Povestea lui Samuel – Pacea fie asupra sa

Allah Preaputernicul a spus: ﴾ N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după [vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor: “Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allah!”? Le-a zis el: “Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” I-au răspuns: “Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allah, când noi am fost alungaţi din căminele noastre, de lângă copiii noştri?” Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Însă Allah îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi! ﴿ [Coran 2:246] ﴾ Şi le-a zis profetul lor: “Allah vi l-a trimis vouă pe Talut ca rege!”. Au răspuns ei: “Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug”. Le-a zis: “Allah l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească!” Iar Allah dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi] El este Atoateştiutor [Wasi’, ‘Alim]. ~ Şi profetul lor le-a zis: "Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru, laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Harun, purtat de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!". ﴿ [Coran 2:247-248] ﴾ Şi când a purces Talut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allah voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jalut şi de oştenii săi!" Dar au zis şi cei care erau convinşi că Îl vor întâlni pe Allah: "De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici!". ﴿ [Coran 2:249] ﴾ Şi când au ieşit înaintea lui Jalut şi a oştenilor săi, au zis ei: "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!” ~ Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allah, şi Dawud l-a omorât pe Jalut, iar Allah i-a dăruit [lui Dawud] cârmuirea şi înţelepciunea şi l-a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allah nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allah este darnic cu toate lumile! ﴿ [Coran 2:250,251] Mulţi exegeţi sunt de părere că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – l-a menţionat în acest verset pe Samuel. În alte versiuni se sugerează că a fost Simion. S-a spus de asemenea şi că a fost Iosua, încă această versiune nu pare a avea vreun temei, fiindcă, aşa cum imamul Ibn Jarir a relatat în cartea sa de istorie, erau 460 de ani între moartea lui Iosua şi Samuel. Izraeliţii îşi înfruntaseră duşmanii de multe ori şi erau extenuaţi de război şi înfrânţi de duşmanii lor puternici. Au fost astfel împrăştiaţi şi înrobiţi. Apoi Allah l-a trimis pe profetul Samuel şi aceştia i-au cerut să-i elibereze de această grea asuprire. I-au cerut să le numească un rege, sub comanda căruia să fie uniţi şi să lupte împotriva duşmanilor. Samuel cunoştea însă slăbiciunea şi trecutul neamului său şi atunci a spus: „Mă tem că atunci când va veni vremea să mergeţi pe câmpul de luptă, aţi putea refuza.” El a zis: „Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta?” Însă ei au răspuns: „Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allah, când noi am fost alungaţi din căminele noastre, de lângă copiii noştri?” Am fost asupriţi şi înrobiţi, am fost separaţi de nevestele şi copiii noştri, cum am putea aşadar să refuzăm să luptăm împotriva duşmanilor noştri? Izraeliţii însă nu şi-au putut onora niciodată în trecut promisiunea şi au rupt legământul încheiat cu Allah şi l-au rupt încă o dată atunci când au fost chemaţi la luptă. „Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Însă Allah îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!” Aşa cum este menţionat şi în Coran, spre sfârşitul poveştii, numai câţiva au putut să traverseze râul alături de regele lor şi au abandonat lupta. Şi le-a zis profetul lor: “Allah vi l-a trimis vouă pe Talut ca rege!”. Th’alabi a spus: „Numele său era Talut bin Chiş bin Abiel bin Zeror bin Becorat bin Afia bin Unais bin Beniamin bin Iacob.” Aceeaşi descendenţă este menţionată de asemenea şi în Biblie („Cartea întâi a regilor”, 9). Ikrima şi Suddi au spus: „A fost sacagiu.”, iar Wahb bin Munabbih a spus: „A fost tăbăcar.” Se pare însă că provenea din clasa de jos a societăţii şi acesta este motivul pentru care izraeliţii au respins cârmuirea sa şi au spus: „Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug”. Se spune că Profeţia a fost pogorâtă în seminţia lui Levi, în timp ce cârmuirea a fost dată seminţiei lui Iuda. Când au aflat că regele lor era dintre urmaşii lui Beniamin, nu l-au acceptat ca rege al lor şi au zis: „noi suntem mai vrednici de domnie decât el.” Stăpânirea ne aparţine, fiindcă acesta este dreptul nostru. L-au acuzat şi că este sărac, nu are averi şi proprietăţi măreţe. Profetul Samuel le-a spus că alegerea unui rege dintr-un neam sau altul nu depindea de ei, fiindcă Allah alege pe cine voieşte: „Allah l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească!” Talut avea o personalitate impresionantă, ce nu îşi găsea egal printre izraeliţi. Şi profetul lor le-a zis: „Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru, laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Harun, purtat de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!”. În timpul războiului cu filistenii, izraeliţii au fost înfrânţi, iar Chivotul Sfânt pe care-l aduseseră pe câmpul de bătălie pentru a binecuvânta în favoarea lor lupta a fost capturat de inamici. În aceste versete, Allah l-a făcut un semn al suveranităţii regelui şi şi-a dat Făgăduinţa că din nou chivotul va fi în mâinile lor. La ce se referă cuvântul „Sakina” (linişte) din versetul de mai înainte? Se spune că era un bazin de aur în care erau spălate piepturile profeţilor. Într-o altă versiune se spune că era un fel de vânt. Totuşi, în opinia mai multor învăţaţi era un obiect de forma unei pisici, în care dacă izraeliţii suflau la mijlocul luptei, deveneau siguri de victorie. Chivotul (Tabut) (nt. este vorba despre chivotul în care Moise punea Tora când pornea la luptă) a fost adus la ei de îngeri, iar aceştia (izraeliţii) i-au putut vedea cu proprii lor ochi. În Biblie se spune că atunci când filistenii au capturat chivotul şi l-au dus în cetatea lor, l-au aşezat lângă idolul lor numit Dagon. În dimineaţa următoare însă şi-au găsit idolul căzut cu faţa la pământ înaintea chivotului. L-au luat pe Dagon şi l-au aşezat la locul său, însă în următoarea dimineaţă l-au găsit de asemenea cu faţa la pământ înaintea chivotului Domnului. Când au văzut că acest lucru se repetase, au ştiut că Allah, Domnul izraeliţilor, a făcut acest lucru. Şi s-au hotărât atunci să mute chivotul din cetatea lor într-o altă cetate. Însă acolo aceştia au fost pedepsiţi prin bube usturătoare în gâtul lor. Şi au continuat să mute chivotul dintr-o cetate în alta până ce oamenii au început să intre în panică. În cele din urmă, s-au decis să înapoieze chivotul izraeliţilor. Au făcut un car şi au luat două vaci şi l-au trimis înapoi. (Biblie, „Cartea întâi a regilor”, 4,5) Se spune că acel car a fost tras de îngeri şi izraeliţii au venit şi i-au văzut, aşa cum ne-a înştiinţat Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască. Este evident din versetul de mai înainte că însuşi îngerii au fost cei ce au tras carul. „Şi când a purces Talut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allah voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor.” Ibn Abbas şi mulţi alţi învăţaţi au spus că acesta era râul Iordanului. Când au ajuns la râu, Talut (nt. numele său biblic este Saul) a zis către armata sa: „Allah vă va supune la o încercare aici. Cel ce bea apă din acest râu nu va participa alături de mine la luptă. Mă vor însoţi numai cei ce nu vor bea din acest râu sau vor lua numai o înghiţitură.” Cu toate acestea, cu toţii nu s-au supus poruncii lui Allah şi au băut până s-au săturat. „Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei.” Imamul Bukhari a relatat că Al-Bara bin Azib a spus: „Noi, companionii Profetului, vorbeam despre faptul că numărul celor ce au participat la bătălia de la Badr este acelaşi cu cel ce au participat alături de Talut la traversarea râului. Cei ce l-au traversat nu erau mai mulţi de trei sute şi ceva de oameni.” Allah a grăit: «După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei: "N-avem astăzi putere faţă de Jalut şi de oştenii săi!"» Când izraeliţii au văzut numărul mare al duşmanilor lor în comparaţie cu numărul lor mic au intrat în panică, s-au înspăimântat şi erau siguri că vor fi înfrânţi. Cu toate acestea, cei ce credeau în Făgăduinţa şi Puterea lui Allah au spus: „De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici!”. Şi când au ieşit înaintea lui Jalut şi a oştenilor săi, au zis ei: "Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi!” Când s-au văzut faţă în faţă cu duşmanul, cei ce erau credincioşi şi l-au însoţit pe profet în lupta împotriva duşmanilor s-au rugat la Allah, cerând ajutorul Divin. I-au cerut să pogoare asupra lor hotărâre şi să-i ajute să îşi învingă inamicul. „Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allah”, în ciuda numărului copleşitor al duşmanului şi a dotărilor armate superioare. ﴾ „...şi Dawud l-a omorât pe Jalut, iar Allah i-a dăruit [lui Dawud] cârmuirea şi înţelepciunea şi l-a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allah nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul, pământul ar fi stricat. Dar Allah este darnic cu toate lumile!” ﴿ [Coran 2:250,251]