pentru umanitate, a fost un simbol al Bunătăţii şi Binecuvântării lui Allah. Mesajul Său a fost pentru întreaga omenire, indiferent de timp şi spaţiu, de graiul pe care îl vorbeau sau de culoarea pielii. Fiind întemeietorul Ka’abei sau al Vechii Case, Avraam a meritat cel mai bun rang şi cea mai bună consideraţie de la Allah şi el a fost aşezat în Bait-ul Ma’mur, „Casa trainică”, în cea de-a şaptea sferă cerească, care este o Ka’aba a făpturilor cereşti. În această Casă intră în fiecare zi 70.000 de îngeri, astfel încât îngerilor ce au înconjurat-o o dată să nu le mai vină rândul până în Ziua Judecăţii. Suddi a spus: „Când Allah le-a poruncit lui Avraam şi lui Ismail să ridice Casa, aceştia nu au ştiut unde să o înalţe, şi atunci Allah a trimis un vânt, Al- Khajuj, care avea două aripi, iar capul era în formă de şarpe. Acesta a curăţat zona din jurul Ka’abei pentru a le arăta lor vechea temelie. Şi ei l-au urmat şi au săpat până au ajuns la temelie. Acesta este sensul versetului: [Şi adu-ţi aminte] când Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al-Ka’aba], Coran [22:26] Când au terminat de ridicat temelia, Avraam i-a spus lui Ismail: „Fiule! Găseşte-mi cea mai bună piatră pe care m-aş putea aşeza aici în acest colţ.” Ismail a zis: „Tată! Sunt obosit.” Avraam a zis: „Du-te! Nu contează cum te simţi.” Şi apoi Gavriil i-a adus lui Piatra Neagră. Aceasta era de culoare albă, precum pomul Thaghama. Adam a adus-o cu el din ceruri, însă păcatele oamenilor au înnegrit-o. Ismail a adus piatra după care plecase şi când s-a întors a găsit Piatra Neagră aproape de colţ. A zis: „Tată! Cine a adus-o?” El a răspuns: „A fost adusă de cineva mai energic decât tine, cineva care niciodată nu oboseşte.” Şi au terminat construcţia în timp ce se rugau la Allah: ﴾ Şi când au ridicat, Avraam şi Ismail, temeliile Casei, [au zis ei]: „Doamne, primeşte-o de la noi! Tu eşti Cel care Aude Totul [şi] Atoateştiutor!” ﴿ [Coran 2:127] O perioadă îndelungată, Ka’aba a rămas aşa cum fusese construită de către Avraam. Apoi a fost ridicată de către neamul Quraiş. Aceştia au micşorat construcţia pornind de la fundaţia lui Avraam spre partea de nord; şi aşa a rămas până în ziua de azi. Cu acordul A’işei, s-a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Nu ştii că atunci când cei din neamul tău au ridicat Ka’aba, au micşorat-o pornind de la temelia lui Avraam?” Eu am spus: „Şi atunci de ce nu vă întoarceţi la temelia iniţială, turnată de Avraam?” Profetul a răspuns: „Dacă n-ar fi fost ataşamentul lor faţă de obiceiurile Kufr, aş fi schimbat-o.” Într-o altă relatare, a zis: „Dacă neamul tău nu ar fi fost ataşat de obiceiurile Jahiliia – sau Kufr – până mai recent, aş fi împărţit comoara Ka’abei întru Allah, aş fi micşorat uşa acesteia şi aş fi pus Piatra în interior.” Ibn Zubair a ridicat Casa în vremea când a fost cârmuitor, aşa cum spusese Profetul. A fost ucis în anul 73 după Hegira, de către Hajjaj. Acesta din urmă i-a scris, referitor la acest lucru, califului Abdul-Malik bin Maruan. Aceştia credeau că Abdullah bin Zubair a înălţat-o după propria sa dorinţă. Din acest motiv a poruncit ca moscheea să fie demolată şi ridicată aşa cum fusese mai înainte. Au demolat zidul din partea nordică, au înălţat un alt zid şi au fixat toţi stâlpii în interiorul Ka’abei. Uşa dinspre partea de răsărit a fost mărită, iar cea dinspre apus a fost închisă, după cum se poate vedea şi în prezent. Cu toate acestea, atunci când califul a aflat că Ibn Zubair a ridicat-o aşa cum îi spusese A’işa, a regretat ceea ce făcuse. Mai târziu, în vremea califului Mahdi bin Mansur, el l-a sfătuit pe imamul Malik să o reclădească aşa cum o făcuse Abdullah bin Zubair. Imamul Malik a răspuns: „Mă tem că regii vor lua acest lucru ca pe o joacă.” De ori câte ori va veni un rege nou, poate va începe să o clădească după voia lui. Din acest motiv a rămas la fel din ziua aceea şi până în prezent. Allah îl elogiază pe profetul Său, Avraam Allah a grăit: ﴾ Şi [luaţi aminte] când pe Avraam l-a încercat Domnul său cu cuvinte şi le-a împlinit şi a zis: „Eu te fac peste oameni Imam”. A întrebat: „Şi pe scoborâtorii mei?” I-a răspuns: „Nu-i priveşte legământul Meu pe cei nelegiuiţi!”. ﴿ [Coran 2:124] Când Avraam a dus la îndeplinire şi a transmis mai departe Porunca Divină, Allah l-a numit imam (conducător) peste oameni, pentru a-i călăuzi pe aceştia. S-a rugat la Allah ca această cârmuire să rămână în rândul urmaşilor săi, iar Allah a acceptat rugămintea sa şi i-a dăruit lui cârmuirea lumii. Cu toate acestea, Allah i-a exclus dintre aceştia pe cei răufăcători şi nelegiuiţi. Această misiune poate fi împlinită numai de învăţaţii religioşi care sunt drept-credincioşi. Allah a grăit: ﴾ Şi Noi i-am dăruit lui [Avraam] pe Isaac şi pe Iacob, am dăruit urmaşilor săi profeţia şi Cartea şi i-am dat lui răsplata [cuvenită] în această lume, iar în Lumea de Apoi se va afla el printre cei drepţi. ﴿ [Coran 29:27] Şi a grăit: ﴾ Şi Noi i-am dăruit lui pe Isaac şi pe Iacob şi pe amândoi i-am călăuzit - şi pe Noe l-am călăuzit Noi încă şi mai înainte - şi printre urmaşii săi sunt David, Solomon, Iov, Iosif, Moise şi Aaron - şi astfel îi răsplătim Noi pe cei care fac bine -; ~ Şi Zaharia, Ioan, Isus şi Elie - toţi fiind printre cei cuvioşi! ~ Şi Ismail, Eliseu, Iona şi Lot - pe toţi i-am preaales Noi deasupra tuturor lumilor [seminţiilor]! ~ Şi am ales Noi dintre părinţii lor şi dintre urmaşii lor şi dintre fraţii lor şi i-am călăuzit Noi pe un drum drept. ﴿ [Coran 6:84-87] În „şi printre urmaşii săi”, pronumele „săi” se referă la Avraam, în conformitate cu părerea majorităţii. Lot, deşi era nepotul său, a fost menţionat după urmaşii săi. Allah a grăit: ﴾ Noi i-am trimis pe Noe şi pe Avraam şi le-am dăruit urmaşilor lor profeţia şi Scriptura. ﴿ [Coran 57:26] Aflăm că fiecare profet de după Avraam asupra căruia Allah a pogorât o Carte s-a numărat printre urmaşii săi. Aceasta a fost o mare onoare pentru Avraam, un rang demn de dorit. Acesta a avut doi fii: Ismail, pe care l-a avut cu Hagar, şi apoi Isaac, cu Sara. Isaac l-a avut pe Iacob, care a fost numit Israel. Cu el se înrudesc toate triburile izraelite. În neamul lor au existat profeţi şi aceştia au fost atât de numeroşi încât nimeni în afară de Allah nu le cunoaşte numărul. Şirul profeţilor s-a încheiat cu Iisus, fiul Mariei, ultimul profet din neamul lui Israel. Ismail a fost străbunul tuturor arabilor, indiferent de tribul de provenienţă. Printre urmaşii săi nu s-a numărat nici un profet, în afară de ultimul dintre ei, profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască. El este mândria şi Pecetea tuturor profeţilor şi trimişilor. S-a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Rangul meu va fi dorit de întreaga omenire, chiar şi de profetul Avraam.” (relatat de Muslim) Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - l-a elogiat pe Avraam, părintele său, în relatarea următoare. Aceasta indică faptul că el a fost cel mai înălţat în rang dintre ei, în ambele lumi. Abdullah bin Abbas a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - i-a învăţat pe Hasan şi Husein, nepoţii săi, această rugăciune, zicând: „Părintele vostru (Avraam) obişnuia să caute adăpost la Allah pentru Ismail şi Isaac astfel: «Vă încredinţez pe amândoi cuvintelor lui Allah pentru a vă proteja de orice diavol, răutate şi de ochii care deoache.»” (Al-Bukhari) Allah a grăit: ﴾ Şi [adu-ţi aminte când] Avraam a zis: „Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi?!”, I-a răspuns: „Tot nu crezi?” El i-a zis: „Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea!” El [Allah] i-a zis atunci: "Ia patru păsări şi taie-le mărunt, apoi pune pe fiecare munte o bucată din ele, apoi cheamă-le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să ştii că Allah este Atotputernic, Înţelept!" ﴿ [Coran 2:260] Allah a acceptat rugămintea lui Avraam şi i-a poruncit să ia patru păsări. Învăţaţii au mai multe păreri cu privire la păsările pe care le-a luat. Cu toate acestea, lui Avraam i s-a poruncit să le taie în bucăţi, să amestece carnea împreună cu celelalte părţi ale trupului, să le împartă şi să pună pe fiecare munte câte o bucată din ele. Apoi i s-a poruncit să le cheme în Numele lui Allah. Când le-a chemat, carnea şi celelalte părţi au început să zboare fiecare în parte şi, în vreme ce corpul li se întregea, au venit la Avraam, în grabă. Se spune de asemenea că Avraam a ţinut capul fiecărei păsări în mâna sa şi fiecare pasăre a venit şi şi-a luat capul în primire. Nu există nici o îndoială asupra faptului că Avraam a crezut în Atotputernicia lui Allah de a readuce morţii la viaţă. A dorit doar să vadă acest lucru cu proprii lui ochi, să treacă de la nivelul de certitudine prin ştiinţă la certitudine prin vizualizare. Allah a grăit: ﴾ O, voi oameni ai Scripturii, de ce vă contraziceţi asupra lui Avraam, când Tora şi Evanghelia nu au fost revelate decât după el? Voi nu aveţi judecată? ~ Voi sunteţi aceia care aţi avut dispute asupra lucrurilor de care aţi avut cunoştinţă, dar de ce stârniţi dispute despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi? Şi Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi! ~ Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni. ~ Cei mai îndreptăţiţi oameni să se socotească apropiaţi de Avraam sunt aceia care l-au urmat pe el şi pe acest Profet şi aceia care cred. Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor. ﴿ [Coran 3:65-68] Allah a dezminţit prin aceste versete pretinderea evreilor şi a creştinilor, şi anume că ei sunt adepţi ai căii şi religiei lui Avraam. El i-a renegat ca urmând Calea cea Dreaptă. Le-a arătat cât de ignoranţi erau în pretinderea lor, dezvăluind „Tora şi Evanghelia nu au fost revelate decât după el”. Aşadar cum ar putea el să urmeze calea şi religia voastră de vreme ce religia voastră a început după el? „Voi nu aveţi judecată?” El nu slăvea pe nimeni în afară de Allah şi nu Îi făcea Lui asociaţi. El nu s-a abătut niciodată de la religia cea dreaptă şi niciodată nu a cedat poftelor sale. „Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman], şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni.” În alte versete Allah a grăit: ﴾ Şi cine se leapădă de religia lui Avraam, afară de acela care se nesocoteşte pe sine însuşi? Noi l-am ales, [pe Avraam] doară, în această lume şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei drepţi [evlavioşi]. ~ Când i-a zis Domnul lui: "Supune-te!", el a răspuns: "M-am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!" ~ Şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob [zicând ei]: "O, fiii mei, Allah v-a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!" ~ Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când el i-a întrebat pe fiii lui: “Pe cine veţi adora voi după moartea mea?” Şi i-au răspuns ei: “Voim să-l adorăm pe Domnul tău şi pe Domnul părinţilor tăi Avraam, Ismail şi Isaac, pe Domnul cel Unic. Noi numai Lui îi vom fi supuşi [musulmani]!” ﴿ [Coran 2:130-133] ﴾ Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei. ~ Şi au zis: "Fiţi iudei sau fiţi creştini şi sunteţi pe calea cea bună!" Spune: "Ba [urmaţi] credinţa lui Avraam, adevărat credincios, care nu a fost dintre politeişti!" ~ Spuneţi: "Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor; în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]!". ﴿ [Coran 2:134-136] ﴾ Dacă ei vor crede în ceea ce voi credeţi, vor fi pe calea cea bună! Dar dacă ei se vor abate, înseamnă că ei se găsesc într-o schismă şi Allah te va feri de [răul] lor, căci El este Cel care Aude Totul [şi] este Atoateştiutorul. ~ [Aceasta este] Legea lui Allah! Şi cine are o lege mai bună decât Allah?! Noi Lui Îi suntem slujitori! ~ Spune: “Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doară e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui Îi suntem devotaţi”. ﴿ [Coran 2:137-139] ﴾ Sau voiţi voi să ziceţi că Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiile lor au fost iudei sau creştini? Spune: "Voi sunteţi mai ştiutori sau Allah? Şi cine este mai nelegiuit decât acela care a ţinut ascunsă la el mărturia ce o avea de la Allah?" Allah nu este nebăgător de seamă cu ceea ce faceţi voi! ~ Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit! Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei. ﴿ [Coran 2:140,141] Allah a explicat natura religiei lui Avraam, şi anume că el nu a aparţinut nici unei grupări sau vreunui trib. Religia lui însemna supunere în faţa Voii lui Allah. El nu a venerat niciodată vreun idol sub nici o formă. Şi de aceea a spus Allah despre el: Cei mai îndreptăţiţi oameni să se socotească apropiaţi de Avraam sunt aceia care l-au urmat pe el şi pe acest Profet. [3:68], adică cei ce au urmat calea lui în vremea sa şi cei ce au făcut acest lucru după el. „Şi pe acest Profet.” [3:68], se referă la profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască -, căci Allah a revelat aceeaşi religie pe care a revelat-o lui Avraam, cu toate că a întregit religia prin Profetul nostru şi i-a revelat lui ceea ce nu mai revelase nici unui alt profet mai înainte. Allah a grăit: ﴾ Spune: "Într-adevăr, Domnul meu m-a călăuzit pe un drum drept, o religie adevărată - religia lui Avraam cel drept întru credinţă, care nu a fost printre cei care au făcut asociaţi [lui Allah]!" ~ Spune: "Într-adevăr, Rugăciunea mea, actele mele de devoţiune, viaţa mea şi moartea mea îi aparţin lui Allah, Stăpânul lumilor! ~ El nu are nici un asociat! Astfel mi s-a poruncit şi eu sunt primul dintre musulmani!". ﴿ [Coran 6:161-163] ﴾ Avraam a fost un călăuzitor supus lui Allah, dreptcredincios, şi nu a fost dintre politeişti; ~ El a fost mulţumitor faţă de binefacerile Lui şi El l-a ales şi l-a călăuzit pe drum drept. ~ Şi i-am dăruit Noi bună parte în această lume, iar în Lumea de Apoi va fi el printre cei drepţi. ~ Apoi ţi-am revelat Noi: „Urmează religia lui Avraam cel dreptcredincios, care nu a fost dintre politeişti!”. ﴿ [Coran 16:120-123] Abdullah bin Abbas a relatat: „Când Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a văzut în Casa Sfântă statuile, nu a intrat până nu a poruncit să fie îndepărtate; şi acestea au fost îndepărtate. El a văzut statuile lui Avraam şi Ismail ţinând în mâini săgeţi ce erau folosite la ghicit, aşa că a zis: «Fie ca Allah să-i blesteme, căci ei [Avraam şi Ismail] nu au ghicit niciodată cu săgeţi.»” (Muslim) Într-o altă relatare a imamului Bukhari se spune: „Fie ca Allah să-i blesteme, căci ştiau că părintele nostru nu a ghicit niciodată cu astfel de săgeţi.” În versetele [16:120,121] din Coran, termenul „călăuzitor supus” înseamnă că a fost un cârmuitor ce a călăuzit spre calea dreaptă, pe care va fi urmat. „Drept-credincios” înseamnă că în orice moment, în orice împrejurare, în orice mişcare pe care a făcut-o şi-a menţinut atitudinea supusă înaintea lui Allah. „Şi nu a fost dintre politeişti. El a fost mulţumitor faţă de binefacerile Lui.” El a arătat întotdeauna recunoştinţă înaintea Domnului său pentru binefacerile Sale prin supunere şi credinţă dreaptă. ﴾ Şi cine are credinţă mai bună decât acela care se supune lui Allah şi plineşte fapte bune, urmând religia lui Avraam cel drept întru credinţă? Şi Allah l-a primit pe Avraam ca ales. ﴿ [Coran 4:125] Allah l-a înfăţişat pe profetul Avraam drept un model demn de urmat pentru întreaga omenire în ceea ce priveşte religia, referindu-se în special la adepţii Scripturilor care pretindeau a fi urmaşi ai săi, însă nu-l urmau. Avraam a reprezentat un exemplu clar a cum trebuie urmate învăţăturile Divine. Allah l-a numit „Khalil”, care ar putea fi tradus prin „prieten”. Derivă din cuvântul „Khullah” din limba arabă, ce denotă iubirea absolută. Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a dobândit de asemenea acest rang, aşa cum menţionează Mesagerul lui Allah în această relatare: „O, oameni! Allah cu siguranţă l-a făcut Khalil al Său.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus de asemenea în ultima sa cuvântare: „Oameni! ...dacă ar fi să iau pe cineva drept prieten al meu (Khalil), dintre oamenii de pe acest pământ, l-aş lua pe Abu Bakr drept Khalil, însă omul vostru (referindu-se la sine) este Khalil Allah.” Allah l-a menţionat pe Avraam de 69 de ori în Coran, dintre care de 15 ori în Surat Al-Baqara. A fost unul dintre cei cinci profeţi fermi şi statornici ce sunt menţionaţi în Coran pe nume. Se spune: ﴾ [Adu-ţi aminte] când am făcut noi legământ cu profeţii şi cu tine, cu Noe, cu Avraam, cu Moise şi cu Isus – fiul Mariei – şi când am luat de la ei legământ puternic, ﴿ [Coran 33:7] În Surat Aş-Şura se spune: ﴾ El v-a orânduit vouă religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe care ţi-am revelat-o ţie şi am prescris-o pentru Avraam şi Moise şi Isus: "Întemeiaţi religia şi nu vă despărţiţi întru ea!" Li se pare prea mare politeiştilor aceea la care tu îi chemi. Allah îi alege [pentru aceasta] pe aceia pe care El voieşte şi îi călăuzeşte către El pe aceia care se căiesc. ﴿ [Coran 42:13] Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - l-a întâlnit pe Avraam în cea de-a şaptea sferă cerească. El stătea rezemat cu spatele de Bait-ul-Mamur-ului, „Casa trainică”, acolo unde în fiecare zi 70.000 de îngeri intră pentru a-L slăvi [pe Allah] şi rândul lor nu va mai veni până în Ziua Judecăţii. Imamul Ahmed a relatat de la Abu Huraira că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Nobilul fiul nobilului fiul nobilului fiul nobilului, Iosif fiul lui Iacob fiul lui Isaac fiul lui Avraam.” Abu Huraira a relatat de asemenea că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „O, Mesager al lui Allah, cine este cel mai nobil dintre oameni?” El a răspuns: „Cel mai nobil este cel ce se teme cel mai mult de Allah.” Companionii au spus: „Nu asta am întrebat.” Profetul a spus apoi: „Cel mai cuvios dintre oameni a fost Iosif, profetul lui Allah, fiul profetului lui Allah, cel ce a fost fiul profetului lui Allah şi cel ce a fost fiul Prietenului lui Allah.” Companionii au spus: „Nu asta am întrebat.” Profetul a spus: „Mă întrebaţi despre neamul arab?” Aceştia au spus: „Da!” Profetul a răspuns: „Cel mai bun dintre ei în Jahiliia este cel mai bun dintre ei în islam, când au înţeles spiritul acestei religii.” (relatat de Al-Bukhari) Abdullah bin Abbas a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „În Ziua Judecăţii oamenii vor fi înviaţi goi. Primul căruia i se vor dărui haine este Avraam.” Apoi Profetul a recitat acest verset: Aşa cum am făcut Noi prima făptură, o vom face din nou. [21:104] Acest merit ce i se va acorda lui Avraam în Ziua Judecăţii nu subjugă meritele pe care Profetul nostru le va avea şi care vor fi invidiate de întreaga omenire, de la primul până la ultimul. Imamul Ahmed a relatat de la Anas bin Malik că un om i s-a adresat lui astfel: „O, cea mai bună făptură!” Şi Profetul a spus: „Aceasta este Avraam.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Nu ridicaţi rangul meu deasupra altor profeţi.” Sau într-un alt Hadis se spune: „Nu mă înălţaţi deasupra lui Moise, căci oamenii vor leşina în Ziua Judecăţii şi eu voi fi primul ce îmi voi recăpăta cunoştinţa. Îl voi afla pe Moise sprijinindu-se de picioarele Tronului. Nu voi ştii dacă şi-a recăpătat cunoştinţa înaintea mea sau nu a leşinat drept răsplată pentru leşinul de pe muntele Tor.” Astfel aflăm că toate aceste Hadisuri nu contrazic relatările autentice, şi anume că va fi conducătorul urmaşilor lui Adam în Ziua Judecăţii. De vreme ce, după profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască -, profetul Avraam a fost cel mai mare profet, oamenii sunt învăţaţi să facă o rugă pentru el în timpul rugăciunilor obişnuite. Bukhari şi Muslim au relatat de la Ka’b bin Ujrah: „Noi am zis: «O, Mesager al lui Allah! Am ştiut cum să trimitem salutul nostru islamic (Salam) asupra ta, spune-ne acum cum să trimitem rugăciunea (Salat) noastră asupra ta?» Profetul a spus: «Spuneţi: O, Allah! Coboară pacea Ta asupra lui Muhammed şi asupra neamului lui Muhammed, aşa cum ai coborât pacea Ta asupra lui Avraam şi a neamului lui Avraam, şi binecuvântează pe Muhammed şi neamul lui Muhammed, aşa cum ai binecuvântat pe Avraam şi neamul lui Avraam, că a Ta este toată slava şi gloria.»” Allah a grăit: „Şi ale lui Avraam, care şi-a ţinut cu credinţă [făgăduinţa lui de a transmite]” [53:37] Avraam a dus la îndeplinire Porunca lui Allah. Şi-a îndeplinit datoria sa de imam. Nu a lăsat niciodată la o parte problemele minore de dragul celor majore sau a celor de o mai mare importanţă. S-a ocupat de fiecare în parte. Cu referire la acest verset: „Şi [luaţi aminte] când pe Avraam l-a încercat Domnul său cu cuvinte şi le-a împlinit...” [2:124], Ibn Abbas spune că Allah l-a încercat prin Tahara – curăţenie şi puritate: şi anume prin cinci tipuri de Tahara referitoare la zona capului şi alte cinci, referitoare la trup. Cele cinci tipuri de Tahara referitoare la zona capului au fost: a. tăierea mustăţii b. spălarea gurii c. folosirea Misuak-ului pentru curăţirea dinţilor d. inspirarea unei cantităţi mici de apă pe nas, apoi eliminarea acesteia pentru a-l curăţa e. pieptănarea părului Cele cinci tipuri de Tahara referitoare la corp au fost: a. tăierea unghiilor b. raderea părului din zonele intime c. circumcizia d. îndepărtarea părului de la subraţ e. spălarea cu apă după ce s-a folosit toaleta în scopul efectuării nevoilor fiziologice Abu Huraira a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Cinci lucruri se referă la Fitra (legea firii), şi anume: (1) circumcizia, (2) raderea părului din zonele intime, (3) tăierea mustăţii, (4) tăierea unghiilor, (5) îndepărtarea părului de la subraţ.” A’işa a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Zece lucruri ţin de Fitra: (1) tăierea mustăţii, (2) lăsarea bărbii, (3) folosirea Misiuak-ului pentru curăţirea dinţilor, (4) inspirarea unei cantităţi mici de apă, apoi eliminarea acesteia, pentru a-l curăţa, (5) tăierea unghiilor, (6) spălarea încheieturilor degetelor, (7) îndepărtarea părului de la subraţ, (8) raderea părului intim, (9) spălarea după ce s-a folosit toaleta pentru nevoile fiziologice, (10)...” (relatat de Muslim) Importanţa acestor Hadisuri stă în faptul că Avraam s-a îngrijit de fiecare aspect pe care-l presupunea datoria de imam. Imamul Ahmed a relatat de la Abdullah bin Abbas că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „I-am văzut pe Iisus fiul Mariei, pe Moise şi pe Avraam. Cât despre Iisus, acesta era roşcat, cu păr ondulat şi pieptul lat. Moise era închis la culoare, având trupul masiv.” Companionii au întrebat: „Iar Avraam?” El a răspuns: „Priviţi-l pe omul vostru – referindu-se la sine.” Imamul Bukhari a relatat de la Ibn Abbas că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a spus: „Cât despre Avraam, priviţi-l pe omul vostru (referindu-se la sine). Moise avea părul cârlionţat şi tenul închis la culoare, era pe o cămilă roşie, parcă îl şi văd coborând în această vale.” Naşterea şi moartea lui Avraam Ibn Jarir a menţionat în cartea sa de istorie: „Naşterea sa a avut loc în vremea lui Nimrod bin Canaan, care a domnit – după câte se spune – în jur de o mie de ani. A fost un conducător tiran.” Se spune de asemenea că Nimrod era din tribul Rasib, la care a fost trimis Noe. Nimrod a condus la acea vreme întreaga lume. Se spune că a apărut pe cer o stea strălucitoare care a pus în umbră soarele şi luna, şi mulţi oameni au murit. Nimrod s-a înspăimântat şi şi-a întrebat ghicitorii în aştrii despre acest lucru. Aceştia au zis: „Printre supuşii tăi se va naşte un băiat care va provoca sfârşitul erei tale.” Atunci a dat poruncă bărbaţilor să nu se apropie de nevestele lor şi de asemenea ca toţi nou-născuţii să fie ucişi. În acea vreme s-a născut Avraam, însă Allah l-a salvat din mâinile acelui tiran. A crescut, a ajuns la tinereţe şi Allah i-a înmânat legământul Său. El s-a născut în cetatea Sus. S-a afirmat de asemenea că s-a născut în Babilon sau conform unei alte opinii în Sawad, Irak. După spusele lui Ibn Abbas, s-a născut în Barzah, în partea de răsărit a Damascului. După sfârşitul domniei lui Nimrod, Avraam a mers în Haran şi apoi în Siria. A avut doi fii: Ismail şi Isaac. Soţia sa, Sara, a murit înaintea lui într-un sat din vecinătatea Hebronului, din ţinutul Canaanului. În Biblie se spune că ea a trăit 127 de ani. Avraam a jelit moartea ei. Avraam şi-a luat o altă soţie, Qantura (Kentura), şi a avut copii cu ea, şi anume: Zamran, Iaqşan (Jocşan), Madan (Midian), Madian (Median), Uaşiaq (Işbak) şi Şaoh (Şuah). Mai târziu, Avraam s-a îmbolnăvit şi a murit la vârsta de 175 de ani. A fost îngropat alături de soţia sa, Sara, în pământul Efronului, în Hebron, de către fiii săi, Ismail şi Isaac. A fost circumcis după vârsta de 80 de ani. Mormântul său şi cele ale lui Isaac şi Iacob sunt situate în locul ce a fost înălţat de Solomon în Hebron, cunoscut acum mai mult sub numele de Oraşul Khalil. Cu toate acestea, nu se ştie cu exactitate unde se află în acest loc mormântul. Fiii lui Avraam Primul fiu al profetului Avraam a fost Ismail, cu soaţa sa Hagar. Apoi l-a avut pe Isaac, cu soţia sa Sara, care era vara sa. După moartea acesteia, s-a însurat cu Qantura, care i-a dăruit şase copii. Apoi s-a căsătorit cu Hajun cu care a avut cinci copii: Kaisan, Suraj, Umaim, Lotan şi Nafis. Aşa a menţionat Abul-Qasim As-Suhail în cartea sa, At-T’arif ual-A’lam.