Povestea lui Salih - Pacea fie asupra sa

Tribul Thamud era foarte cunoscut şi a fost numit aşa după străbunul lor, Thamud, fratele lui Iadis. Aceştia erau fiii lui Athir bin Iram bin Sem bin Noe. Erau arabi şi au trăit între Hijaz şi Tabuk. Profetul a trecut pe lângă acest loc atunci când a mers împreună cu musulmanii la Tabuk. Au trăit după neamul Ad şi au venerat idoli, aşa cum au făcut şi cei din tribul Ad. Allah a trimis un om dintre ei drept mesager al Său care să-călăuzească. Acesta a fost Salih bin Ubaid bin Maseh bin Ubaid bin Hadir bin Thamud bin Athir bin Iram bin Noe. El i-a chemat să venereze un Dumnezeu Unic şi să nu Îi facă Lui asociaţi, să nu mai venereze idoli şi să se lepede de credinţa lor falsă. Un grup de oameni l-a urmat şi a crezut în el, în timp ce cei mai mulţi nu au crezut. Au încercat să-l discrediteze şi să-l defăimeze, chiar să-l omoare. Au ucis cămila pe care Allah le-o trimisese ca dovadă a adevărului misiunii lui Salih. Allah i-a pedepsit cu asprime şi i-a distrus. Allah spune în Coran: ﴾ Şi [neamului] Thamud [i l-am trimis] pe fratele lor Salih, [care] le-a zis: „O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că aveţi dovada limpede [întru aceasta] de la Domnul vostru. Aceasta este cămila de la Allah, dăruită vouă drept semn. Lăsaţi-o să mănânce pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, ca să nu vă ajungă un chin dureros! ~ Şi aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai [neamului] ’Ad şi v-a dat sălaş pe acest pământ, pentru ca să vă înălţaţi palat în şesurile lui şi să vă săpaţi case în munţi. Aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Allah şi nu faceţi rău pe acest pământ, aducând stricăciune!” ﴿ [Coran 7:73,74] ﴾ „Dar căpeteniile cele îngâmfate din neamul său au zis acelora care erau socotiţi slabi, acelora care credeau dintre ei: „Ştiţi voi de bună seamă că Salih este trimis de Domnul său?” Ei le-au răspuns: „Noi suntem cu credinţă în cele cu care a fost trimis!” ~ Dar cei îngâmfaţi au zis: „Noi, în ceea ce credeţi voi, suntem neîncrezători!” ~ Şi au ologit cămila [şi au înjunghiat-o] şi au călcat porunca Domnului lor, zicând: „O, Salih, adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre trimişi!” ﴿ [Coran 7:75-77] ﴾ Atunci i-a lovit pe ei strigătul şi dimineaţa au fost aflaţi zăcând întinşi în casele lor. ~ Iar el s-a întors de la ei, zicând: „O, neam al meu! Eu v-am vestit mesajul Domnului meu şi v-am povăţuit de bine, însă voi nu-i iubiţi pe povăţuitori!” ﴿ [Coran 7:78,79] În Surat Hud, Allah a grăit: ﴾ „Şi [Noi] am trimis la Thamud pe fratele lor Salih, care a zis: „O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El! El v-a creat pe voi din pământ şi v-a dat vouă să locuiţi pe el. Rugaţi-L pe El de iertare şi căiţi-vă la El! Domnul meu este Apropiat [şi] El este Cel care Răspunde Întotdeauna!” ~ Ei au zis: „O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi. Dar oare, ne opreşti tu să adorăm ceea ce au adorat părinţii noştri? Noi suntem într-o îndoială tulburătoare cu privire la cele la care ne chemi!” ﴿ [Coran 11:61,62] ﴾ A zis el: „O, neam al meu! Ce ziceţi voi, dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit şi îndurare de la El! Cine mă va apăra pe mine de Allah, dacă eu nu m-aş supune Lui? Voi nu-mi sporiţi decât pierderea! ~ O, neam al meu! Iată această cămilă de la Allah, care este un semn desluşit pentru voi! Lăsaţi-o să pască pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, căci vă va lovi pe voi osândă apropiată!” ~ Însă ei au înjunghiat-o şi atunci le-a zis el: „Mai bucuraţi-vă în casele voastre [încă] trei zile! Aceasta este o făgăduinţă fără de minciună!” ﴿ [Coran 11:63-65] ﴾ „Şi când a venit porunca Noastră, i-am mântuit Noi pe Salih şi pe cei care au crezut împreună cu el, prin îndurarea Noastră, de ruşinea acelei zile. Domnul tău este Cel Puternic [şi] Tare. ~ Şi pe cei nelegiuiţi i-a lovit strigătul tunător şi au căzut [morţi], în casele lor, cu faţa în jos, ~ Ca şi când nu ar fi locuit [niciodată] în belşug în ele. Într-adevăr, [neamul] Thamud nu a crezut în Stăpânul lor! Ducă-se Thamud!” ﴿ [Coran 11:66-68] În Surat Al-Hijr, El a grăit: ﴾ „Şi cu adevărat i-au socotit locuitorii din Al-Hijr pe trimişi drept mincinoşi. ~ Şi le-am adus semnele Noastre, însă ei s-au abătut de la ele. ~ Şi ei îşi scobeau în munţi case, trăind în siguranţă, ~ Însă în zorii dimineţii i-a lovit pe ei strigătul ~ Şi nu le-a fost lor spre folos ceea ce au agonisit.” ﴿ [Coran 15:80-84] În Surat Al-Isra se spune: ﴾ „Şi nu Ne împiedică să trimitem semnele decât numai faptul că înaintaşii le-au ţinut de minciună. Şi i-am dat [neamului] Thamud cămila, care a fost [un semn] vizibil, însă ei s-au purtat nedrept cu ea. Şi Noi nu trimitem semne decât ca ameninţare.” ﴿ [Coran 17:59] În Surat Aş-Şu’ara din Coran se spune: ﴾ „[Neamul] Thamud i-a socotit mincinoşi pe trimişi, ~ Când fratele lor Salih le-a zis: „Oare nu aveţi voi frică? ~ Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere, ~ Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! ~ Şi eu nu vă cer răsplată pentru aceasta, căci eu nu am răsplată decât de la Stăpânul lumilor. ~ Oare veţi fi voi lăsaţi în linişte în ceea ce sunteţi aici? ~ În grădini şi la izvoare,” ~ La semănături şi la curmali cu fructe plăcute? ~ Şi vă scobiţi case în munţi cu iscusinţă? ~ Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! ~ Şi nu ascultaţi de porunca celor silnici, ~ Cei care aduc stricăciune pe pământ şi nu fac bine!” ﴿ [Coran 26:141-152] ﴾ „Dar ei au zis; „Tu eşti dintre cei fermecaţi! ~ Tu nu eşti decât un om ca şi noi! Fă o minune, dacă eşti dintre cei care spun adevărul!” ~ A zis el: „Aceasta este o cămilă. Ea are pentru adăpat şi voi aveţi pentru băut o zi anumită! ~ Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va cuprinde pe voi chinul unei zile cumplite!” ~ Însă ei au junghiat-o şi dimineaţa s-au şi căit ~ Şi de aceea i-a lovit osânda. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi dintre ei nu au crezut. ~ Iar Domnul tău este Atotputernic, Îndurător.” ﴿ [Coran 26:153-159] În Coran se spune despre aceştia în Surat Al-Naml: ﴾ Şi l-am trimis Noi la neamul Thamud pe fratele lor Salih, [care le-a zis lor]: „Adoraţi-L pe Allah!” Dar iată că ei s-au împărţit în două cete care s-au luat la ceartă. ~ El a zis: „O, neam al meu! De ce vă grăbiţi voi cu răul înaintea binelui? De ce nu vă rugaţi lui Allah pentru iertare? Poate că vi se va arăta vouă îndurare!” ~ Au zis ei: „Noi vedem în tine şi în cei care sunt cu tine semn rău”. Dar el le-a răspuns: „Semnul vostru rău vine de la Allah! Însă voi sunteţi un neam supus ispitei!” ﴿ [Coran 27:45-47] ﴾ Şi se aflau în cetate nouă căpetenii care semănau numai rău pe pământ şi nu făceau nici un bine. ~ Au zis ei: „Juraţi pe Allah că noi ne vom năpusti peste noapte asupra sa şi asupra familiei sale! Apoi îi vom spune noi rudei sale celei mai apropiate [căreia îi revine răzbunarea lui]: „Noi nu am fost de faţă la pieirea familiei lui. Şi Noi spunem adevărul”. ~ Au urzit ei un vicleşug şi am urzit şi Noi un vicleşug, fără ca ei să-şi dea seama;” ~ Şi priveşte care a fost sfârşitul vicleşugului lor: Noi i-am nimicit pe ei împreună cu tot neamul lor! ~ Iar casele acestea ale lor au rămas pustii pentru că ei au fost nelegiuiţi. Întru aceasta este un semn pentru un neam [de oameni] care pricep. ~ Însă Noi i-am mântuit pe aceia care au crezut şi au fost cu frică. ﴿ [Coran 27:48-53] Şi Allah grăieşte despre aceştia în Surat Fussilat: ﴾ „În ce-i priveşte pe [cei din neamul] Thamud, Noi i-am călăuzit, însă ei au iubit rătăcirea mai mult decât călăuzirea şi i-a lovit pe ei trăsnetul osândei umilitoare pentru ceea ce au agonisit. ~ Şi i-am izbăvit Noi pe cei care au crezut şi au fost cu frică [de Allah].” ﴿ [Coran 41:17,18] Şi în Surat Al-Qamar se spune: ﴾ „A socotit şi Thamud mincinoase prevenirile. ~ Şi au zis ei: „Oare să urmăm un singur om dintre noi? Atunci noi am fi în rătăcire şi în sminteală! Oare să-i fi fost îndemnarea trimisă lui, dintre noi [toţi]? Ba el este un mincinos plin de semeţie!” ~ Mâine vor afla ei cine este mincinosul plin de semeţie! ~ Noi le vom trimite cămila pentru încercare. Deci veghează-i şi fii cu răbdare! ~ Şi vesteşte-le că apa va fi împărţită între ei [şi cămilă]! Fiecare va bea când va veni rândul său. ~ Însă ei l-au chemat pe tovarăşul lor şi el a luat [sabia sa] şi a ologit-o. ~ Şi cum a fost chinul Meu şi prevenirile Mele?! ~ Am trimis asupra lor un singur strigăt şi ei au devenit asemenea surcelelor uscate ale păstorului de la ţarcul de vite. ~ Noi am făcut Coranul uşor, pentru îndemnare, dar oare este cineva care să ia aminte? ” ﴿ [Coran 54:23-32] ﴾ „A învinuit de minciună [neamul] Thamud prin trecerea măsurii, ~ Când s-a ridicat cel mai ticălos dintre ei. ~ Trimisul lui Allah le-a zis lor: „Este cămila lui Allah, adăpaţi-o!” ~ Însă ei l-au socotit mincinos şi au junghiat-o. Şi Domnul lor s-a mâniat pe ei pentru păcatul lor şi a trimis asupra lor [pedeapsă], cuprinzându-i pe toţi, ~ Fără ca El să Se teamă de urmare!” ﴿ [Coran 91:11-15] Am observat în mai multe locuri din Coran că Allah a menţionat de nenumărate ori povestea neamului Thamud după cea a neamului Ad, ca de exemplu în Surat Al-Tawba, Ibrahim, Al-Furkan, Sad, Qaf, An-Najm şi Al-Fajr. Se spune de asemenea că cele două neamuri nu sunt menţionate în Biblie (Tora şi Evanghelia). Cu toate acestea, citind Coranul, aflăm că Moise ştia de existenţa acestui neam şi şi-a înştiinţat neamul de povestea acestora. ﴾ „Şi a zis Moise: „Dacă voi şi toţi cei de pre pământ sunteţi nerecunoscători, [atunci aflaţi] că Allah Îşi este Sieşi Deajuns [şi] că El este Cel Bogat, Vrednic de Laudă!” ~ Nu v-a venit vouă vestea despre cei de dinaintea voastră: neamul lui Noe şi neamul ’Ad şi neamul Thamud şi cei de după ei şi pe care numai Allah îi ştie? Trimişii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei şi-au dus mâinile la gurile lor şi au zis: „Noi nu credem [în mesajul] cu care aţi fost trimişi şi suntem într-o îndoială tulburătoare în privinţa aceleia la care ne chemaţi”. ﴿ [Coran 14:8,9] Este limpede faptul că Moise a vorbit neamului său despre povestea triburilor Ad şi Thamud. Însă, din moment ce aceste două neamuri erau de origine arabă, povestea lor nu este menţionată de oamenii Cărţii. De asemenea nici nu au considerat necesar să păstreze informaţiile referitoare la povestea lor. Şi cu adevărat ei erau cunoscuţi în vremea lui Moise. În continuare vă vom relata povestea lor şi consecinţele pe care le-au suportat atunci când au respins credinţa. Vom menţiona cum i-a salvat Allah pe Salih şi pe cei ce au crezut împreună cu el şi cum i-a nimicit pe cei ce au refuzat să creadă şi să urmeze Calea Divină. Am menţionat deja că cei din neamul Thamud erau de origine arabă şi au apărut după dispariţia neamului Ad, dar nu au tras învăţăminte din povestea predecesorilor lor. Şi profetul Salih le-a spus acestora: ﴾ „Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că aveţi dovada limpede [întru aceasta] de la Domnul vostru. Aceasta este cămila de la Allah, dăruită vouă drept semn. Lăsaţi-o să mănânce pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, ca să nu vă ajungă un chin dureros! ~ Şi aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai [neamului] ’Ad şi v-a dat sălaş pe acest pământ, pentru ca să vă înălţaţi palate în şesurile lui şi să vă săpaţi case în munţi. Aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Allah şi nu faceţi rău pe acest pământ, aducând stricăciune!" ﴿ [Coran 7:73,74] Salih le-a spus: „Allah v-a făcut urmaşi după Ad, astfel încât voi să nu urmaţi calea lor şi să vă purtaţi cu cuviinţă. El v-a permis să construiţi palate şi castele în câmpiile acestui pământ. „Şi vă scobiţi case în munţi cu iscusinţă?” Surat Aş-Şu’ara [26:149]” Voi trebuie să fiţi recunoscători în faţa lui Allah şi să vă purtaţi cu cuviinţă, urmând calea Sa şi slăvindu-L numai pe El fără a-I face Lui asociaţi. Nu trebuie să urmaţi calea neamului Ad, căci aceştia au suportat aspre consecinţe. Şi el le-a vorbit: ﴾ „Oare veţi fi voi lăsaţi în linişte în ceea ce sunteţi aici? ~ În grădini şi la izvoare, ~ La semănături şi la curmali cu fructe plăcute? ~ Şi vă scobiţi case în munţi cu iscusinţă? ~ Aşadar fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare! ~ Şi nu ascultaţi de porunca celor silnici, ~ Cei care aduc stricăciune pe pământ şi nu fac bine!” ﴿ [Coran 26:146-152] Şi de asemenea le-a spus: ﴾ “O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afară de El! El v-a creat pe voi din pământ şi v-a dat vouă să locuiţi pe el. Rugaţi-L pe El de iertare şi căiţi-vă la El! Domnul meu este Apropiat [şi] El este Cel care Răspunde Întotdeauna!” ﴿ [Coran 11:61] Le-a zis: „Allah este Cel ce v-a dat viaţă, v-a creat din pământ şi v-a permis să locuiţi pe acesta oferindu-vă plantaţii, recolte şi roade. El este Cel ce dăruieşte şi Cel ce susţine şi El este demn de slava şi devotamentul vostru. Le-a cerut apoi să nu mai slăvească idolii aşa cum făceau strămoşii lor şi să facă ceea ce Allah le-a poruncit să facă. ﴾ Ei au zis: „O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi. Dar oare, ne opreşti tu să adorăm ceea ce au adorat părinţii noştri? Noi suntem într-o îndoială tulburătoare cu privire la cele la care ne chemi!” ﴿ [Coran 11:62] Cei din neamul său îl consideraseră unul dintre învăţaţii lor înainte de a le aduce acest Mesaj: „Ne-ai dezamăgit prin cerinţa ta de a ne lepăda de stilul de viaţă al străbunilor noştri şi de a urma ceea ce tu numeşti a fi slăvirea unui Dumnezeu Unic. Acest lucru nu este posibil.” Şi el le-a răspuns astfel: ﴾ „O, neam al meu! Ce ziceţi voi, dacă eu am o dovadă limpede de la Domnul meu, care mi-a dăruit şi îndurare de la El! Cine mă va apăra pe mine de Allah, dacă eu nu m-aş supune Lui? Voi nu-mi sporiţi decât pierderea!” ﴿ [Coran 11:63] Salih a ales o modalitate politicoasă pentru a-i chema pe cei din neamul său să urmeze calea lui Allah. El le-a spus: „Ce veţi zice dacă toate acestea se adeveresc, aşa cum v-am spus? Care va fi scuza voastră înaintea lui Allah? Ce anume vă va salva de (n.t. pedeapsa lui) Allah? Voi îmi cereţi să mă lepăd de ceea ce mi-a fost dăruit, ceea ce nu este posibil. Aceasta este îndatorirea mea! Dacă mă lepăd de ea, nu se va găsi nimeni care să mă adăpostească de Allah. Şi vă cer vouă să-L slăviţi pe Allah Unicul, Cel care nu are pe nimeni egal.” Răspunsul lor a fost însă acesta: „Tu eşti dintre cei fermecaţi!” Surat AşŞu’ara [26:153], adică: „Tu eşti pur şi simplu incapabil de a pricepe ceea ce noi spunem. Tu nu înţelegi nimic, căci ai fost fermecat de cineva.” Aceasta este părerea majorităţii învăţaţilor, şi anume că „Musahharin” înseamnă „cel fermecat”. Într-un alt Qira’at (modalitate de citire, implicit interpretare, a versetelor din Coran) se citeşte „Musahhirin”, ceea ce însemnă „cel ce încântă oamenii”. Cu toate acestea, prima opinie este mai puternică, căci neamul său a zis: „Tu nu eşti decât un om ca şi noi.” [Coran 26:154] Cămila de la Allah Cei din neamul Thamud i-au cerut profetului lor Salih să le aducă o dovadă sau să înfăptuiască o minune care să dovedească adevărul spuselor sale: „Fă o minune, dacă eşti dintre cei care spun adevărul!” Surat Aş-Şu’ara [26:154] Salih le-a răspuns: „Aceasta este o cămilă. Ea are pentru adăpat şi voi aveţi pentru băut o zi anume. ~ Dar să nu o atingeţi cu vreun rău, căci vă va cuprinde pe voi chinul unei zile cumplite.” [26:155,156] Şi într-un alt verset a spus: ﴾ „Aceasta este cămila de la Allah, dăruită vouă drept semn. Lăsaţi-o să mănânce pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, ca să nu vă ajungă un chin dureros!” ﴿ [Coran 7:73] Exegeţii au menţionat că într-o zi cei din neamul Thamud s-au strâns la locul lor de adunare. Atunci profetul Salih a venit şi i-a invitat la calea lui Allah. I-a prevenit şi i-a avertizat de consecinţele aspre pe care le vor înfrunta datorită respingerii lor. Ei i-au spus: „De ai putea face din această piatră (şi au arătat o piatră) o cămilă cu aceste caracteristici (şi au enumerat trăsăturile acesteia şi faptul că trebuie să fie lungă de zece metri)!” Salih i-a întrebat: «Spuneţi-mi, de voi răspunde cererii voastre, veţi crede în ceea ce vă cer să aveţi credinţă şi mă veţi privi ca pe un mesager al lui Allah?» Şi ei au răspuns: „Da!” A avut aşadar parte de legământul şi promisiunea lor în legătură cu acest lucru. S-a ridicat şi s-a rugat la Allah, cerându-I să răspundă cererii lor. Allah a poruncit acelei pietre să producă o cămilă ce să aibă calităţile menţionate de ei. Când au văzut cu proprii lor ochi această minune, aşa cum ceruseră, au considerat a fi un mare miracol şi un semn al Atotputerniciei lui Allah. Mulţi dintre ei au crezut în Mesajul pe care îl transmitea Salih, însă cei mai mulţi au persistat în acelaşi mod greşit de viaţă şi în venerarea idolilor. După ce cămila a fost creată, trebuia să rămână şi să trăiască printre ei, să pască acolo unde dorea să pască, să se adape acolo unde dorea să se adape. Când a venit la puţul de apă, a băut apa acelei zile şi astfel au fost nevoiţi să-şi asigure necesarul de apă din cantitatea destinată zilei următoare. Se spune că ei toţi au băut din laptele acesteia. Allah a grăit: ﴾ „Ea are pentru adăpat şi voi aveţi pentru băut o zi anumită!” ﴿ [Coran 26:155] Allah a grăit către aceştia: ﴾ „Noi le vom trimite cămila pentru încercare. Deci veghează-i şi fii cu răbdare! ~ Şi vesteşte-le că apa va fi împărţită între ei [şi cămilă]! Fiecare va bea când va veni rândul său.” ﴿ [Coran 54:27,28] După o îndelungată perioadă de confruntări, căpeteniile lor s-au adunat şi au decis în unanimitate ca această cămilă să fie schilodită astfel ca ei să fie liniştiţi şi să aibă o cantitate suficientă de apă pentru ei înşişi. ﴾ Şi au ologit cămila [şi au înjunghiat-o] şi au călcat porunca Domnului lor, zicând: „O, Salih, adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre trimişi!” ﴿ [Coran 7:77] Cel ce a ologit cămila [„şi a înjunghiat-o”] a fost chiar căpetenia lor, Qidar bin Salif bin Junda. Se spune că era născut nelegitim. Acesta era conducătorul lor şi din acest motiv actul său este privit ca fiind al întregului neam. Ibn Jarir şi alţi exegeţi au spus: „În neamul Thamud erau două femei, numele uneia dintre acestea era Saduq şi era fiica lui Mahia bin Zuhair bin Mukhtar. Aceasta era înstărită şi de neam nobil. S-a căsătorit cu unul care a devenit credincios şi atunci s-a despărţit de el. Apoi a mers la unul dintre verii săi, pe nume Masra bin Muharraj bin Mahia, şi i-a sugerat că de va ucide cămila se va căsători cu el. Numele celeilalte femei era Unaiza bint Ghunaim bin Mijlaz, numită şi Umm Ghanma. Ea era în vârstă şi nu avea credinţă. Aceasta a avut fiice cu soţul ei, Dhuab bin Amr, unul dintre căpetenii. Şi-a prezentat toate cele patru fiice lui Qidar bin Salif şi i-a spus că de va ucide cămila îi va da de soţie dintre fiicele sale pe cea pe care o va dori. Aceşti doi tineri s-au oferit să o ucidă; însă au dorit să li se alăture şi alţii din comunitate. Astfel s-au strâns nouă oameni, cu ei cu tot. În Coran se spune despre aceştia: ﴾ „Şi se aflau în cetate nouă căpetenii care semănau numai rău pe pământ şi nu făceau nici un bine.” ﴿ [Coran 27:48] Au încercat să convingă şi restul tribului vorbindu-le despre beneficiile pe care le vor avea dacă vor ucide cămila. Aceştia au fost de acord cu planul lor. Şi s-au pus pe aşteptare. Când cămila a ieşit din locul de adăpare, Masra a atacat-o, a ţintit cu săgeata şi aceasta a pătruns în fluierul piciorului, ologind-o. Femeile au început să-şi provoace neamul să o ucidă şi şi-au dezvelit feţele înaintea bărbaţilor pentru a-i incita. Qidar bin Salif a înaintat cu sabia în mână, a înjunghiat-o şi cămila a căzut la pământ. În Coran se spune: ﴾ „Însă ei l-au chemat pe tovarăşul lor şi el a luat [sabia sa] şi a ologit-o. ~ Şi cum a fost chinul Meu şi prevenirile Mele?!” ﴿ [Coran 54:29,30] Şi se spune de asemenea: ﴾ „Când s-a ridicat cel mai ticălos dintre ei. ~ Trimisul lui Allah le-a zis lor: „Este cămila lui Allah, adăpaţi-o!” ~ Însă ei l-au socotit mincinos şi au junghiat-o. Şi Domnul lor s-a mâniat pe ei pentru păcatul lor şi a trimis asupra lor [pedeapsă], cuprinzându-i pe toţi, ~ Fără ca El să Se teamă de urmare!” ﴿ [Coran 91:12-15] Imamul Ahmed a relatat de la Abdullah bin Zam’a următoarele: „Odată Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a menţionat în predica sa cămila şi a pomenit de cel ce a ucis-o. El a recitat: „Când s-a ridicat cel mai ticălos dintre ei”. Şi a zis: «Şi s-a oferit voluntar un om puternic şi dominant, împuternicit de forţa neamului său, precum Abu Zam’a.»” Ammar bin Yasir a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - i-a spus lui Ali: „Să nu vă spun eu oare despre „cel mai ticălos dintre ei”? El a zis: „Ba da, te rog!” Profetul a spus: „Doi bărbaţi, unul dintre ei este din neamul Thamud, au ucis cămila de la Allah.” ﴾ Şi au ologit cămila [şi au înjunghiat-o] şi au călcat porunca Domnului lor, zicând: „O, Salih, adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre trimişi!” ﴿ [Coran 7:77] În această scurtă frază, şi-au exprimat necredinţa în mai multe feluri, şi anume: 1) Nu s-au supus lui Allah şi nu l-au ascultat pe profetul lor, căci au înjunghiat cămila care reprezenta un semn trimis lor. 2) Au înaintat cu grabă spre pedeapsă şi au meritat-o din două motive. În primul rând, în Coran s-a spus: „şi nu o atingeţi cu nici un rău, ca să nu vă ajungă un chin dureros!” [7:73] Şi cu toate acestea ei i-au făcut rău. În al doilea rând, s-au grăbit spre pedeapsă, astfel că îşi merită soarta. 3) Ei nu l-au recunoscut pe mesagerul Salih care a adus mărturie clară a Profeţiei ce i-a fost încredinţată şi de care erau conştienţi în inimile lor. Cu toate acestea, au persistat în necredinţa lor şi în modul greşit de viaţă pe care-l duceau, iar defăimarea adevărului îi ţinea la şi o mai mare distanţă de Adevăr: „Însă ei au înjunghiat-o şi atunci le-a zis el: “Mai bucuraţi-vă în casele voastre [încă] trei zile! Aceasta este o făgăduinţă fără de minciună!” [11:65] S-a menţionat că atunci când au înjunghiat cămila, primul care a atacat-o a fost Qidar bin Salif. Acesta a înjunghiat-o şi cămila s-a prăbuşit pe pământ. Şi apoi cu toţii s-au grăbit să o taie în bucăţi. Când puiul ei a văzut acestea, a fugit în vârful muntelui şi acolo a zbierat de trei ori. Şi de aceea Salih le-a spus: „Mai bucuraţi-vă în casele voastre [încă] trei zile!”, fără a lua în considerare ziua în care au măcelărit cămila. Aceştia nu au crezut în ameninţarea lui. Când s-a întunecat, au încercat chiar să-l ucidă pe Salih, să-l trimită acolo unde s-a dus şi cămila (pe lumea cealaltă adică), aşa cum au susţinut. ﴾ Au zis ei: „Juraţi pe Allah că noi ne vom năpusti peste noapte asupra sa şi asupra familiei sale! Apoi îi vom spune noi rudei sale celei mai apropiate [căreia îi revine răzbunarea lui]: „Noi nu am fost de faţă la pieirea familiei lui. Şi Noi spunem adevărul”.” ﴿ [Coran 27:49] Pedeapsa ce a căzut asupra neamului Thamud Allah a grăit: ﴾ „Au urzit ei un vicleşug şi am urzit şi Noi un vicleşug, fără ca ei să-şi dea seama; ~ Şi priveşte care a fost sfârşitul vicleşugului lor: Noi i-am nimicit pe ei împreună cu tot neamul lor! ~ Iar casele acestea ale lor au rămas pustii pentru că ei au fost nelegiuiţi. Întru aceasta este un semn pentru un neam [de oameni] care pricep. ~ Însă Noi i-am mântuit pe aceia care au crezut şi au fost cu frică.” ﴿ [Coran 27:50-53] Allah a trimis asupra celor ce au complotat să-l ucidă pe Salih o piatră ce i-a strivit mai înainte ca întregul neam să fie nimicit de Pedeapsa Divină. În dimineaţa zilei de joi – aceasta era prima din cele trei zile – feţele acestora au pălit şi Salih i-a avertizat. Seara au spus: „O zi a termenului s-a scurs!” În cea de-a doua zi, vineri, feţele acestora s-au înroşit. Seara îşi ziceau unii altora: „Două zile ale termenului s-au scurs!” Şi în ziua a treia, sâmbăta, feţele lor s-au înnegrit, iar seara au spus: „Toate cele trei zile ale termenului s-au scurs!” În dimineaţa zilei de duminică, s-au parfumat şi au început să aştepte pedeapsa ce va cădea asupra lor. Nu aveau nici cea mai mică idee ce va veni asupra lor sau dinspre ce parte se va ivi. După ce soarele a răsărit, un „strigăt” s-a pogorât din cer şi „i-a cuprins”. Toate sufletele şi-au dat suflarea şi fiecare lucru a încremenit. Nici un zgomot nu se auzea. Oamenii au rămas în casele lor ghemuiţi, fără suflu. Se spune că nici unul nu a fost lăsat în viaţă în afară de o fată invalidă, al cărei nume era Kalba bint As-Salaq. Aceasta era duşmanul de moarte al lui Salih. Când a văzut că pedeapsa se apropia, s-a ridicat pe propriile picioare şi a fugit mai repede decât orice altceva. A ajuns la un trib arab şi i-a vestit pe aceştia de pedeapsa ce a căzut asupra neamului său. Le-a cerut nişte apă, iar când a băut a murit. Allah a grăit: ﴾ „Ca şi când nu ar fi locuit [niciodată] în belşug în ele. Într-adevăr, [neamul] Thamud nu a crezut în Stăpânul lor! Ducă-se Thamud!” ﴿ [Coran 11:68] Şi se spune că a fost ca şi cum nu ar fi trăit niciodată o viaţă plină de confort şi belşug. Imamul Ahmed a relatat citându-l pe Jabir următoarele: „Când a trecut pe lângă neamul împietrit Thamud, Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a zis: «Nu cereţi [să vi se arate] semne, căci neamul Thamud a cerut – se face referire la cămilă. S-a dus să se adape intrând prin această parte şi s-a întors prin acea parte. Ei au încălcat porunca Domnului lor şi au înjunghiat-o. Cămila a băut din apa lor într-o zi şi ei au băut din laptele ei într-o zi. Aceştia au înjunghiat-o şi astfel „strigătul” pe care Allah l-a trimis asupra lor din cer i-a cuprins pe toţi în afară de unul ce se afla în Moscheea lui Allah.» Şi ei au întrebat: «Cine a fost acea persoană, o, Mesager al lui Allah?» Profetul a răspuns: «Acesta a fost Abu Rughal. Când a ieşit din Moschee, aceeaşi pedeapsă ce căzuse şi asupra neamului său l-a lovit şi pe el.»” Isma’il bin Umaiia a relatat că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a trecut pe lângă mormântul lui Abu Rughal şi a zis: „Ştiţi cine a fost acest om?” Ei au răspuns: „Allah şi Mesagerul Său ştiu cel mai bine!” Profetul a spus apoi: „Acesta este mormântul lui Abu Rughal, din neamul Thamud. El a fost în Sfânta Moschee, astfel că a fost ocrotit de pedeapsa lui Allah. Însă când a ieşit, aceeaşi pedeapsă ce a căzut asupra neamului său l-a lovit şi pe el şi astfel a fost îngropat aici. Şi a fost îngropat alături de o bucată de aur.” Oamenii s-au îndreptat spre mormânt şi au început să sape şi să caute scormonind cu săbiile lor; şi au găsit aurul. Abdullah bin Omar a spus: „Ne îndreptam alături de Profet - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - spre Ta’if şi atunci când am trecut pe lângă un mormânt a spus: «Acesta este mormântul lui Abu Raghal şi el a fost tatăl lui Thaqif, era din neamul Thamud. Cât a stat în această Moschee (Haram) a fost salvat. Când a ieşit, a fost lovit şi el de aceeaşi pedeapsă ce a căzut asupra neamului său în acest loc. A fost îngropat aici alături de o bucată de aur, dacă săpaţi, o veţi găsi.» Oamenii s-au grăbit să o caute şi au scos-o la suprafaţă.” Şi Allah a grăit: ﴾ Iar el s-a întors de la ei, zicând: „O, neam al meu! Eu v-am vestit mesajul Domnului meu şi v-am povăţuit de bine, însă voi nu-i iubiţi pe povăţuitori!” ﴿ [Coran 7:79] Când Pedeapsa Divină a căzut asupra neamului Thamud, Salih li s-a adresat cu aceste cuvinte: „Am încercat tot ce mi-a stat în putinţă să vă călăuzesc spre calea cea dreaptă, însă voi nu sunteţi un neam ce acceptă adevărul şi înţelepciunea.” În acest mod li s-a adresat şi Profetul nostru - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - celor ce au fost ucişi în Bătălia de la Badr şi au fost băgaţi în fântână. A stat acolo pe muntele său şi a zis: „O, oameni ai fântânii! S-a adeverit ceea ce Domnul meu mi-a promis!” Şi a spus: „Ce neam ticălos aţi fost pentru Profetul vostru! Voi m-aţi respins când alţii au crezut în mine şi voi m-aţi alungat când alţii m-au adăpostit. Aţi luptat împotriva mea când alţii au fost alături de mine, şi ce neam ticălos aţi fost pentru profetul ce v-a fost trimis!” Omar a zis: „O, Mesager al lui Allah! Te adresezi celor ce acum sunt ţărână?” Profetul i-a răspuns: „Jur pe Cel în Mâinile Căruia se află sufletul meu, au auzit vorbele mele mai bine decât le-ai auzit tu, însă ei nu pot să-mi răspundă!” Se spune că Salih s-a stabilit în Moscheea Sfântă din Mecca şi a rămas acolo până la moarte. Imamul Ahmed a relatat, citându-l pe Ibn Abbas, că: „Atunci când Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a trecut prin Valea Asfan în timp ce mergea pentru a înfăptui pelerinajul, a zis: «O, Abu Bakr! Ce vale este aceasta?» Acesta a răspuns: «Valea Asfan!» Profetul a spus: «Hud şi Salih au trecut prin această vale, călare pe cămilele lor tinere ale căror curele de nas erau făcute din fibre. Erau înveliţi în Aba (o mantie lungă), iar la vedere purtau un veşmânt din lână şi îl slăveau pe Allah spunând Tekbir (Allahu Akbar - Allah este Cel mai Mare) în timp ce se duceau să facă pelerinajul.»” Profetul a trecut prin ruinele neamului Thamud Imamul Ahmed a relatat că Abdullah bin Omar a spus: „Când, însoţit de oameni, Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a venit la Tabuk, a poposit la Al-Hijr, în apropierea locuinţelor celor din neamul Thamud. Oamenii au băut apă din aceeaşi fântână din care cei din Thamud obişnuiau să bea. Au frământat pâine folosind acea apă şi au făcut cuptoare pentru a găti. Profetul le-a interzis însă acest lucru şi atunci au aruncat în alte vase ceea ce pregătiseră şi şi-au hrănit cămilele cu făina frământată. Apoi s-au îndepărtat de acel loc până ce au ajuns la fântâna din care se adăpa cămila. Profetul le-a interzis să intre în acele locuri în care sălăşluiseră cei pedepsiţi de Allah şi le-a zis: „Mă tem că aceeaşi nenorocire ce a căzut asupra lor va cădea şi asupra voastră, aşadar nu intraţi în acele locuri.” Imamul Ahmed a relatat că Ibn Omar a spus că, în timp ce se afla la Al-Hijr, Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a zis : „Nu intraţi în locurile celor ce au fost pedepsiţi, fără să plângeţi. De nu veţi putea plânge, atunci să nu intraţi, aceeaşi nenorocire ce a căzut asupra lor poate cădea şi asupra voastră.” (relatat de Al-Bukhari şi Muslim) Într-o altă relatare se spune că atunci când Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a trecut pe lângă casele lor, şi-a acoperit faţa, a grăbit paşii cămilei sale şi le-a cerut să nu intre acolo fără să plângă. Iar într-o altă versiune se spune că Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „De nu puteţi să plângeţi, atunci prefaceţi-vă, temându-vă că pedeapsa lor poate să cadă asupra voastră.” Imamul Ahmed a relatat de la Muhammed bin Abu Kabş, iar acesta a relatat de la tatăl său următoarele: „Când am mers la Bătălia de la Tabuk, oamenii s-au grăbit spre locuinţele neamului Thamud şi au intrat în ele. Vestea aceasta a ajuns şi la Profet şi atunci le-a cerut oamenilor să se adune într-un loc. Eu am venit la Profet, iar el îşi ţinea cămila şi spunea: «Nu trebuie să intraţi în casele celor care au stârnit mânia lui Allah.» Profetul le-a zis: «Oare să nu vă spun eu ceva mai rău decât aceasta? Este vorba despre o persoană dintre voi ce vă înştiinţează despre cele ce au fost înaintea voastră şi despre ceea ce se va întâmpla după ce voi nu veţi mai fi; aşadar trebuie să fiţi statornici şi cu dreaptă credinţă. Allah nu dă importanţă pedepsei voastre şi vor veni unii cărora nu le va păsa de faptele comise.»” Se spune că cei din Thamud au trăit o perioadă foarte mare. Aceştia vor construi o locuinţă din pământ şi casele lor se vor destrăma mai înainte ca ei să moară. Din acest motiv şi-au ridicat în munţi case din piatră.